6,112 matches
-
secol de cercetare publică la Veneția, în 1761, capodopera sa și primul tratat de anatomie patologică, intitulat De sedibus et causis morborum per anatomen indigatis (Despre locul și cauza bolilor relevate de anatomie). Această lucrare cunoaște ediții succesive, traduceri în latină și în limbi de circulație curente. Opera se bucură de aprecieri elogioase din partea marilor medici ai timpului și de mai târziu, căci acest tom voluminos atestă un savant creator al unei discipline medicale fundamentale: Anatomia patologică. Creația sa se întregește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cunoscută prin personalitățile sale medicale atrase, dar și formate local, concurându-se cu cele mai mari centre medicale din Europa. Aici se remarcă între alții și Leopold Auenbrügger (1792 - 1809), elev al lui Swieten și care în 1761, publică în latină un tratat privind percuția toracelui, ca metodă de investigare clinică. Inovația sa metodologică o verifică prin autopsiere după decesul bolnavului, relevând leziunea pulmonară sau cardiacă existentă. Percuția intră în practica curentă, însă după ce Jean Nicolas Corvisart (1755 - 1821) traduce în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
varietăți de țesuturi și diverse boli. Este victoria clinicienilor din Secolul Luminilor, dintre care vine și Nicolas Corvisart, ajuns medicul lui Napoleon. El publică în 1808 Traité sur les maladies du coeur pe baza metodologiei anatomo-clinice. Tot el traduce din latină (1808) cartea austriacului Leopold Auenbrügger referitoare la percuție popularizând astfel metoda în Franța. Elev a lui Corvisart este Gaspard-Laurent Bayle (1774 - 1816) care, tot pe baza metodei anatomo-clinice face experimente și cercetări finalizate în Recherches sur la phtisie pulmonaire (1810
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Oglinda sănătății și frumuseții omenești (1843), și Practica doctorului de casă (1846). În Transilvania guvernată medical de legile sanitare imperiale austriece se distinge prin profesionalism medical, erudiție și energie medicul Vasile Popp, cunoscător de limbi europene dar și de latină în care publică poeme, precum și teza sa de doctorat în medicină (1817) fructificând folclorul înmormântării la români. în 1821 publică la Sibiu Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna, prima carte medicală în limba română. Un alt erudit transilvan
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
neinvestigat. În afara unui număr foarte mare de studii dedicate exclusiv tiparului studiat, problema apare tratată colateral în lucrări care analizează: a. probleme legate de structura grupului nominal (GALR 2008, II, p. 89-90), b. evoluția unor structuri nominale în trecerea de la latină la limbile romanice (Diez 1876, Meyer-Lübke 1900, Bourciez 1956), c. construcțiile afective în general, d. compartimentul din ce în ce mai studiat al insultelor (Ruwet 1982, Gheorghiaș 2002, Bibeau - Bourget 2003) sau e. procedeele de gradație lingvistică, structura fiind subordonată modalităților de expresie a
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Cele trei Crișuri”, „Ideea europeană”, „Cugetul românesc”, „Societatea de mâine”, „Universul literar”, „Făt-Frumos”, „Șezătoarea”. Cursurile sale, nepublicate, alcătuiesc o sinteză asupra clasicismului, de mare profunzime și amploare: Civilizațiile italice, Cultura greco-romană, Figuri reprezentative ale culturii latine, Literatura latină sub republică, Latina populară, izvoare, istorie, structură ș.a. În 1925, a publicat Pentru învățământul clasic și, în 1926, Reflexii asupra anticlasicismului. Studiul Originalitatea poeziei romane a rămas în manuscris. Chinuit toată viața de un ulcer devenit incurabil, moare în cursul unei operații, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
modele legendare, practicantele amorului liber le aveau pe Acca Larentia și pe Flora, zeițe în cinstea cărora se organizau serbări speciale lupercalia și floralia, pe Venus, zeița frumuseții și a iubirii. Profesionistele amorului liber erau autorizate prin licentia stupri (în latină, stuprum, i = desfrîu), frecventau uneori și lupanarele, similare bordelurilor, și participau la orgii sexuale organizate de împărați și alți înalți demnitari. Artiștii, printre care, Petronius (?-66 d.H.), un arbitru al eleganței, Ovidius (43 î.H.-18 d.H.), Catullus (87-57 î
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-a născut în anul 69 î.H, a trăit într-o ambianță de opulență, lux și desfrâu, printre multele soții și concubine ale tatălui. Cleopatra a primit o educație aleasă, în spiritul tradiției grecești. Vorbea mai multe limbi: greaca, latina, egipteana, ebraica, araba, persana. Citea cărți din biblioteca palatului, întreținea cu ușurință conversații, avea cunoștințe din domeniile literaturii și științelor. Inteligentă și cultă, ea a câștigat aderența și simpatia poporului egiptean, contrar ostilității de a fi acceptată o femeie pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Clèves, Diane Haeger, în romanul Curtezana. Louise Labé / La Belle Cordière (1525-1566) Louise Labé s-a născut în Lyon, în 1525, în familia unui bogat frânghier (cordier), Pierre Charlin, supranumit, Labé. A primit o educație aleasă, a studiat italiana, spaniola, latina, muzica, a făcut sport echitație. S-a căsătorit cu Enemond Perrin, din aceeași branșă a tatălui și a fost supranumită La Belle Cordière. Louise s-a remarcat prin frumusețe deosebită și printr-un spirit poetic rafinat. Și-a desăvârșit spiritul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de culoare. Pentru a-și compensa suferința pierderii copiilor, generoasă, s-a hotărât să întemeieze o colonie, o familie multirasială, adoptând copii din întreaga lume, de rase diferite, de religii diferite, copii francezi, japonezi, finlandezi, evrei, africani, din America de Latină, copii cu orientări spirituale-religioase diferite: creștină, budhistă, shintoistă, mozaică. Satul mondial sau colonia de la Milandes, Tribul Curcubeului, a fost întemeiat de Josephine în 1947 cu intenția de a oferi copiilor condiții de creștere și educație și șansa unei vieți fără
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1969 1970 1973 1973-1980 1974 1974-1984 1975 1976 1977 1980 1982 1989 1991 Platon, Republica (cărțile III și X) Aristotel, Poetica Horațiu, Epistolă către Pisoni Quintilian, Instituția oratorică Tertulian, Despre spectacole Sf. Augustin, Confesiuni (cărțile III și VI) Traducerea în latină a Poeticii lui Aristotel Publicarea în greacă a Poeticii lui Aristotel Traducerea franceză a Epistolei către Pisoni de către Peletier du Mans Ediția comentată a Poeticii de către Robortello Du Bellay, Apărarea și ilustrarea limbii franceze Ediția comentată a Poeticii de către Maggi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Poeticii lui Aristotel Traducerea franceză a Epistolei către Pisoni de către Peletier du Mans Ediția comentată a Poeticii de către Robortello Du Bellay, Apărarea și ilustrarea limbii franceze Ediția comentată a Poeticii de către Maggi Peletier du Mans, Arta poetică Scaliger, Poetica (în latină) Grévin, Scurt discurs pentru înțelegerea acestui teatru Castelvetro, Poetica d'Aristotele vulgarizzata La Taille, Despre arta tragediei Vauquelin de La Fresnaye, Arta poetică Lope de Vega, Noua artă de a scrie comedii Heinsius, Poetica (în latină) Chapelain, Prefață la Adonis de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Arta poetică Scaliger, Poetica (în latină) Grévin, Scurt discurs pentru înțelegerea acestui teatru Castelvetro, Poetica d'Aristotele vulgarizzata La Taille, Despre arta tragediei Vauquelin de La Fresnaye, Arta poetică Lope de Vega, Noua artă de a scrie comedii Heinsius, Poetica (în latină) Chapelain, Prefață la Adonis de Marino Ogier, Prefață către Cititor la Tyr și Sidon de Jean de Schélandre Chapelain, Scrisoare despre cele douăzeci și patru de ore Mairet, Prefață la Silvanire Chapelain, Despre poezia reprezentativă Scudéry, Observații despre Cidul Discurs către Cliton
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ore Mairet, Prefață la Silvanire Chapelain, Despre poezia reprezentativă Scudéry, Observații despre Cidul Discurs către Cliton asupra Observațiilor despre Cidul Chapelain, Sentimentele Academiei franceze cu privire la tragicomedia Cidul Sarasin, Discurs despre tragedie Scudéry, Apologia teatrului La Mesnardière, Poetica Vossius, Poetica (în latină) Corneille, Scrisoare cu dedicație la Don Sancho d'Aragon D'Aubignac, Practica teatrului Corneille, Discurs despre utilitatea și părțile poemului dramatic Discurs despre tragedie și mijloacele de a o trata în funcție de neverosimil și necesar Discurs despre cele trei unități de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca Argesis, apropiat de forma modernă. Ca pentru toate hidronimele date de Herodot în secolul V î.e.n., apartenența la substratul traco-dacic este evidentă. Pentru că, până la cucerirea Daciei de către romani trebuia să treacă șase secole, iar până la invazia slavă XI secole, latina și slava veche fiind sursele celor două influențe majore suprapuse la formarea vocabularului limbii române. Tot de la Herodot, specialiștii au identificat și râul Ialomița, ca Naparis, "rîu în Scythia" (Istorii, IV.48). Cuvântul indoeuropean de origine este snap, după I.
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a doua soluție, ce apare mai plauzibilă, numele originar geto-dac al râului ar fi avut încă dinainte de Ptolemeu o formă apropiată de sanscritul jĭvas, cu același sens de "viu", "vioi"48. În acest caz, la Ptolemeu apare o traducere în latină care accentuează caracterul de râu sălbatic al Jiului (verbul latin rabo înseamnă "a fi furios", "a turba"); deci, rhabosus flumen - râu furios, râu turbat. Se știe că în regiunea de munte Jiul are un curs foarte sălbatic, în antichitate defileul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
s-au tradus în limba noilor conlocuitori Dar și unele ape mici și-au păstrat numele din substrat. S-ar putea pune întrebarea: ce valoare și ce semnificație are încercarea de a separa cuvintele traco-dacice de cele suprapuse ulterior, din latina vulgară, sau din slavă, când fondul lingvistic este același, fondul originar fiind cel indo-european? Se pare că cele provenite din substratul traco-dacic s-au păstrat de multe ori în forme mult mai apropiate de forma originară. Fiecare din aceste cuvinte
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a completat hidronimia minoră. Cuvintele cu origine latină de uz curent, legate de ape, sunt numeroase în limba română. Completăm acum o mențiune sumară dată în capitolul II. Fântână (lat. fontana) desemnează, mai ales în Oltenia, un izvor, ca în latină; în alte regiuni, s-a generalizat și pentru sensul de puț (lat. puteum), care la origine însemna, ca și în limba română, o sursă de apă săpată. Un loc mai adânc în pârâu este desemnat prin "doaie", de la latinul dolia
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
se va păstra pentru mult timp, nu numai În cercul „demonilor” care, În perioada istorică, alcătuiesc alaiul principalelor divinități etrusce, ci chiar În deus Etruriae princeps, acel Velqumnaxe "Velèumna"-Vortumnusxe "Vortumnus", zeu al sanctuarului federal al volsiniilor (Varro, De lingua latina, V, 46), pe care faimoasa descriere a lui Propertius (IV, 2), În ciuda inevitabilelor evhemerisme eleniste, ni-l prezintă ca proteiform și ambiguu din punct de vedere sexual. Acestei epoci Îi este atribuită și formarea unuia dintre aspectele centrale ale religiozității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
IV, 2), În ciuda inevitabilelor evhemerisme eleniste, ni-l prezintă ca proteiform și ambiguu din punct de vedere sexual. Acestei epoci Îi este atribuită și formarea unuia dintre aspectele centrale ale religiozității etrusce (pe care, de altfel, Îl condivide cu cea latină), cel referitor la cultul capacității generatoare masculine și feminine și la constituirea formelor dominante ale religiei domestice, cu finalitatea evidentă a formării unor elite nobiliare și a puterii lor. Texte târzii, pe cât de celebre pe atât de controversate, care conțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umbră Vesunaxe "Vesuna". Cu aceste din urmă ambiente Etruria Împarte alte elemente de natură religioasă. În primul rând amintim utilizarea, cu un caracter arhaic considerabil, a teonimelor duble, ca Ianusxe "Ianus" Quirinusxe "Ianus Quirinus" sau Panda Celaxe "Panda Cela" În latină, Torsa Ioviaxe "Torsa Iovia" În umbriană și Anaceta Cerriaxe "Anaceta Cerria" În oscă, utilizare menită să desemneze niște specializări funcționale sau ample sfere marcate de cupluri care se opun: astfel, etruscul Tiniaxe "Tinia" Calusna desemnează Tinia al lui Caluxe "Calu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Caqa”, probabil „Celeritas Solis filiaxe "Celeritas Solis filia"” din cunoscutul fragment de mantică etruscă ce ni s-a transmis În manieră confuză În De nuptiis Mercuri et Philologiae a eruditului tardiv Martianus Capella (I, 45 sqq.); Tivxe "Tiv" este latina Lunaxe "Luna"; Celxe "Cel" (și Atixe "Ati" Celxe "Ati Cel", Cel „mama”) reprezintă, poate, versiunea etruscă a lui Tellus-Ghê; Manquxe "Manèu" (sau Manqurnaxe "Manèurna") pare Înrudită pe plan lingvistic cu zeița infernală latină Maniaxe "Mania", chiar dacă s-ar putea identifica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mama”) reprezintă, poate, versiunea etruscă a lui Tellus-Ghê; Manquxe "Manèu" (sau Manqurnaxe "Manèurna") pare Înrudită pe plan lingvistic cu zeița infernală latină Maniaxe "Mania", chiar dacă s-ar putea identifica și cu latinul Dispaterxe "Dispater"; Mlacucxe "Mlacu÷" Îi corespunde aproape sigur latinei Bona Deaxe "Bona Dea" și sabinei Cupraxe "Cupra"; Raqxe "Raè" pare să fie o zeitate a tinereții, pusă În legătură cu mantica; Alpanxe "Alpan" este o zeitate feminină ce aparține cercului Afroditei, dar titulară, așa cum indică inscripțiile și dedicațiile, a unui cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
listă a lor: Quflqas, adesea considerați omologi ai penaților latini; Leqamxe "Leèam", poate o zeitate-prag Între lumea celor vii și lumea morților, prezentă și pe „țigla de la Capua”; Maexe "Mae", care ar putea fi corespondentul lui Maiusxe "Maius", legat de latina Maiaxe "Maia", perechea lui Vulcanxe "Vulcan", și eponim al lunii mai, conform unui fragment, din păcate nu foarte transparent, al lui Macrobius (Saturnalia, I, 12, 17 sqq.); Tecexe "Tece" sau Tecumxe "Tecum", o zeitate binevoitoare la al cărei cult, localizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hadesxe "Hades" etrusc din epoca elenistică, dar și În contextele mitice grecești (de exemplu cu Aiaxxe "Aiax" și Amphiarausxe "Amphiaraus"). În schimb, pentru altele (Qalnaxe "Èalna", Qanrxe "Èanr" și Eqausva) este posibil să le identificăm funcția, paralelă cu cea a latinelor Carmentae, de asistente la naștere și, totodată, de „zeițe care cântă destinul” În momentul nașterii fiecărui om. Odată cu interpretatio graeca a celor mai mari zeități locale, putem spune că panteonul etrusc primește o morfologie virtual definitivă. Cu alte cuvinte, putem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]