6,924 matches
-
am făcut și un copil... pentru că l-am vrut. În al doilea rând, nu m-am plasat până acum niciodată pe baricada feminină pentru a judeca comunismul. Pentru mine, eram toți, bărbați și femei, la fel de amărâți. Toți „tovarăși“, egali în mizerie. Pentru turma de neinițiați, egalitatea exista aievea. A Brave New World de epsiloni, dar reală, aplicată pe oameni, nu pe personaje ficționale. Fericirea programată a personajelor lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei pe hârtie și „implementare“. Ne
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ci camarazi, „tovarăși“. Numai femeia de serviciu era „doamnă“ - n-am înțeles niciodată de ce. De fapt, era evident că asta nu era nicidecum expresia vreunei egalități, fie ea și utopice, pentru că nu eram politicoși. Eram însă egali, după cum spuneam, în mizerie. În afară, bineînțeles, de cei care erau mai egali decât ceilalți. Și ajungem în felul acesta la aspectul sordid al socialismului realist. Dar nici asta nu era suferință ar însemna să dau un titlu de noblețe mocirlei absurde în care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
râde. Tetra... Pufinas... jubileu... the army... asortată... blugi... mobuți... căciulă de nutrie... etc. etc... Horor. Și râdem, râdem amândouă. Râsul a fost, în siniștrii ani ’80, cea mai cool manifestare anticomunistă. Mai aveam de partea noastră tinerețea și frumusețea. În mizeria de atunci, lucrurile astea străluceau. Îți dădeau demnitate. Îmbrăcată în frumusețea și tinerețea ta, nimic nu te putea atinge. Mai erau conversațiile noastre nesfârșite despre cărți, într-un fel în care băieții nu știau s-o facă. Dar asta e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în ordine alfabetică; mă simțeam umilită cel mai mult de faptul că trebuia să stau desculță pe linoleumul verde, acoperit din loc în loc de pete mici și lipicioase de mizerie. Eu eram cu litera S. Nu era o policlinică a armatei, ci a Universității, iar doctorița cu deget de cauciuc se ocupa în mod normal de studente. Când mi-a venit rândul, auzisem deja o duzină de fete izbucnind în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
devenim și conștienți de acest efort personal! Autorul Poate că nu este o poză la fel de reușită ca în dosarele torționarilor dar...orișicât! (Sutele de turnători din zonă știu exact despre ce vorbesc!) „EU am dorit” să mi se facă toate mizeriile de-a lungul timpului de către torționari, pentru ca desigur... să mă pot victimiza! Cuvânt înainte rima întrebare care o pun aici este, la ce folosește o carte? Se justifică apariția ei ? Este o întrebare pentru cel care face un astfel de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
prea enunțat până acum, dar care se va pune tot mai mult pe viitor, asta mai ales în condițiile și timpurile concrete pe care le trăim. De ce am început și eu să scriu? Pentru că trăind într-o societate plină de mizerii, m-am întrebat la un moment dat, ce se poate face într-o astfel de situație, ce pot face eu pentru ca lucrurile să se îmbunătățească. De-a lungul timpului și alți oameni și-au pus aceeași întrebare, iar istoria a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
temă, și toată tura în loc să lucreze, s-a ,,distrat” pe seama noastră. La câteva zile Mariana s-a transferat la vechiul loc de muncă. Atunci n-am reacționat în nici un fel, n-am dat importanță și nici nu eram conștient câtă mizerie poate fi în capul unor indivizi. Eu credeam că am dea face cu oameni, dar ei se comportau ca niște gunoaie. Și nici nu mi-ar fi folosit în nici un fel să reacționez mai dur. (Dar astăzi, dacă aș fi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
moment dat directorul respectiv, care era obligat să-mi asigure un post pe măsura calificării, se gândește să mă pună ,,la măturat halele”. Nu dau curs indicațiilor și drept urmare nu mai primesc salariu. Trece o lună, iar când văd că mizeria se prelungește, merg la Securitate (unde mai fusesem deja), expun problema și celor de acolo (nu toți securiștii erau și torționari) și le spun că vreau să părăsesc țara pentru că aici nu mai pot trăi. Știam că și în Securitate
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care ,,specialistul” i le-a dat fratelui meu din mare ,,bunăvoință”. Când am citit prospectul acestor ,,medicamente speciale” am rămas pur și simplu îngrozit; pe câteva rânduri erau trecute o mulțime de contraindicații și efecte secundare. Pur și simplu acele mizerii de pastile te îmbolnăveau de 5 ori mai mult decât ți-ar fi făcut un bine ipotetic. Apoi acele pastile se refereau la tratarea celulei nervoase ceea ce n-avea nici o tangență cu afecțiunile la nivel digestiv (stomac, ficat, bilă) pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
slabe ale adversarilor politici. De altfel, Ion Rațiu dădea ș i probe de microfon în propria sa locuință. Pentru cine se mai îndoia de acest lucru, evenimentele de zilele acestea ar fi trebuit să-i lămurească pe deplin. Iată că mizeria începe să iasă la suprafață. Neîndoielnic că și în cadrul actualului SRI sunt oameni care vor să iasă din mocirlă. Pentru că, hotărât lucru, este sub demnitatea unui om, a unui ofițer, să spioneze populația pentru a ajuta o clică de incompetenți
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
aparatul de securitate al țării sunt oameni care doresc să scoată la suprafață minciuna și escrocheria. Din ziarul „Monitorul” 05.07 1996 "Acceptăm de multe ori necinstea ca pe o stare de lucruri normală" Cei 7 ani de criză si mizerie socială poate că au însemnat pentru fiecare dintre noi si un test. Poate că acești ani au fost necesari pentru ca noi, oamenii de rând, să înțelegem cine suntem. Am văzut ce înseamnă viața fiecăruia dintre noi când țara este condusă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
jocul comuniștilor? Articol apărut în Ziarul personal al dlui Marian Ciornei -Anul 1 Nr.1 din 16.08.1998, sub semnătura „Tataia” De cele mai multe ori nervii reprezintă glasul Ne putinței, iar agresivitatea reprezintă de multe ori glasul Frustrării. Când "văd mizeria în care trăim cu toții (sau aproape toți) și când știu bine că situația se poate remedia, pun mâna pe pix și încerc să explic niște lucruri .” 149 Dar când după ani de zile ajung la concluzia că mă lovesc mere
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
câteodată în rău! Atunci când au căzut pe 151 mâna unor impostori, energia generației tinere a fost canalizată pentru a distruge. Deși este o noțiune cam compromisă, Revoluția reprezintă o schimbare radicală în existența unei societăți. Altă dată, tinerii nemulțumiți de mizeria socială și nedreptatea din cadrul unui sistem, luau bâta sau pușca și porneau să-și facă dreptate, o dreptate așa cum o concepeau ei. Astăzi nu mai poate fi vorba de așa ceva. Astăzi, și mai ales în societatea românească, lupta, căci este
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lui Radu Câmpeanu dar m~a dezamăgit. Și-atunci, m-am gândit măcar să-mi vărs necazurile, scriind un ziar personal. Unii m-au trimis la un psihiatru, probabil pentru că au văzut că sunt foarte caustic și nu mă împac cu mizeria din țară. Numai BBC-ul mi-a răspuns pe post, iar acum "Ziua de Iași" îmi acordă atenție". Specialist în domeniul său, Marian Ciornei a încercat și câteva invenții; se mândrește în special cu o motoretă electrică al cărei acumulator
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de muguri de arini pentru tăbăcitul pielei de talpă și 1 ferdelă de hamei...și se miră și alții, cum putem trăi». Teleki călca în picioare nu numai doleanțele iobagilor săi pe care-i disprețuia, dar făcea cele mai mari mizerii și boierilor privilegiați care și ei se jeluiesc astfel: - «Ne-a ocupat două mori și un loc de moară și le stăpânește, munții ni-i pășunează cu vitele sale, iar oile și vacile noastre nu le permite în munții noștri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care am umblat dela adunare la adunare și câte spese, osteneli și amânarea lucrului de acasă ne-au costat, numai Dumnezeu știe...» Teleki nu era un caz izolat, boierii din Ucea de Jos se plâng cam în acelaș fel de mizeriile nobilului ungur Andrei Horvath care le-a ocupat locurile de moară și joagăr și «își priponește caii în grânele noastre, ne-a luat cu puterea livezile de fân și locurile arătoare și munții pe care-i ține și îi folosește
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
executorilor apasă greu asupra noastră și faptul că domnul, toate grădinile noastre le paște cu caii săi, apoi pășunatele într-atât le oprește pentru cosit și ierbărit că noi n-avem loc unde să ne paștem vitele.... Pentru aceste mari mizerii sărăcim și ne ruinăm zilnic și poate trebuie să ne pustiim pentru totdeauna. Nu avem nicio plângere contra domnilor căpitani, pentru că din partea lor am putea trăi în veci. Dar, de parcă toate aceste lipitori, groful, administrația cetății, fiscul, armata austriacă n-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și să nu-i dea voie nimănui să o taie. Porumbei, cum aveau unii copii din fața blocului, n-a putut să-și cumpere niciodată. Nu-i dădea voie mama. Zicea că nu ai unde să-i ții și că fac mizerie. Da’ copiii ceilalți cum au ? Ia să facă bine să nu se mai compare cu ceilalți copii. Dacă alții vor să-și facă din casă cocină de porci, n-au decît ! ... Așa că Dănuț se gîndise să-și cumpere cel puțin
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la destinație după vreo două zile. După multe căutări am găsit, liceul „Gheorghe Chițu”, unde normaliștii de la Șendriceni erau cazați într-o mansardă și făceau cursuri după-amiază la Liceul Clasic. În mansarda de la „Gheorghe Chițu” era aglomerație, mare înghesuială și mizerie. Chiar a doua zi m-am trezit plin de păduchi și de râie, de care am scăpat cu mare greutate. Când a trebuit să revenim în Moldova, eu m am întors la Pitești ca să o ajut pe sora mea, cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Păcurari, din Toma-Cozma, din diverse puncte înalte ale cetății, același tablou apare în variante superbe. Din Tătărași, spre centru, peste grădini, zăplazuri și case de aspect rustic, orașul ia o înfățișare superbă și de un colorit încântător, căci nimic din mizeriile, din urâciunile, din rănile sale nu se mai vede printre zidurile, clădirile, turnurile, cupolele, care-i fixează fizionomia proprie, frumusețea sa. Cunosc un loc pe creasta aceasta, de unde, în cerul de seară, deasupra imensului amfiteatru, siluetele de clădiri, de turnuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
elle a choisies... Astfel Iașul nici nu trebuie privit de aproape, decât în anume părți ale sale, în anume locuri, în anume puncte... Străinul care ar stărui să pătrundă prea adânc în intimitatea vieții lui, ar rămâne uimit de câtă mizerie și abjecțiune poate cineva întâlni acolo. * Deși copil, am înțeles și gustat de îndată frumusețile vechei capitale a Moldovei. Cu unele rezerve totuși. Ca de pildă cea pe care o evocă împrejurarea următoare. În primii mei ani de școală, duminicile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care-l reflectă mai ales cronicile nici timidele încercări de disciplină legislativă (cu introducerea pravilelor) nici tot începutul de redeșteptare, de înțelegere a vieții noastre proprii, a senzului și destinului ei, care ne-au dus, peste atâtea piedeci, suferințe și mizerii, la progresele târzii și relative de mai pe urmă. Din tot ce datorim acestei influențe, două lucruri, mai ales, merită să fie scoase în evidență. Primul, că a dat sufletului românesc ocaziunea de a pune în valoare toate aptitudinile sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
într-o scrisoare adresată prințului de Nassau, îți poți face idee de fericirea pe care am resimțit-o când, pe o înălțime, în imediata apropiere a Iașului, am găsit o fântână minunată. (Această întâmplare avea loc după lungi privațiuni și mizerii pe care mareșalul le îndurase pe drumurile Rusiei.) Am, sărutat-o înainte de a o bea, apa aceasta binecuvântată; am sorbit-o cu privirea, înainte de a-mi uda buzele în unda ei clară... Sunt instalat într-unul din acele palate superbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
încântare. E adevărat că nu toți străinii, care, trecând pe la noi, și-au notat impresiile, vorbesc în același fel, cu aceeași bunăvoință și prezintă Iașul în culori tot atât de plăcute. Mulți alții, cei mai mulți chiar, insistă cu deosebire asupra lipsurilor, neajunsurilor și mizeriei pe care le-au întâlnit în locurile acele, fără a mai pomeni și de lucrurile bune, pe care le-au găsit și a căror prezență le oferea, cel puțin în parte, o foarte simplă și echitabilă compensațiune. Esențialul e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au întâlnit în locurile acele, fără a mai pomeni și de lucrurile bune, pe care le-au găsit și a căror prezență le oferea, cel puțin în parte, o foarte simplă și echitabilă compensațiune. Esențialul e că, peste lipsurile și mizeriile lui, Iașul a putut încă atrage și mulțumi sufletul unor oameni cu gusturi fine și alese, care au găsit în el lucruri cu atât mai prețioase cu cât mai neașteptate pentru ei. Astfel aprecierile prințului de Lignes cu privire la aspectul pitoresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]