16,377 matches
-
în noi! Acum, de Crăciun, Raveca și Iacob s-au recăsătorit...după doi ani de despărțire, chin și suferință. La demisolul vilei, neamțul “le-a permis” să locuiască împreună...într-o încăpere ce trebuia să fie debara...și nu are geamuri (la etajele superioare sunt cel puțin 24 de încăperi...cu geamuri)! Sunt doi bătrâni...doi părinți...doi oameni...care și-au cumpărat, cadou de nuntă, și l-au pus în „camera lor”, un tablou ce reprezintă...o poartă deschisă spre
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
după doi ani de despărțire, chin și suferință. La demisolul vilei, neamțul “le-a permis” să locuiască împreună...într-o încăpere ce trebuia să fie debara...și nu are geamuri (la etajele superioare sunt cel puțin 24 de încăperi...cu geamuri)! Sunt doi bătrâni...doi părinți...doi oameni...care și-au cumpărat, cadou de nuntă, și l-au pus în „camera lor”, un tablou ce reprezintă...o poartă deschisă spre cer. Sunt din nou împreună! Până când? Cine știe!? Ce va fi
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > CUM TREC ANII ... Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 18 din 18 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Ca în copilărie, la țară, acum stăm în fața blocului, ori la geam...și îl așteptăm pe popa cu crucea (așa e la noi, la ortodoxi, de când mă știu)...înainte de Bobotează. ...și tot ca atunci, Nicolae, Petru și Ioan stau la povești. Acum sunt veniți la Petru. Nicolae e copil de ofițer. Crescut
CUM TREC ANII ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344950_a_346279]
-
ce unește mahalaua cu restul civilizat, un cetățean agita o pancartă pe care scria: ”Hoții! Hoții!” iar el striga cât îl ținea gura: ”Criminalii! Criminalii! Moarte!” Tânărul Angelo iese să prindă știrea. În urma lui aleargă conductorul trenului atenționându-ne: - Închideți geamurile, trageți perdelele, ocupați-vă locurile, păstrați-vă calmul, verificați centurile personale, imediat demarăm! Acest imediat durează o oră, și, trenul se pune în mișcare, dar... tânărul oacheș nu s-a mai întors în compartimentul nostru, drept urmare nici mama n-a
HAINA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344987_a_346316]
-
-i gol ... Un om cu șapcă, pe o scară, Ca o stafie cu un braț Pe jumătate înafară Și-arată chipul trist de zaț ... Iar din oraș abia se-aude Un scrâșnet surd ca de cavou Și un tramvai cu geamuri ude Intră sau iese din depou ... De sub o scândură un câine Plânge și geme când și când, Poate visând un colț de păine, Ori treaz și singur disperând ... Nopți după nopți trecând încete Precum în gări tren după tren, Aștept
AŞTEPT ORICÂT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345796_a_347125]
-
mea, cum o să vie, Dacă ești întunecată ? Stradă veche, pietruită... Și cu bănci de lemn la porți, Unde sunt copiii,-mi poți Ca să-mi spui, stradă iubită! Unde-i viața fericită, Când aici noi ne jucam? Unde-i ochiul de la geam, Când bunica necăjită... Încerca, la loc, să-l pună Cu puțină cocă moale; N-avea sărmana parale, Dar spunea cu vorbă bună: “Să vă ieie, maică, vântul, Că astâmpăr nu aveți! Fete sunteți, ori băieți? Că nu v-ajunge pământul
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
însă dorința pentru binele lui se dovedi mai puternică. Îl dădu în grija unei femei care mergea tot acolo, îl sărută. O văzuse, după aceea, privind lung după trenul care gemea greu, luându-și avânt fără chef, parcă. Privind prin geam casele, drumurile, pădurile și oamenii, constată că păreau altfel din goana trenului. Altfel, dar băiatul își invinse cu greu strângerea de inimă pe care-o simțise când lăsase în urmă gara mică, apoi trecând de satul vecin în care se
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
că aflase un fapt care, probabil, avea să-l ridice în ochii viitorilor colegi. Fără voie, entuziasmat de frumusețea clădirilor care-i apăreau mereu în față, lăsă-n urmă linia tramvaiului, apropiindu-se de o clădire imensă, cu turnuri și geamuri multe, dinspre care se auzea un cântec de clopote, cunoscut lui de la școala de acasă, “Hora Unirii“. Încântarea produsă de vederea ,,Palatului Culturii” îi fu sporită apoi de imaginea ,,Teatrului Național” și-a multor altor clădiri. Însă, încet-încet, sentimentul de
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
revăzu pe domnișoară. În lumina care năvălea prin ferestrele mari, conturul capului ei părea aureolat. Se-ntreba dacă o mai văzuse vreodată. Parcă da, însă nu era sigur. Își lăsă ochii pe carte dar, după câteva clipe iar privi pe geam. Fata era acolo și părea că-l privea, la rândul ei deodată curioasă. El lăsă ochii în jos. Da, își amintea, o văzuse cu domnul director mai înainte! Printre gene, cu capul ușor înclinat o privea din când în când
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
Eu ți-aș fi transformat în aripi, zorii N-ar mai fi nins, tu n-ai mai fi plecat... Și muguri noi de n-ar fi plâns pe ramuri Cu lacrima tăcerii amputată Ți-aș fi-nflorit o primăvară-n geamuri Să nu îți fie iarnă niciodată... Mă pierd prin lume, nopțile mă-mbracă Și viața ce ți-aș da e prea opacă... Referință Bibliografică: Viață opacă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 838, Anul III, 17 aprilie 2013
VIAŢĂ OPACĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345872_a_347201]
-
-se parcă de start. Mâinile lui Dio , oarbe, alergau pe spirala celor doi sâni. Brusc, întorcându-se, buzele fetei întâlniră gura de foc a lui Dio. Casa începu să ardă pârâind din toate încheieturile! Fiecare sărut isca o nouă flacără! Geamurile se lichefiau unul câte unul. Deși totul era în flăcări, nu se simțea nicio țâră de fum. Cei doi dansau ca o coloană nesfârșită de foc : se auzea doar muzica celor două inimi. Ruguri muzicale! Cei doi însetați își potolesc
DEŞERTUL DE CATIFEA (23) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345887_a_347216]
-
are un unghi ascuțit înțeapă verdele mărul a îmbobocit e bătut de minuni alb-roz mă duc să-i fac o fotografie apoi îi mângâi trunchiul știam eu că mă înțelege i-am mai scris un poem l-a citit prin geam bucurie... Referință Bibliografică: măr îmbobocit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 837, Anul III, 16 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MĂR ÎMBOBOCIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345902_a_347231]
-
duseră într-o celulă cu alți clienți. Privi cu tristețe camera și pe noii locatari și se așeză pe marginea patului. -Ce-i, meștere, cu tine?- îl luă în primire un vecin de pat care sta culcat șI privea prin deschizătura geamului afară. -E rău!-zise Marin, îngândurat. -...ți-ai tăiat muierea,mă?- îl luă la întrebări un țigan care se apropie de el. -Nu!- răspunse Marin, obosit de-atâta drum cu duba poliției prin toate hârtoapele. -Atunci ce-ai făcut, mă
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 842 din 21 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului primăvară, primăvară, nicio speranță nu mai am!... tot te-astept, privind pe geam. din alămuri de fanfară ți-am făcut, în filigran, un inel de domnișoară. (am muncit la el un an) dar tu umbli tot hoinară, cine știe prin ce țară?! primăvară, primăvară, se duc toate de haram! îți luasem o bentiță
PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345946_a_347275]
-
razele prea indiscrete din miezul zilei. Mintea îmi este acoperită de aceleași imagini, iar sufletul tresare ori de câte ori văd dealurile pictate în roșu și verde amestecate cu albastrul prăvălit cu bună intenție. Nu vorbea nimeni. Autocarul alearga inspirând aerul curat prin geamurile deschise. Aveam la un moment dat alte imagini: în dreapta apusul rupt ca dintr-un vis, în stânga alei de iriși galbeni, de baltă, în față și în spate... drumul. Cei doi mi-au atras din nou atenția. Unul privea spre apus
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
furau unul din imaginea celuilalt. Atunci privirile lor se întâlneau. Erau izvoare dătătoare de fericire! Inspir pentru ultima dată, în ziua aceea, parfumul merelor ionatane și îmi iau rămas bun de la nor. Era un miros mai puternic ca niciodată. Închid geamul. Emoțiile s-au topit în ploi! - Mi-au cântat greierii toată noaptea trecută, așa cum au cântat în toate nopțile din vara asta. Nu știu de ce, dar eu cred că uneori îmi cântau numai mie. Parcă de data asta au fost
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
corn pe care nu am mâncat-o la școală, să dau o mână de iarbă ieduțului priponit pe o margine de șanț, să accept familia de guguștiuci care-și face iarăși cuib, ca în fiecare an, la colțul pervazului de la geamul sufrageriei, chiar dacă trebuie să spăl mai des sticla, să culeg albăstrele, fire de iarbă, scai vânat, sunătoare și gălbenele și să fac din ele aranjamente, ikebana, care să-mi înfrumusețeze masa de lucru... Am învățat cum să văd și să
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
luptători de la care avem ce învață . Mă uit în jur și aproape toți vecinii din blocurile de lângă noi și-au închis balcoanele. Bine de tot. Ba ca să nu vadă soarele și-au pus și perdele. Îi văd privind, uneori ,pe geamul bucătăriei și mi se par niște oameni triști, care în loc să iasă la aer pe balcon, aerul în cartierul Mănăștur e foarte curat, pădurea fiind aproape, stau închiși că la pușcărie. Cineva mi-a explicat că asta vine din istoria ardelenilor
UNIVERSUL PRIMĂVERII PE BALCONUL UNUI BLOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345979_a_347308]
-
mare bucurie a nostră e să schimbăm florile. Punem flori multicolore care înfloresc tot timpul verii până toamnă târziu. Citim, bem ceaiul sau cafeaua și ascultăm cântecul guguștiucilor pe care i-am adoptat și le dam să mănânce grăunțe pe geamul de la bucătărie. După ce mănâncă, niciodată, nu uita să ne cânte ca semn de mulțumire. Cand plecăm în stațiune, la băi, ploaia udă florile care sunt de jur împrejurul balconului. Dacă e secetă, le udă unul dintre vecini. Avem vecini foarte buni cu
UNIVERSUL PRIMĂVERII PE BALCONUL UNUI BLOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345979_a_347308]
-
descifrez ceva inteligibil, pentru vreo eventuală motivație viitoare. Așa s-a întâmplat și în dimineața aceasta când s-a cocoțat pe fereastră una din pisici cerând stăruitor s-o primesc în casă. Cum face asta? E în stare să zgârie geamul, cu atâta convingere, până i se tocesc gheruțele dacă nu-i fac voia. Și mai are ea un argument de partea ei: am forțat odată fereastra să se închidă și giurgiuvelele fiind vechi, s-au deformat iar geamul s-a
AZI DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346047_a_347376]
-
să zgârie geamul, cu atâta convingere, până i se tocesc gheruțele dacă nu-i fac voia. Și mai are ea un argument de partea ei: am forțat odată fereastra să se închidă și giurgiuvelele fiind vechi, s-au deformat iar geamul s-a crăpat înstelându-se pe mai multe linii de forță. L-am lipit eu cu scotch, dar așa mai mult ca să mă amăgesc. Fac o paranteză, noi în sat nu avem nici un geamgiu dar nu poți să te miști
AZI DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346047_a_347376]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DIO ÎNTRE SECETĂ ȘI IARBA VERDE DE ACASĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Dio zărește prin geamul zăbretit de lacrimile binecuvântate ale ploii iarba verde de acasă. Verdele pur al ierbii sulițează aerul senin al dimineții de primăvară, însângerându-l cu amintirile zilelor caniculare din ultimele săptămâni. Cele două peisaje defazate temporal de mintea înfierbântată a lui
DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347759_a_349088]
-
clasei ! Numai ea poate umbla brambura prin visele noastre.Într-una ne calcă-n picioare stelele cele mai delicate. EA TREBUIE SĂ PLĂTEASCĂ ! Mâinile copiilor mângâie cuvintele , indiferent de sex, orientare religioasă sau aptitudine politică. Pardon, poetică ! Brusc, tăcerea sparge geamurile clasei : în grădina din fața școlii un trandafir și-a deschis parcă pentru zbor și ultimii boboci. Derbedeul ! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (153) Referință Bibliografică: DIO ÎNTRE SECETĂ ȘI IARBA VERDE DE ACASĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DIO ÎNTRE SECETĂ ŞI IARBA VERDE DE ACASĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347759_a_349088]
-
ANII DE FIER VECHI Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1196 din 10 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului în fiecare dimineață bunica se trezește precum o idee de fier vechi pentru ea dimineața este o piatră ce a lovit geamul lui dumnezeu și l-a crăpat puțin și subțire precum un capăt de ață ideea feroasă de viață e trimisă în oase să ruginească sângele ei s-a despărțit de rugină și a coborât în pământ să fie în linie
ANII DE FIER VECHI de VASILE PIN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347773_a_349102]
-
promenadă, așa că, bietul șofer, un om fără nici o îndoială foarte sensibil, având în vedere faptul că după ce a urinat cam cât un bou a și vomitat, de emoție desigur, apoi a plecat turând la maximum motorul și arătând pumnul prin geamul coborât. Ca să vezi, ce noroc pe domnul profesor! Mai ales că acum polițiștii l-au ajutat să se ridice, l-au scuturat bine de praf cu bastoanele și, cu mașina lor, l-au dus la secție ca să-i ia declarații
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]