6,725 matches
-
Presa vs. presa Procesomania Impasurile presei Io, Saturnalia! Prezumția Silogismul Puțoiul zilei Dușmanul presei - presa Turturică, mută-ți cuibu’ și te du... Jimmy, hopa! La cine scrii, domn’le? VII. Aproape portrete „Omul, acest dușman” Mai blând și mai drept Mirarea Pacepa Noapte bună, domnule profesor! O națiune imaginară: Basarabia, mon amour Harul divin și darul divin Neliniștitul Aurel (I) Neliniștitul Aurel (II) Neliniștitul Aurel (III) Marea zonă (I) Marea zonă (II) Marea zonă (III) FPRI VIII. ORBIREA Cain & Cain Orbirea
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ridicat (1 galon la 19 mile respectiv 12,43 litri / 100 km), iar cumpăratorii sunt în cea mai mare parte companii de exploatare petrolieră sau forestieră, care nu au în niciun caz ca obiectiv primordial protejarea mediului. Nu este de mirare că mulți dintre criticii globalizării pun sub semnul îndoielii aceste noi "business model" ale marilor corporații, suspectându-le a fi, de fapt, alt tip de "business marketing" sau "business PR" populist. După cum și intențiile declarativ grijulii față de mediu (ex: consumuri
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
straturile sociale, erau foarte prezente ca infirmiere sau medici sau doar în serviciile de intendență ale spitalelor de campanie (chiar maică-mea, la vârsta de aproape 60 de ani a stat cu lunile în spitalele din Rusia) dar femeile-pilot stârneau mirarea, sau uneori neîncrederea. Și totuși au fost câteva exemplare extraordinare, ca în romane. Daniel Focșa a avut șansa și meritul să mai apuce câteva supraviețuitoare din faimosul grup supranumit "Escadrila Albă", îndeosebi admirabila Mariana Drăgescu, acum la frumoasa vârstă de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
însuși și-a dat cuvântul de onoare că, atâta vreme cât negocierile sunt în desfășurare, nici o operațiune militară nu va fi întreprinsă. Am împins astfel, cu știința și voința noastră, în neant orice posibilitate de soluționare pașnică. Nu este așadar deloc de mirare că, în fața unor fapte atât de indiscutabile, întreaga lume civilizată aruncă asupra noastră unica responsabilitate a războiului mondial. Punctul de vedere al inamicilor noștri Nu este oare de înțeles faptul că inamicii noștri declară că nu vor să depună armele
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
românizare (deposedarea evreilor de bunurile și de mijloacele lor de existență), deportare și, în fine, prin ucidere. Această schimbare a fost sprijinită - sau cel puțin acceptată - de majoritatea elitei politice, culturale și religioase. Și nici acest lucru nu e de mirare. Chiar și această ajustare a politicii s-a făcut în cadrul unei continuități fundamentale cu ideile care fuseseră parte integrantă din discursul politic, intelectual și spiritual al luptei din secolul XIX pentru crearea unui stat românesc independent, pe care Ion Antonescu
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
mână și îl trage după ea îndărătul faldurilor unei draperii... Sunt descoperiți împreună, iar Jean e convins că tânăra era acum compromisă din vina lui. A doua zi, se trezește hotărât să o ia de soție. Nu mică îi este mirarea și furia când descoperă, chiar în acea dimineață, că Millie nu numai că nu părea deloc afectată de incidentul din ajun, dar își găsise deja un altul cu care flirta! Ce loc ocupă în aceste două narațiuni fantezia, imaginația? Greu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
desăvârșit ce ieșea în evidență la cincisprezece ani ca o continuă provocare", pentru că dovedea o totală lipsă de supunere și de credință religioasă, era în ochii Clarei "o femeie a secolului al XVIII-lea a cărei libertate o umplea de mirare". Această tânără, își amintește Clara, "dansa frecându-și trupul de bărbați" și se retrăgea uneori cu câte vreun băiat în budoar. Șocată la momentul acela de purtarea Odettei, Clara Malraux nu poate uita ziua în care o lăsase singură cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
servicii de înaltă calitate și programe mai eficiente și dacă ea stimulează, în același timp, controlul politic, libertatea managerială și transparența activității organelor administrației publice și promovează imaginile acelor miniștri și funcționari oficiali implicați mai puternic, atunci nu este de mirare că ea va fi promovată pretutindeni. Ideile NMP au devenit standarde de bază pentru reforma administrativă în întreaga lume, la diferite etape. Reforma managementului public poate fi definită din mai multe perspective. Mai întâi, reforma acestei politici publice constă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
vaca, poți freca fânul în găleată să faci laptele, pe care îl mănânci de la ea? Nu pot , mamă, că-i putere dumnezeiască, am zis eu, imitând-o întocmai. —Așa, mi a răspuns mama iar cei de față au ridicat a mirare din sprâncene, pe care le-au lăsat să-și revină, când mama a completat, nu, că-i doar putere dumnezeiască, dar asta i taină dumnezeiască, așa a lăsat el lucrurile rânduite să se petreacă. n-am înțeles cum vine vorba
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
masa de la cantină coreencele pregăteau câte un castron de ardei iuți, tăiați mărunt-mărunt, și le mai adăugau puțin oțet și ulei, după care mâncau pe rupte. Numai dacă gustai, românului i-ar fi luat gura foc, lor nu! Era de mirare cum, mâncând zilnic o asemenea sa lată de crudități, nu sufereau nici una de stomac, de vreu n ulcer rebel, ci erau sănătoase, tun. După examenul de stat și promovarea lui de către toate cele patru studente și colegele lor, despărțirea a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
deci oamenii la ușa cărora bat la o tîrzie oră din noapte, cerînd găzduire pe toată durata grevei feroviarilor francezi. Femeia aceea bună și blîndă, care apăruse la apelul meu în cadrul ușii, se uită lung la mine cu bucurie și mirare. Fiind însă mamă și, în plus, o femeie care știe să nu-și piardă vremea, mă îmbrățișează scurt și apoi hotărăște: Intră imediat în casă, mă duc să încălzesc apa la baie și să-ți pregătesc o cameră. Apoi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o reprezentație cu artificii, spunându-le că vor vedea mai mult și mai frumos dacă vor veni cu mine la pădure. Și au venit, să fi fost 25-30 de plozi, băieți și fete. Mă gândesc și acum cu tristețe la mirarea domnului Sălcianu când a văzut clasa goală în ziua aceea. Fără îndoială că nu a uitat asemenea întâmplare până a pus mâinile pe piept, nu au uitat-o acei care au fost copii așa cum nu am uitat-o nici eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ieșit din țintirim, cum am ajuns, scăpând din drumul viilor, pe șoseaua care duce la Epureni și de unde se auzea de departe scârțâitul unor care pe omătul geruit. Ieșisem la lumină, eram lângă oameni și nu mică le-a fost mirarea când au văzut lângă ei atâta omuleț cu o sanie după el la vremea aceea târzie de noapte. Am lăsat în urmă carele și odată ajuns la începutul văii dinspre sat, lângă morile de vânt, m-am așezat pe săniuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
tristețe. Vedeau ei că nu este chip să mă așez om între oameni. Mi s-a făcut morală. Când îmi amintesc cu câtă naivitate și îndârjire îmi croiam drumul spre cele ce mă pasionau, acum, târziu, simt un fel de mirare. În peregrinările mele prin oraș, întâlneam la vitrinele unor librării tablouri de Băncilă și rămâneam țintuit acolo ore întregi. Pe lângă Hală erau niște meșteri de firme și eu stăteam pe la ferestrele lor mult și bine fascinat de palete, de culori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ajutor temeinic și cartoanele mâzgălite cu vopsele nu mai erau puse pe oale și pe cofe. Se transformaseră în bani. Și când, într-o zi, ziarul "Gloria" din localitate publică un lung articol, pe două coloane, despre neisprăvitul ce eram, mirarea părinților mei a fost mare. Mirarea și tot felul de sentimente au luat naștere printre colegii mei. Unele din acele sentimente m-au însoțit pe tot drumul carierei mele. Unii nu au ostenit privindu-mă chiorâș nici acum, cu toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vopsele nu mai erau puse pe oale și pe cofe. Se transformaseră în bani. Și când, într-o zi, ziarul "Gloria" din localitate publică un lung articol, pe două coloane, despre neisprăvitul ce eram, mirarea părinților mei a fost mare. Mirarea și tot felul de sentimente au luat naștere printre colegii mei. Unele din acele sentimente m-au însoțit pe tot drumul carierei mele. Unii nu au ostenit privindu-mă chiorâș nici acum, cu toată bunăvoința și purtarea mea civilizată. Împărțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pe malul pârâului Agapia, în sus. Batem, intrăm și așteptăm cam mult în cerdac. Într-un târziu, iese din casă artistul și, fără a răspunde la salutul nostru, ne ia repede și ne întreabă furios ce căutăm noi acolo. După mirare, a venit dezmeticeala și-i răspundem respectuos că am venit fiind chemați de el. Marele pictor se înfurie și ne face obraznici, atunci înțeleg eu că omul nostru e cam tare de cap. Încep după asta o morală lungă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de mine această trecere dincolo a durat patru sau cinci zile. A șasea zi, după ce m-am trezit a venit în camera mea un medicinist cu nevasta, români ce locuiau în același imobil. În aduceau o farfurie cu supă și mirarea lor că am fost atât de tare. Mi se spuse că trecusem prin mare primejdie. Eu eram fericit că voi vedea din nou lumina soarelui. Cât am zăcut eu, nimeni nu s-a apropiat să-mi dea cât de mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pământ. Dacă în altă lume va fi fiind acel rai de care se vorbește în cărțile sfinte, apoi gândesc că nu ar avea cum să fie decât acel petic de pământ care se numește Lombardia. Cum să mai fie de mirare că din această Italie au plecat acei care, în urmă cu două mii de ani, au cucerit toată lumea cunoscută atunci? Că din această țară s-au ridicat cei mai vestiți și cei mai numeroși artiști ai lumii? Atotputernicul a pus mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pe fondul, în primul rând, a ceea ce se întâmplă în Irak. Acolo, kurzii au intrat în guvern, președintele Irakului este kurd, iar nordul Irakului, locuit în majoritate de kurzi, este, practic, un teritoriu autonom. În aceste condiții, nu este de mirare că au început să se agite și kurzii din Iran, dar mai ales din Turcia, visul lor la un stat propriu, independent părând mai aproape de realitate ca niciodată. Lucrurile s-au complicat și pentru ca americanii îi sprijină în Irak pe
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
pentru ca pe timpul Papei Nicolae I (858-867) să fie afirmată tranșant. De altfel, acest papă capabil și autoritar pretindea o putere absolută nu numai în domeniul spiritual, ci și în cel politic, adică asupra prinților laici. Nu este, de aceea, de mirare că tot de pe timpul Papei Nicolae și al Patriarhului Fotie al Constantinopolului datează și primul conflict grav dintre Biserica greacă (ortodoxă) sau Orientală și Biserica Romei. Se ajunsese în pragul rupturii ambii ierarhi fiind oameni ambițioși și cu personalitate accentuată
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
apoi de funcționari, apropiați lui. Orice împotrivire, oricât de mică, era pedepsită cu moartea. Țarul era mult deasupra muritorilor de rând, iar Biserica rusă îl ungea, la încoronare, ca pe un ales al lui Dumnezeu. De aceea nu este de mirare că, după secole de autocrație, în mentalul poporului rus s-a format convingerea că e normal să fie așa, că totul vine de la țar, că nu se poate altfel, că lumea s-ar prăbuși dacă nu ar fi El. Este
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Să nu uităm că nici de cealaltă parte lucrurile nu stau mult mai bine. În Israel, încă de la apariția sa ca stat (1948), un cuvânt greu de spus îl au ultraortodocșii, adică clerul și credincioșii fanatici. Nici nu este de mirare, dacă ne gândim că miracolul supraviețuirii evreilor ca popor, în condițiile unei diaspore de 2000 de ani, s-a bazat pe Tora (Vechiul Testament) și pe rabinii care au păstrat-o și le-au băgat-o în cap secole în șir
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ba chiar incendii mai mari sau mai mici, nu vor întârzia să apară. Imediat după plecarea lui Bush din Israel, Hamas-ul din Gaza a făcut nu știu ce, iar Tzahal-ul a ripostat lăsând în urmă morți și distrugeri grave, încât e de mirare că mai stă ceva în picioare pe bucățica aceea de pământ. Apoi, Iranul. Problema iraniană nu este deloc rezolvată, ba chiar s-a complicat după raportul-surpriză al Serviciilor Secrete Americane. Or, atâta timp cât Iranul își dezvoltă capacitățile economice și militare, dușmanii
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ajung un mare actor În vreun oraș al țării, daca nu preot. N-am ajuns nici unul, nici altul. Dar Alexandru Gh. Tăcu nu numai prin costumație ne fascina. Avea și niște ochi mari, cănd Întunecați În orbite, cănd deschiși a mirare, brăzdați pe partea de sus cu sprâncene stufoase, voievodale, niște gene care schimbau macazul ochilor de la o clipă la alta, un nas care sesiza totul, gura bogată, cu buze care măcinau și capitalizau gânduri fel de fel, o frunte Înaltă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]