7,852 matches
-
să evidențieze celebritatea sau popularitatea autorilor sau exemplaritatea carierelor. Cu alte cuvinte, spre deosebire de alte tipuri de povestiri biografice, concretizarea acestui proiect a presupus autoreflecția și (re)semnificarea biografiei personale și intelectuale din perspectiva genului 7 și redactarea textului de către autori (naratori) în vederea publicării. Este un fragment de viață individuală, dar și de istorie socială, un exercițiu profund subiectiv de reconstituire și reconstrucție personală contextualizată cultural-istoric, reflex specific modernității și ideologiei realizării de sine a subiectului 8. Provocarea lansată este percepută, adesea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
învățăminte. Pe de altă parte, povestea vieții îmi pare mai degrabă o alcătuire multicoloră de istorii întrețesute, ce pot fi înțelese și autonom, dar care abia printr-o privire de ansambu capătă un înțeles mai profund. În același timp, subiectivitatea naratorului, prins în vârtejul propriilor amintiri, îl condiționează pe acesta la concluzii necesarmente limitate. Doar cititorul poate pune, în opinia mea, cu adevărat punctuația necesară istorisirii de față, scoțând la lumină sensurile care trăitorului îi scapă. Iar așa povestea va căpăta
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
scara vieții personale și sociale. Survine în mod necesar întrebarea cu privire la relația dintre cercetător și textele autobiografice, respectiv aspectele referitoare la analiza și interpretarea povestirilor vieții. Opțiunea pentru modul de prezentare a datelor ca și texte publicate și semnate de naratori, lăsate să vorbească de la sine se corelează cel mai bine cu o intervenție minimalistă a coordonatorului. Considerente etice suplimentare se impun atunci când lucrăm cu un material personal atât de prețios și cu oameni care ne-au oferit în dar povestea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în aria curriculară a științelor predate: hermeneutică și naratologie. Deși autoarele clarifică elevilor sensurile termenilor, acest lucru nu e suficient pentru instaurarea lor ca discipline de drept ale liceului. Iată care sînt „conceptele operaționale” pe care le propun autoarele: dieceză, narator și naratar, extradiegetic, intradiegetic, homodiegetic, autodiegetic, omniscient, uniscient, colportor, secund, creditabil, exprimat, implicat, dramatizat, virtual, neimplicat, obiectiv, trădat, interesat; funcțiile personajelor sînt de acțiune, de interpretare, opționale, de reprezentare, completate după V. I. Propp cu toate cele 31 de funcții
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
I., Principiu și sistem în elaborarea noilor programe și manuale școlare de limba română. (I). în: LL, nr. 2, 1990, p. 227-233.; (II), nr. 3-4, p. 351-356. [28] HURTOI, ALBERTINA, O oră din august de M.Preda - Strategii ale discursului naratorului. în: BulIȘD - Constanța, 3, 1990, p. 75-79. [29] IANCU, MARIN, Cerințe de organizare a lecției de literatura română, în Rev. de Ped, an 39, nr. 5, mai 1990, p. 17-18 (învăț liceal). [30] IVĂNUȘ, DUMITRU, Limba română contemporană. Morfologia. - Curs
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
sunt mai negri decât de obicei”, „vântul aducând în grabă, ca pe niște fluturi, cele din urmă frunze de salcie și mesteacăn”. Se simte în ele o răsfrângere sufletească, de stare lăuntrică, încă nelămurită. Notând semne ale „naturii” și vremii, naratorul sadovenian preia optica eroinei, altfel spus, totul este „văzut” nu pur descriptiv, ci cu o undă a sugestiilor de stare interioară: așteptare, dor, îngrijorare, și chiar neliniște, se ghicesc în rețeaua conotativă a unor astfel de detalii. În alternanță cu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
de fum se aplecau împrăștiindu-se pe fața pământului”. Auz și vedere: dar purtând în ele ecoul, amprenta - subiective - ale acelei încordări și concentrări interioare, din care se ieșise, însă nu „deplin” (efortul - „silindu-se” - acelei metaforice „treziri”, notat de narator). Mai este de mirare că până și vorbele unui Mitrea - argatul îi sună eroinei din Baltagul altfel decât în „litera” lor? Și tot despre timp și anotimp se vorbește: „Întâi are să viscolească, pe urmă au să prindă a urla lupii
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ostentații de ordinul vreunei virtuozități „tehnice”), cuvântul acelei „voci” interioare, „rostit” doar pentru sine, poate ezitant, ori încă „încețoșat”, tulburat, parcă, de teama de a-l duce până la capăt și a-l face astfel ireversibil? Lasă ori nu autorul, prin naratorul său (cu care nu trebuie în nici un caz confundat, ori identificat), să se „audă” în text „glasul” acesta, inaudibil pentru ceilalți? Impresia de ansamblu este că mai tot ce ține de o atare „dimensiune” a prezenței personajului/ personajelor în Baltagul
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ori identificat), să se „audă” în text „glasul” acesta, inaudibil pentru ceilalți? Impresia de ansamblu este că mai tot ce ține de o atare „dimensiune” a prezenței personajului/ personajelor în Baltagul trece, mai vizibil marcat, ori, dimpotrivă, mai estompat, prin „narator”: însă, oare, mereu cu aceleași implicații și sugestii (de perspectivă, de tonalitate, de „coloratură” a unor răsfrângeri stilistice în configurarea/ edificarea personajelor și a raporturilor lor, într-o procesualitate a devenirii, „lentă” - mai curând nebruscată, „fluidă” -, dar sigură), în eclerajul
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
care însă preia, prin metafora finală, în spiritul culturii populare, „mărci” mai curând proprii orizontului și „tonului” eroinei. Nu e însă deloc ceva întâmplător, ori accidental etc. „Se desfăcuse încet de lume și intrase oarecum în sine”: evident, sună a „narator” (distinct de auctor, totuși fără a îngroșa, înclinând prea vizibil balanța, nici într-un sens, nici în celălalt), dar situându-l pe acesta, „echidistant”, între „semnalmentele” stilistice ale „vocii” personajului și cele ale „vocii” auctoriale. Spre deosebire de indiciile, clare de astădată
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
și mai limpede auctorial - explicativ, „din afară” și de undeva, „de sus”, cvasi-intruziv: „Era ceea ce se numește o problemă-cuvânt și noțiune cu desăvârșire necunoscute unei muntence”, subliniere - rarisimă în Baltagul - a unei diferențe de nivel, abordare și limbaj, între, acum, naratorul auctorial, pe de o parte, și, de cealaltă parte, protagonista romanului sadovenian. Astfel de glisări, într-o ordine cel puțin a registrelor stilistice, alătură și alternează, deopotrivă, modul neutral al narației și pe cele auctorial sau „sunând” a contaminare - stil
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
fulgurantă, concentrată, dezvăluire - „iluminare” a interiorității tonalitatea unui mod scriptural în acord cu un stil al lumii distincte în care se înscriu, modelate de tiparele acesteia, existența, destinul, experiența pe care o traversează eroina capodoperei sadoveniene. Delimitările nete, distanțarea frapantă - narator vs. personaj = protagonista - reprezintă excepția. În schimb, ceea ce domină este - simptomatic! - apropierea lor relativă, chiar, nu rareori, convergența, până la un punct, a celor două „voci”: monologic - interioară, a eroinei, și cealaltă, naratorială, aceea - pe o axă a comunicării autor - cititor
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
excepția. În schimb, ceea ce domină este - simptomatic! - apropierea lor relativă, chiar, nu rareori, convergența, până la un punct, a celor două „voci”: monologic - interioară, a eroinei, și cealaltă, naratorială, aceea - pe o axă a comunicării autor - cititor, printr-un asemenea „intermediar” (naratorul) - instanță, ea însăși ficționalizată, ca „voce” intratextuală, care ne „vorbește”, nouă, cititorilor, din text. Sunt și mici secvențe de „monolog interior” al eroinei. De pildă: „Se vestise în tot satul că baba Maranda are ascuns la ea pe cel cu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
încă autentic stil indirect liber, dar nici foarte departe de ambivalența și mobilitatea aceluia. La trecerea prin cimitir: „Nu-i era frică; se știa curată și cu dreptate; totuși grăbi pașii”. Începutul și finalul acestei mici secvențe trimit la perspectiva naratorului, dar în matca narației la persoana a treia mărcile vorbirii lăuntrice, fără a-și „topi” cu totul contururile, dau întregului „un aer de” stil indirect liber. Nu numai Vitoriei i se dezvăluie pe astfel de căi reacțiile, gândul, stările, ceea ce
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
au dus toate”. Limbaj metaforic, în linia culturii populare, a unei poetici folclorice. În jurul Minodorei, rămasă sigură acasă, totul are un farmec miniatural și o grație infantilă: și fata, plănuindu-și răspunsul de trimis feciorului dăscăliței, „umblă” - cum o vede naratorul - „cu lumina-i de gânduri în ochi”. Sunt necesarele momente de „respirație”, care refac, mulțumită inocenței, umorului și prospețimii din ele, rezonanța intensă, de profunzime, a dominantei grave, sugerată concentrat, fără încărcare retorică. La rândul ei, protagonista romanului, absorbită mereu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
nori, ca dimineața să se poată aprinde repede focul cel nou”272. Păsările și șopârlele par să joace un rol important În legendele aborigenilor, Însoțite În cadrul ceremoniilor de muzică și dansuri mimetice, altele povestite În lumina focului de tabără de naratori Înzestrați, Însoțite de desene rupestre cu ocru roșu. Charles P.Mounford ne relatează o frumoasă legendă despre păsări și șopârle, culeasă la un anume Jabiaba, talentat narator și desenator. Șopârla Moloch horridus, cu Înfățișare groaznică, considerată diavolul muntelui, frumos colorată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de muzică și dansuri mimetice, altele povestite În lumina focului de tabără de naratori Înzestrați, Însoțite de desene rupestre cu ocru roșu. Charles P.Mounford ne relatează o frumoasă legendă despre păsări și șopârle, culeasă la un anume Jabiaba, talentat narator și desenator. Șopârla Moloch horridus, cu Înfățișare groaznică, considerată diavolul muntelui, frumos colorată, și complet nevătămătoare, a chemat păsărelele și reptilele mai mici la o ceremonie, la Miniri. Au sosit pasărea-clopot, pituliceaspinifex, codobatura, papagalul colorat și alte reptile mai mari
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Răspunsul se cere, evident, nuanțat și ar impune un «pentru că...» sau mai degrabă un șir de «pentru că...». S-ar putea, Întru Început, oferi o motivație preluând o frântură din considerațiile generalizante ale unui alter ego al scriitorului Caragiale, personaj narator Într-o schiță, „De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauză la orșice...” (Repausul dominical). Se poate, tot atât de bine, să se releve faptul că psihologia feminină e mai interesantă, sufletul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
scrisoarea la vedere pe masă.)”. Cum și timpul e relativ, jumătatea de ceas despre care vorbește Trahanache poate fi plasată aleatoriu oriunde În curgerea măsurabilă a devenirii, limita finală părând a fi Întrunirea politică. O scrisoare amicală primește și personajul- narator din Lanțul slăbiciunilor; Îi scrie domnișoara Mari Popescu: „Stimate amice, Știu ce prieten ești cu profesorul Costică Ionescu și cât nu e În stare să-Ți refuze o rugăminte. Mă-ndatorezi până-n suflet dacă obții de la el pentru elevul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cele mai bune”, o familie ce cunoaște importanța amicițiilor, În cazul lui Crăcănel nu mai contează acest lucru. Mari Popescu prezintă situația lui Mitică Georgescu franc: precizează nota salvatoare, disciplina, numele profesorului, clasa, școala. Dar mâhnirea ei, care motivează acțiunile naratorului, e un fals pretext și e Închipuită, din moment ce, la rândul ei, ea e doar o verigă Într-un lung lanț al favorurilor și al amicițiilor. Nici măcar nu a reținut numele celui pentru care intervine, „pentru că drept să-Ți
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Ține Diaconeasca, la care Ține Preoteasca, la care Ține mult grațioasa Popeasca, la care Țiu foarte mult eu, la care... ”. Mai energică și cu experiență, madam Caliopi Georgescu scurtează seria intervențiilor și merge spre ultimele verigi ale lanțului slăbiciunilor: personajul narator e un bun prieten al mamei desperate, dar e și amic al profesorului de Morală. Profesorul a neglijat un aspect esențial al problemei: Ovidiu Georgescu e de «familie bună» (ca și profesorul, de altfel) și are tocmai la Morală nota
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
o pensioară de la bărbat, și n-a mai vrut să se mărite, ca să-și poată Îngriji de copil, un băiat. A muncit, l-a crescut și, după atâta necaz, l-a văzut flăcău mare cu... cariera lui.”, Îi cere personajului narator (din Greu, de azi pe mâine... sau Unchiul și nepotul) să intervină pe lângă „văru-său, bărbatul cel sus-pus”: feciorul ei, cu diplomă de doctor În drept, are nevoie de o slujbă. Altfel spus, naratorul e antrenat În delicata relație de rubedenie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
mare cu... cariera lui.”, Îi cere personajului narator (din Greu, de azi pe mâine... sau Unchiul și nepotul) să intervină pe lângă „văru-său, bărbatul cel sus-pus”: feciorul ei, cu diplomă de doctor În drept, are nevoie de o slujbă. Altfel spus, naratorul e antrenat În delicata relație de rubedenie dintre văduvă și vărul ei. Practicarea cu artă a favoritismului nu e neobișnuit În lumea lui Caragiale; neobișnuit e În proza sa scurtă interesul pentru portretul moral-psihologic al personajului feminin, realizat pe baza
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din vagonul În care se află Goe: „Mam’mare doarme În fundul cupeului cu puișorul În brațe. Nu se poate ști cine a tras manivela.”. O figură originală În creația comică a lui Caragiale este Nastasia - consoarta lui Mitică, amicul naratorului din schița Țal!... - cunoscută prin pseudonimul ei: „... de mult, toată lumea i zicem Graziella... Este pseudonimul ei - o intelectuală... Multă activitate... [...]. Graziella trebuie să fie cu un an mai tânără ca mine, dacă nu mai În vârstă; dar tot plăcută, plină
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ceasul și medalionul și inelele etc. și dus a fost. Își recuperează În instanță lucrurile, după ce, de rușine (adică rușinându-se de propria faptă!), amicul pungaș le amanetase la cofetărie. Glosând pe marginea relației cu femeile În perspectiva trecerii anilor, naratorul din schița O conferență radiografiază relația socială prin mărcile / formele adresării utilizate de prietine: „Când eram tânăr sufler la teatru, acu vreo patruzeci de ani, damele aveau obicei să-mi zică «Iancule», ba, unele, chiar, «mă Iancule» - niciun respect! Apoi
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]