6,525 matches
-
resemnându-se într-o tipologie nu întotdeauna dătătoare de speranțe. Lumea universitară s-a autonomizat, iată, suficient, ea permițându-și luxul autoscrutării în căutarea unei identități de sine cu ambiții de reprezentativitate ceva mai largă. Este ceea ce face și prozatoarea ieșeană Gabriela Gavril, mai cunoscută deocamdată în calitate de critic literar, în romanul său recent apărut Fiecare cu Budapesta lui. Cu toată silința, ajutat fiind de modestele-mi cunoștințe în ale subteranelor de la Literele ieșene, n-am reușit să descopăr o „scară“ a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ceva mai largă. Este ceea ce face și prozatoarea ieșeană Gabriela Gavril, mai cunoscută deocamdată în calitate de critic literar, în romanul său recent apărut Fiecare cu Budapesta lui. Cu toată silința, ajutat fiind de modestele-mi cunoștințe în ale subteranelor de la Literele ieșene, n-am reușit să descopăr o „scară“ a personajelor, așa încât trebuie să conchid, spre regretul unora, că nu avem de-a face cu o scriere cu cheie. Gabriela Gavril și-a luat „binele“ de unde l-a găsit, așa încât unele scene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
frumos, nu pierdeți ocazia. Ce vă costă? Voi oricum scoateți tricoul la doi lei bucata. Cât vă ia să inscripționați, alături de sigla originală Abibbas, și numele orașului Iași? Pun pariu că faceți o afacere.) Deși nu mă îndoiesc că publicul ieșean are mușchii pregătiți pentru a se bate pe bilete, ce șanse ar fi să avem un festival de film asemănător la Iași? Cine ar investi bani pentru a ieși unul care să conteze cu adevărat? (Înțeleg că în primăvară a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
prusac ce plănuiește României un viitor de colonie germană. Liberalismul românesc este, la 1866-1870, și un rezervor din care se alimentează antisemitismul local: un factorcheie în opțiunea conservatoare a juni miștilor este și alianța dintre radicalii munteni și grupul liberal ieșean al Fracțiunii libere și independente. Combinație, deloc oximoronică, de antidinasticism și autohtonism antisemit, concurenți ai lui Maiorescu în spațiul cultural ieșean, fracționiștii sunt cei care intră în mitologia junimistă drept efigie a naționalismului orb și a inculturii agresive. Contra școalei
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
antisemitismul local: un factorcheie în opțiunea conservatoare a juni miștilor este și alianța dintre radicalii munteni și grupul liberal ieșean al Fracțiunii libere și independente. Combinație, deloc oximoronică, de antidinasticism și autohtonism antisemit, concurenți ai lui Maiorescu în spațiul cultural ieșean, fracționiștii sunt cei care intră în mitologia junimistă drept efigie a naționalismului orb și a inculturii agresive. Contra școalei Bărnuțiu este textul programatic în care se poate citi delimitarea maioresciană de invitația politică la barbarie. Pe acest fundal al radicalizării
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și interogației în domeniul istoriei și o lenevire a spiritului istoricului. Daniel NAZARE „Junimea” și Titu Maiorescu în istoriografia română (1946-1989) Literații din București socoteau „Junimea” în secolul al XIX-lea o societate de bețivi, cu sediul într-o crâșmă ieșeană, iar pe membrii ei îi acuzau că voiau să germanizeze „țările române” și să vândă „țara jidanilor”. Pe plan politic, G. Vernescu, un adversar, compara viclenia junimiștilor, care se aliau și cu liberalii când interesul le-o cerea, cu aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
însă, o dată pătrunși în locul de măcinat, rămâneau acolo până când moara lua foc, după care o ștergeau. Nici revista societății nu a scăpat neatacată, V.A. Urechia considerând Convorbiri literare o „foiță tâmpitoare”. Cât despre Titu Maiorescu, liderul incontestabil al societății ieșene, un alt adversar politic, devenit mai târziu junimist, cerea invalidarea sa ca deputat, fiindcă era conducătorul „școalei funeste care în Moldova se numește noua direcție” ce cultivă „materialismul abjectului Schopenhauer care propagă concubinajul, dreptul bătăii cu biciul, disprețul amorului de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mărește respectul, iar scurgerea timpului crește prestigiul unor personalități. Cu toate acestea, posteritatea critică a lui Maiorescu și a „Junimii” a înregistrat nu doar discipoli, ci, mai ales, adversari (două tarafuri de hagiografi și iconoclaști, cum plastic se exprima cercetătorul ieșean Dan Mănucă), între contestatarii din perioada interbelică numărându-se, exempli gratia, L. Blaga, M. Eliade, E. Cioran, C. Noica, M. Vulcănescu, Camil Petrescu. Am citat în introducere mărturii oarecum mai picante, aparținând în exclusivitate contemporanilor, pentru a le putea compara
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
opinii, dar o fac, pentru moment, cu o anumită sobrietate, ferindu-se de adjectivele prea colorate. Astfel, în Istoria R.P.R., manual pentru învățământul mediu (Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1952), Maiorescu apare ca principal organizator și ideolog al societății ieșene, iar „junimiștii conservatori erau sub influența ideologiei germane, care căuta să împace interesele burgheziei cu cele ale moșierimii [...], predomină orientarea conservatoare reacționară” (p. 424). în sfârșit, sunt editate și sinteze, cum este cea din 1955 (Istoria literaturii române) apărută la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
străduit să ascundă însă cu grijă funcția socială a curentului junimist [...], junimismul a adus dincolo de laturile retrograde real aport [s.n.] pozitiv [...]. Legatarul maiorescianismului [E. Lovinescu] ignora însă existența criticii științifice apărută în presa legală a PCR [...], laturile retrograde ale grupării ieșene sunt datorate în primul rând activității proprietarului moșiei de la Țibănești”, nimeni altul decât Conu Petrache (P.P. Carp). îl citează și pe Lenin care scrie despre „vechea gospodărie sclavagistă (!) a marilor moșieri” și, pornind de la învățătura clasicului, dezvoltă conceptul de „moșierime
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oprită nici chiar de inoportuna (ori, dimpotrivă) nedumerire a lui G. Călinescu: T. Maiorescu socialist?” (p. 295). în 1970 sunt editate amintirile lui Iacob Negruzzi despre „Junimea”, în anul următor cele ale lui G. Panu, precum și un volum dedicat societății ieșene (Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente, vol. I-II, Editura Albatros, București, 1971). în mai 1970 apărea la Iași primul număr din noua serie a Convorbirilor literare, care se revendica de la revista întemeiată la 1867. Prin unele atitudini, remarcate de Anneli
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fără a face concesii discursului oficial, pot fi considerate adevărate modele. Z. Ornea a avut un rol important în publicarea unei părți din corespondența lui Maiorescu (T. Maiorescu și prima generație de maiorescieni. Corespondență, Editura Minerva, București, 1978), iar cercetătorul ieșean Dan Mănucă s-a ocupat de „Junimea” și T. Maiorescu în studii și cărți, o mențiune aparte meritând Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (Editura Academiei R.S.R., București, 1979), cu articole dedicate societății ieșene (pp. 473-476) și criticului ei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Minerva, București, 1978), iar cercetătorul ieșean Dan Mănucă s-a ocupat de „Junimea” și T. Maiorescu în studii și cărți, o mențiune aparte meritând Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (Editura Academiei R.S.R., București, 1979), cu articole dedicate societății ieșene (pp. 473-476) și criticului ei (p. 540 și 547), bibliografia ultimului conținând, între 1950 și 1978, nu mai puțin de 62 de referințe. Paradoxal, Bibliografia istorică a României, vol. III (Secolul XIX), Editura Academiei R.S.R., București, 1974, la articolul dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
atributul exemplarității. în lucrare se fac numeroase referințe la junimiști, în special la T. Maiorescu și P.P. Carp. în sfârșit, în 1988 apare cartea lui Al. Dobrescu (Introducere în opera lui T. Maiorescu, Editura Minerva, București, 1988), un valoros critic ieșean ce publicase până atunci mai multe articole sub pseudonim, care parcă anunțau monografia. Aceasta din urmă s-a dovedit a fi iconoclastă, oarecum contra curentului, autorul căutând într-adins să dea o replică la imaginea apologetică a criticului „Junimii”. încercând
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
criticat aproape unanim. Avocatul se transformă în procuror, iar jurații au de fiecare dată o atitudine potrivnică apărătorului, respectiv acuzatorului. Se constată metamorfozarea țapului ispășitor în idol și a idolului în țap ispășitor. Un critic clujean îl reabilitase, în timp ce altul ieșean, ca o ironie a sorții trăitor în orașul de unde pornise „Junimea”, căuta să îi micșoreze aura, în buna tradiție demolatoare a miturilor, inițiată de societatea culturală înființată la Iași. Nu au fost prea multe replici la adresa monografiei, dar au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Z. Ornea. Sunt însă și tăceri: unele firești (de aproape trei ani L. Rusu murise), altele, cum ar fi cea a lui N. Manolescu, la prima vedere oarecum neașteptate. Credem însă că N. Manolescu îl aprecia foarte mult pe criticul ieșean, despre care scrisese favorabil, și nu a acceptat să intre în corul detractorilor. O explicație o oferă reputatul critic, după mai bine de un deceniu, în prefața la cea de-a treia ediție din Contradicția lui Maiorescu (pp. 8-9):. „Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
români că „au un gust slab dezvoltat pentru problemele sociale din istoria națională”, ceea ce ar fi dus la lipsa unei istorii a claselor sociale, a țărănimii, a boierilor, a unei istorii economice a României, a evoluției financiare etc. Potrivit istoricului ieșean, cauza crizei istoriografice este aceea că, exceptându-l pe P. Constantinescu-Iași, istoricii români nu țin seama de schema evoluției istorice a Europei și că, neținând seama de ea, nu arată „ce trăsături sunt comune istoriei noastre naționale și celei universale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de cercetători, cu viziuni și interese diferite. Cel dintâi nucleu este afiliat vechii istoriografii comuniste, cu tendințe vădit antisemite și xenofobe, acționând și pe o latură politică (prin partidul extremist România Mare) și al cărui reprezentant „de seamă” este istoricul ieșean Gheorghe Buzatu. A doua categorie este reprezentată de un număr restrâns de cercetători evrei, cu vederi extremiste, care publică de ani buni în România. Așadar, cu excepția unor lucrări deosebite, colorată în alb și negru, istoriografia postcomunistă suferă încă de incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de legitimare a unei reformări imperative, rămâne totuși un rezumat semnificativ al stării de fapt, care ar trebui reluat, actualizat și nuanțat. Studiile de sociologie a educației nu sunt, bineînțeles, inexistente și am putea semnala aici, cel puțin din perspectiva ieșeană, școli de marcă precum cele promovate de Adrian Neculau sau Elisabeta Stănciulescu. Dar acest curajos verdict, coroziv și incitant, al echipei coordonate de Adrian Miroiu ar merita reiterat, între altele pentru a demonstra și o reală desprindere de partizanatul politic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
N. Iorga”, Studii și cercetări istorice, XIX (1946), și broșura Știința istorică română `n ultimii 25 de ani. Constatări și remedii, 1946 (și `n Studii și cercetări istorice, 1947). „Concepția materialistă a istoriei ca metodă de cercetare și expunere”, `nsemnări ieșene, III (1938), nr. 7, pp. 105-117; „Ce e istoria?”, Ethos, Iași, 1946, nr. 1-2, pp. 7-11; Renașterea și Reforma, București, 1941, 359 p.; „Tudor Vladimirescu și mișcarea eteristă `n țările române. 1821-1822”, Balcania, IV, 1945, pp. 3-408 (și separat `n
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din București `n perioada 1948-1960”, Analele Universității București - Istorie (`n continuare A.U.B.), 1990, pp. 93-103, și Idem, Universitatea din București. Scurt istoric, București, 1994. Toți au fost mai `nainte `n comisiile de epurare, cea mai draconică fiind cea ieșeană. Vezi ANIC, fond MCNC, dosarele 4497/1945 și 4498/1945 - licențieri, epurări. Vezi Enciclopedia istoriografiei române, București, 1978; „Solemnitatea instalării profesorului Petre Constantinescu-Iași ca director al Institutului de Istorie Națională”, Sc`nteia, 17.IX.1948, p. 5. ANIC, fond Ministerul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în 1962 Facultatea de Filologie a Universității "Al.I. Cuza" din Iași. Între 1961-1966, a lucrat la Studioul Radio din Iași (crainic, redactor), iar în perioada 1966-1970 a fost secretar de redacție la revista Cronică. În 1972, devine directorul editurii ieșene Junimea, pentru că în perioada 1979-1989 să fie directorul Teatrulului Național Vasile Alecsandri din capitală Moldovei. După 1990, a colaborat la publicațiile bucureștene Românul și Cronică Română, a condus cotidianul ieșean Realitatea și a devenit directorul Teatrului Luceafărul din Iași. Actualmente
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
de redacție la revista Cronică. În 1972, devine directorul editurii ieșene Junimea, pentru că în perioada 1979-1989 să fie directorul Teatrulului Național Vasile Alecsandri din capitală Moldovei. După 1990, a colaborat la publicațiile bucureștene Românul și Cronică Română, a condus cotidianul ieșean Realitatea și a devenit directorul Teatrului Luceafărul din Iași. Actualmente este editorialist la Monitorul de Suceava și Flacăra Iașului. Dramaturg, prozator, publicist, eseist, Mircea Radu Iacoban a publicat un mare număr de volume de proza și de teatru: Estudiantina, Departe
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
de a fi român”, Pim, 2012. A coordonat volumele: „Ghid la îndemâna învățătorului”, Tehnopress, 2004; „Cunoaștere autocunoaștere autodepășire”, Pim, 2005; „Preocupări pedagogice ale cadrelor didactice vizând creșterea calității actului educațional”, Pim, 2007. A contribuit la elaborarea următoarelor studii metodice: „Zilele Școlii Ieșene”, Viitorul la pătrat, 2003; „175 de ani de învățământ românesc”, AS’S, 2003; „Tratarea diferențiată în învățământul preșcolar, primar și gimnazial”, Corgal Press, 2004; „Prin alții, spre noi înșine”, Golia, 2004; „Zilele Școlii Ieșene”,AS’S, 2008; „Arta de a
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
elaborarea următoarelor studii metodice: „Zilele Școlii Ieșene”, Viitorul la pătrat, 2003; „175 de ani de învățământ românesc”, AS’S, 2003; „Tratarea diferențiată în învățământul preșcolar, primar și gimnazial”, Corgal Press, 2004; „Prin alții, spre noi înșine”, Golia, 2004; „Zilele Școlii Ieșene”,AS’S, 2008; „Arta de a fi părinte”, Pim, 2011. A colaborat la lucrarea „Monografia Școlii Ion Simionescu Iași”, Pim, 2011. A coordonat nr. omagial „Spiritul școlii” al revistei „Viitorul la pătrat”, Casa Panda, 2005. A publicat numeroase studii și
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]