6,171 matches
-
mă uitai Ce văzui mă spăimîntai. Văzui femeile-n munci Ce-și omoară ai lor prunci Fără milă, fără dor În pîntece și-i omor. Și de aicea la alt vad Tot la iad, la iad, la iad. Vai!În iad cînd mă uitai Ce văzui mă spăimîntai. Văzui Împărați tirani Cu gîtu de bolovani. Și de-aici calea lăsînd Mai Înainte mergînd La stînga că mă uitai Ce văzui mă Întristai. Văzui raiul Încuiat Poate, pentru al meu păcat. Și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de pomană peste mormîntul proaspăt, Împreună cu cîte un colăcel, fiecare. Ele reprezintă cele 44 de vămi ale văzduhului, iar banul din fiecare guler, Înseamnă plata fiecărei vămi, pe care o va trece sufletul mortului pînă la locul hotărăt: rai sau iad. CÎntarea gulerelor se repetă tot timpul cît se lucrează la cele 44 de gulere, Încheindu-se cu următorul bocet: I.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de porumbei Ce sînt frățiorii tăi. Care vin să te petrecă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
să-mi scrii că nu vrei să mă vezi la Paris și că nu vrei să vii cu mine În Italia. Când m-am Întors la Londra, n-a mai fost altă cale, iar acum trăiesc Într-un fel de iad nesfârșit și numai Dumnezeu știe ce fel de ceremonii ale vieții și dragostei ar mai putea Îmblânzi dezastrul produs. Am avut multă grijă, dar n-a fost destul, ca să nu fiu complet distrusă. Spuneai că, m-ai anunțat „brutal” că
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-se îmblânzit de nici o iluzie, ochiul prozatorului radiografiază societatea românească din epoca totalitarismului comunist și din cea posttotalitară, dar și lumea occidentală contemporană. Această frescă de amploare este prefigurată de primul roman și chiar de nuvelele fantastice din Eu și iadul (1993) și desăvârșită de romanele Apocalips amânat (1997), Morminte străvezii (1999), Domnul clipei (2000), dar și de altele care aruncă sonde într-un viitor previzibil, ca Pasărea orbilor (2001), imagine distopică a României virtuale din jurul anului 2030. Scriitorul se oprește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
la palierul ființei; o „trecere de nivel” ontologic. Este un fenomen de metanoia, care apare de timpuriu în proza lui S., unde individul cunoaște la un moment dat o fază de iluminare, precum povestitorul din narațiunea titulară din Eu și iadul sau cum se întâmplă cu profesorul din romanul Muntele viu (1998). Alte personaje, ca preotul Matei Zarna, maestrul Isac Luria, Sorin Fieraru, Leon Templea, Horațiu Ionescu, studenta Camelia, Horia Cantacuzino ș.a., traversează cruciale experiențe transpersonale. Toți sunt niște vizionari, apărători
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
niște profeți iluminați. Cu alte cuvinte, rolul acestor personaje-tampon este și acela de a face legătura - și totodată distincția - între planul realității cuminți , „normale”, și cel al extazelor mistice. DANIEL CRISTEA-ENACHE SCRIERI: Vântul sau țipătul altuia, București, 1992; Eu și iadul, pref. Vasile Andru, București, 1993; Simbol sau vedenie, București, 1995; Aripile arhanghelului Mihail, București, 1996; Apocalips amânat, București, 1997; Cer iertare, București, 1997; Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, Iași, 1997; Ultima biserică, București, 1997; Muntele viu, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
tuturor să nu se spună minciuni. Într-adevăr, Sir Thomas Browne, care în 1646 a scris Pseudodoxia epidemica, a mers chiar mai departe cu această observație. El susținea că: atît de întins este Imperiul Adevărului, încît trece chiar dincolo de granițele Iadului, și Diavolii înșiși sînt obligați zi de zi să-l respecte; deși pe noi ne păcălesc cu adevărurile Moralei, ei nu se mint unul pe altul; înțelegînd că orice comunitate rămîne unită cu ajutorul Adevărului și că nici Iadul n-ar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dincolo de granițele Iadului, și Diavolii înșiși sînt obligați zi de zi să-l respecte; deși pe noi ne păcălesc cu adevărurile Moralei, ei nu se mint unul pe altul; înțelegînd că orice comunitate rămîne unită cu ajutorul Adevărului și că nici Iadul n-ar putea exista fără acesta. (Browne 1964:76). Nu cred că Sir Thomas avea vreo dovadă pe care s-o aducă în sprijinul afirmației de mai sus (cf. Bok 1978:18-19; Johnson 1963:362), însă, în mod sigur, ea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
superficialitatea unui interogatoriu formal și de a asigura o veridicitate completă relatării". Pînă în secolul al XVIII-lea, în Anglia judecătorii le spuneau martorilor că a depune jurămîntul înseamnă că în cazul în care vor spune minciuni vor ajunge în iad și vor rămîne acolo pentru totdeauna (Spencer și Flin 1990: 45-46; cf. Wigmore 1976: s.1816). Însă, în timp ce curțile de justiție din Anglia se bazau inițial pe intervenția divină care să limpezească adevărul și să-i pedepsească pe mincinoși, în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
această mentalitate nu a mai fost considerată mulțumitoare. Curtea denumită Star Chamber a introdus conceptul de sperjur, prin care o persoană care mințea sub jurămînt avea să se confrunte atît cu justiția pămînteană, cît și cu cea divină. Amenințarea chinurilor iadului sau a purgatoriului era destul de ineficace, lucru arătat de Sir Edward Coke într-un comentariu din Cazul lui Slade scrisă în 1602: experiența ne dovedește că în prezent conștiința umană s-a dezvoltat atît de mult, încît persoanele preferă mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la un corpus de 100 de basme rusești. O extinsă cercetare comparativă ar putea valida, probabil, "rezonanța structurală" dintre toate tipurile esențiale de basme ale lumii. 20 Dincolo de această generoasă intenție, nu trebuie să uităm totuși că, adesea, "drumul spre iad este pavat cu bune intenții". În consecință, este de datoria noastră să ne asumăm explicit conștiința unor posibile greșeli, rezultate atît din utilizarea metalimbajului, cît și din interpretarea limbajului-obiect; căci, așa cum rezultă din Călăuza pentru credincioși: "Sfînta Scriptură se înțelege
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că este unirea dintre cer și pământ iar cele șapte culori ale curcubeului sunt culorile Muntelui Meru(Moraru din Bucegi) care este centrul lumii. În iconografia creștină Iisus tronează în mijlocul uni curcubeu și nu al unui foc ieșit de sub talpa iadului așa cum apare Iahwe. Scrierea lui Platon Viziunea lui Er ne arată același fenomen legat de urcarea sufletului la cer care a ajuns într-un loc unde se vedea o lumină ce se întindea de sus, și era ca o coloană
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
așa cum a plăsmuit-o el. Și iarăși cu nerușinare minte cînd spune că la nordul fluviului este un imens pustiu unde patrulează oștirea lui Buz-buz deasupra apei cu șpăngile lucind în soare și cum cutează unul a se apropia de iadul terestru, vajnicii paznici îi fac fundul ciur. Prea miroase a lălăială pentru țîncăi! Și el știa ca și cei dinaintea lui că la nord de Istru era neamul geților care avea destulă glagorie de unde să le dea grecilor și chiar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de alun atribuindu-se acestora un rol magic cu puteri miracu- loase folosite de fîntînari pentru găsirea izvoarelor iar de alții pentru găsirea comorilor ascunse în pămînt. Ne mai spun ,,basmele” noastre - ale lor fiind numai revelații primite de la Talpa Iadului - că în această zi de reașezare a lumii pămîntești, se adună șerpii care se înfășoară cîte doi pe tulpina unui alun subțire chinuindu-se săracele vietăți pînă scot din gurile lor o ,,piatră nestemată” folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor trupului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe frunte, atît rabinii cît și mozaicii fanatici cînd citesc Tora un cilindru negru cu înălțime cam de 2 cm și diametrul de 4, fixat pe o bentiță tot neagră înfășurată în jurul capului. Cu-loarea neagră au luat-o de la întunericul iadului unde își fac ei felul cînd sînt chemați la ordine de Ucigă-l Toaca și tot cîrdul de industriași ai holocaustului, precum și alte frății la fel de ticăloase iar forma obiectului de cult aduce mult cu un ciot al ,,legămîntului” lui Avraam
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
orice schimbare este raportată la ea (p. 283). Trecutul este tot mai îndepărtat. El nu mai interesează, uitat, ignorat, refuzat. Mai ales că propaganda și educația, prin manualul școlar elementar, a convins masele că vechea Românie a moșierilor a fost iadul pe pământ. Propaganda simplistă, dar tenace, în lipsa unor mijloace alternative de informare, a putut susține, de pildă, că represiunea din 1907 a fost organizată de P.N.Ț., când acest partid nici... nu exista etc. etc. Ștergerea istoriei este însoțită de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Peste mări și țări, introd. Domnica Filimon, București, 1973; Mihai Beniuc, Poezii, pref. V. Fanache, București, 1973; Damian Stănoiu, Necazurile părintelui Ghedeon. Cum petrec călugării, I-II, pref. edit., București, 1974, Nuvele și romane, introd. edit., București, 1987, Furtună în iad, București, 1991, Cazul Maicii Varvara, București, 1991, O noapte cu ghinion, București, 1993; Dramaturgia istorică română contemporană, I-II, introd. edit., București, 1974; Lucian Blaga, Poezii, București, 1982; Al. Davila, Vlaicu Vodă, pref. C. Ciuchindel, București, 1988 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
tâmpirea. Altele trezesc ideea teroristă a invaziilor (gloată, grămadă, ceată, norod, pîlc), evocând calamitățile (potop, pojar, vifor, prăpăd, răzmeriță, răscoală, răzvrătire, pribegire) cu sonuri înspăimîntătoare (răcnire, hohotire, plescăire), sau trezind groaza infernală și escatologică (primejdie, taină, clătire, nălucire, prăpastie, beznă, iad). Cu puținele ungurisme apar notele unui grup imigrat făcând caz de neamul și gingășia lui, ale căruia toate sunt uriașe, uluitoare. Turcii aduc pezevenglâcurile, caraghioslâcurile și pehlivăniile. Grecii, sofistica și sensibilitatea excesivă, apelpisirea. Din gravele latinisme, din groteștile gângăveli slave
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bobul n-a mâncat știrigoaie, focul scoate bobătaie, țiganii sunt ciuhoși, sunt dârdale, se cocorăsc, fac nătării, ciorobor, lolot, se lolăiesc, se lolotesc, strigă hoha, bura-bura, bat lela, tinerii se înlibovesc, ciocoii se ciocotnițesc, se cilibesc, sufletele bujdesc pe poarta iadului etc. Budai tratează cuvintele ca pe niște făpturi moi și le dă pe loc la rimă genul și terminația trebuitoare. Așa femela dracului se face dracă, palatul se feminizează în palată, copacii în copace, țiganii visă, se cîrmează, locurile sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se vaietă, chiuie, se sfădesc, și astfel plictisitoarele discursuri din epopeea clasică iau forme firești de comedie. Mergerea lui Parpangel la iad și la rai e o îmbinare de vămi ale văzduhului cu priveliști de paese di Cuccagna, povestite țigănește, însă în manieră dantescă. Astfel, așa cum împotrivitorilor lui Dante li se răspunde că poetul vine acolo din poruncă divină ("vuolse cosi colà
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rîte, De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați; Cu care de pe stâncă Și mii de mii de spaimeRîm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbiloane Veneau din iad râzând Pe Mihnea să defaime, Căci astfel baba are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărând. Acum începe cavalcada. Mihnea se suie pe cal și aleargă urmărit de babă și de legiunea ei de duhuri până ce ivirea zorilor îl scapă de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor, compuneri în genere mecanice, părând adesea niște parodii, oratorice, sentențioase, alcătuite toate după același program simplist: o expoziție a situației, o cuvântare, de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Capacul în pripă sări de pe dânsa Și tricolici negru, fiorosul Vronța, Astrucat într-însa, privea slut cu ochii... Apoi cele Stafii de mâni s-apucară. Hârcâind cu urlet, chiuind cu hohot Și cu bucurie turbată, drăcească Conjurând secriul, ca în iad jucară. Stamati dezvoltă poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
profetică, de izvor biblic: Întunecă-te, soare, ș-aurita ta lumină Păstreaz-o pentru fiii din timpii viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta rază senină, Să nu o vadă munții ș-a lor locuitori! Puțina moștenită rămîie-le povață, L-a iadului prăpăstii pogoare-se de vii; O moarte necurmată să pască-a lor viață, Cutremur, spaimă, groază, ajungă așea fii! Restul producției poetice este sub orice critică. Omul însuși nu era, ca exponent al Ardealului oprimat, la înălțimea propriului său imn
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
culege puține elemente valabile, poate numai Ocnele, cu viziunea fabuloasă a unei grote haotice, văzute cu acea imensitate zveltă și ornamentată de stil rococo cu care Johannot ilustra poveștile orientale: De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește, străbătând, pare că-ți zic C-aici una lângă alta zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]