7,693 matches
-
originar din Trinca. Inițiativa aparține d-lui prof. Gutu, președinte Filiala Ginta Latină și V. Cucuietu, președintele societății Vasile Stroiescu. A luat cuvântul din partea Gintei Latine coordonator prof. M. Nicolae. 11 octombrie Aniversarea liceului Constantin Stere din orasul Soroca. Participă oaspeți din Bacău, zonă Îmfrățită. 11 - 15 octombrie - La invitația Prof. Sandu Timoc delegația noastră a participat la Reuniunea Românilor - Timișoara. 11 - 15 octombrie Participare la Sărbătoarea Iașului 11 octombrie Sub egida Academiei „Comisia de Ecologie Umană” are loc cel de-
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
filialei „Ginta Latină” din Rm. Vâlcea de către d-na Laura Vega. 21-30.08. S-a desfășurat la Muncel (lângă Pașcani) cea de-a IX-a ediție a taberei de vară - „Cultura si civilizatie „ tema: <Spirit românesc, spirit de creștin>, cu oaspeți din țară Rep. Moldova, Ucraina, Iugoslavia. 31.08. Sărbătorirea „Limba noastră cea română” la Chișinău, la sediul Filialei „Ginta Latină”. 01.09. Participare la festivitățile de premiere a elevilor, cu ocazia deschiderii noului an școlar, la sediul Școlii Medii „Poetul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Sans Souci, Cecilienhof, Charlotenhof, Orangeria, palatul nou, pavilionul chinezesc, cartierul olandez, Nikolaikirche, comori sub patronajul UNESCO. Pe aici își plimbase pașii Frederic al II-lea, Cel Mare și "iluminat". Nu singur, ci în compania marelui filozof Voltaire, care îi fusese oaspete timp de trei ani și care-i propusese o inedită soluție pentru redresarea bugetului: "Maiestate, mai bine decât caii, ați reduce măgarii de la curte". Am petrecut multe ore la Potsdam, însoțind cineaștii români la studiourile de filme documentare de la Babelsberg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
televiziune, redactori-șefi, oameni "cu funcții" și cu experiență, fiind selectați și propuși de ambasadele României. Programul de "documentare" prevedea discuții cu conducerile unor ministere și instituții centrale, vizite în București, 2-3 zile de vizite și discuții în 1-2 județe. În funcție de "oaspete", acesta era primit la încheierea vizitei de Nicolae Ceaușescu, pentru un interviu. Pentru însoțirea acestor invitați în București și provincie, eram desemnați noi, cei 3 diplomați de la "ziariști străini", aleși pe criterii bine definite: buni cunoscători a două-trei limbi străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
totul și cu totul inedite. Amintesc doar câteva: Am fost desemnat să însoțesc o delegație din Germania Federală, condusă de un prim-ministru de land, din care făceau parte și mai mulți ziariști. După discuțiile oficiale de la București, la solicitarea oaspeților, într-o frumoasă zi de sâmbătă, ne-am deplasat la Brașov, pentru Castelul Bran, Poiană, Biserica Neagră etc. Deși sâmbătă, prim-secretarul de partid al județului, Virgil Trofin, s-a arătat dispus să primească delegația. La ora 11,00 eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
A fost primit la Neptun de Nicolae Ceaușescu. Însoțeam grupul de ziariști iranieni și, la încheierea discuțiilor, Hoveida și ai săi urmau să plece cu mașinile la aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanța, pentru a se întoarce la Teheran. În jurul reședinței oaspetelui, lume de pe lume ochi albaștri, căprui, verzi, telefoane de campanie, oficiali români alergând de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult, dar nimic nu se mișca. La întrebarea mea "nu plecăm", mi se răspundea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Au fost două personalități cu sfârșituri stranii Maurer în uitare, Hoveida executat în pușcărie de partizanii lui Khomeiny.) Așteptam într-o seară, la Otopeni, cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră cam ciudată. Apar bagajele și "Olandezul zburător" mă anunță că pe al său nu-l găsește. Pleacă toți pasagerii, rămân câteva valize, nimic. Anunț personalul, specificând că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră cam ciudată. Apar bagajele și "Olandezul zburător" mă anunță că pe al său nu-l găsește. Pleacă toți pasagerii, rămân câteva valize, nimic. Anunț personalul, specificând că e un oaspete al MAE, caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la reprezentanța TAROM de la Amsterdam, se confirmă plecarea valizei cu avionul ce aterizase. Pentru a nu pierde timpul, îi rog pe cei de la protocolul aeroportului să mă sune la hotelul "Dorobanți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal, oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la ruși, că e traumatizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal, oaspetele nostru! A doua zi la dejun, la "Athénée Palace", la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la ruși, că e traumatizat la orice e legat de Rusia etc. Dimineață, în holul hotelului îi adusesem, la solicitarea sa, un plic mare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fusese de urgență "repatriat", prezentându-ni-se scuzele de rigoare. Am transmis și noi "cele cuvenite" ambasadorului nostru din Țara lalelelor, sfătuindu-l ca pe viitor să ne ferească de asemenea "invitați". Cu prilejul vizitelor la nivel înalt, mulți dintre oaspeți solicitau includerea în program a unor vizite "stas" fie la Institutul de Geriatrie, pentru a o întâlni pe celebra Ana Aslan, fie la Castelul Bran, fie la mănăstirile din nordul Moldovei. La pregătirea vizitei în România a Reginei Olandei, Juliana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
veritabilă", în schimbul cărora eram onorat cu afinată, dulceață de cireșe amare, nuci și alte produse de negăsit în capitală. Stareța ne-a urat bun venit și poftă bună, scuzându-se că, fiind în post, nu poate mânca și bea nimic. Oaspeții s-au îndestulat, au felicitat amfitrioana pentru bucatele cu totul excepționale, au băgat prin mapele diplomat ouăle închistrite ce li s-au oferit. Într-o atmosferă de bună dispoziție s-a trecut, în final, la toasturi: pentru regina Olandei, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
final, la toasturi: pentru regina Olandei, pentru președintele României, pentru secretarul general al ONU, pentru pace... La închinarea în sănătatea Reginei Juliana, stareța s-a uitat la mine întrebător și eu i-am spus: "Maică, dacă nu închini, se supără oaspeții, e Regina lor". Maica a făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu Regina o mai scăldăm, cu al nostru n-ai cum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu deseară am slujba de Înviere și simt că dacă mai beau un pahar în loc să cânt în biserică Hristos a înviat, o să cânt Internaționala". Am râs în hohote, le-am tradus și invitaților, au râs și ei de s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
însoțiseră pe primul-ministru. După încheierea convorbirilor, am plecat cu șase din ziariști la Suceava. MAE închiriase de la ONT un Mercedes de 8 locuri și am pornit la drum într-o dimineață însorită. Nici n-am ieșit bine din București că oaspeții mei s-au ambalat într-o susținută partidă de poker, neîntreruptă decât sub zidurile mănăstirii Sucevița. Ca român și istoric, le-am spus un hotărât "pasparol", au coborât din mașină, au privit frescele, mi-au ascultat explicațiile și au intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ecuador. După discuțiile cu Ceaușescu de la București, delegația ecuadoriană, în frunte cu decorativul general, a făcut o vizită la Brașov, cazarea fiind la Predeal două nopți. Era încă iarnă, frig și zăpadă și se luaseră măsurile necesare pentru paza înaltului oaspete, la vila de protocol a lui Ceaușescu, frumoasa construcție fiind zi și noapte înconjurată de "organe", deghizate chipurile în "vânători de munte-Armani" -aveau bocanci cu șosete albe "răsfrânte", pantaloni de schi..., sacou și cravată toate noi, călcate și "apretate"! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori, la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire! Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, membri ai Partidului Creștin-Democrat, Socialist sau chiar Comunist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
am despărțit în cele mai bune condiții. Cu albumele pe care i le-am dat și cu altele aduse ulterior mi-a organizat o frumoasă expoziție la Facultate, a prezentat filmele cu Brâncuși la televiziune și ne-a devenit un oaspete frecvent, atras de discuțiile cu "noul comunist și securist al ambasadei", calificative de care ulterior râdea copios. Era și el pictor și chiar unul de talent, cu lucrări moderne. Am trimis câteva diapozitive la București, sugerând posibilitatea organizării unei expoziții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
asigurat că totul va fi "de 5 stele". Cusurgiu cum sunt, am vorbit de mai multe ori cu directorul OJT Suceava și cu directorii de hoteluri, pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale. Prezent la aeroportul din Suceava, mi-am primit oaspeții "cu pâinea și sarea" tradiționale, taraf, țuică etc. și cu o vreme superbă. La hotel, toți "specialiștii" locali în păr îmi surâd, în frunte cu directorul OJT, care îmi declară plin de importanță: "N-o să le lipsească nimic, am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
întoarcere a iernii zăpada s-a topit, într-o noapte. Munții s-au dezbrăcat de haine, zăpada s-a topit chiar în timpul nopții. Mai văd încă sus, doar o pânză albă, ca o față de masă, cu brăduți împrejur, ca niște oaspeți, ca un grup de copii adunați la masă. * Dimineața, trecând spre centru, pe o bancă, de pe care abia se uscase umezeala nopții, am zărit o mulțime de cărți de joc, aranjate într-o ordine anume: așii, în perechi, valeții și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
l-a dat stăpânul muzeului, fără a-i cere, fără a-i fi dat cel mai mic semn că l-aș dori, fără a îndrăzni o aluzie. Dar există o intuiție la acești țărani respectuoși cu cel care îl au oaspete. Acești țărani au harul dăruirii. L-a scos din cui și m-a rugat să-l primesc. Ținea la această capodoperă primitivă, era făcută de soția dumnealui, într-o tehnică populară, din mici fragmente de coajă de ou vopsit, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
știu cam sifilitic, și cum vrei să fii doctor, vei ajunge asistentul lui Ballif și vei lucra la sifilis nervos. Interesant, s-a întâmplat exact așa... Am fost ultimul asistent al profesorului și am condus secția de sifilis nervos. * Ultimul oaspete a fost George Enescu. Știam că se află în oraș, în casa în care venea, câteodată, vara. Eram vecini cu această casă astăzi, mi se pare, muzeu -, gardul grădinii noastre ne despărțea de livada lui. Casa, destul de mare, era închiriată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
glorie, nici un laureat Nobel din câți am avut ocazia să-i ascult și chiar să-i cunosc, nu mi-a produs impresia copleșitoare despre om, așa cum ne-a încântat acest om de o modestie firească, de o nobilă simplitate. Târziu, oaspetele nostru ilustru ne-a fost confiscat. În oraș, vestea explodase. Prefectul, primarul și alții l-au înconjurat, cu o politețe umilă, urcându-l într-o mașină. * Peste mulți ani cincizeci și mai bine am avut ocazia să-i vorbesc regretatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eucalipt pe care îl creștea ocrotindu-l cu mare grijă, ferindu-l mai cu seamă de frig, ținându-l, în lunile calde, într-o marchiză (era o casă frumoasă, gospodărească) și, din octombrie până la sfârșitul lui martie, în camera de oaspeți, aproape de fereastră, dar și de sobă. Domnișoara avea și un motan pe care îl iubea, împărțindu-și sentimentele, în măsură egală, între eucalipt și motanul care creștea văzând cu ochii. Era un motan uriaș. La domnișoara noastră veneau cam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai termina Părintele Ivan, urmărindu-le, consecvent, cu anii. Erau acolo și borcane pline cu mosorele, șuruburi ruginite, resturi de creioane, lucruri pe care personajul le găsea pe unde trecea și le aduna pentru dânsul. Cred că noi eram singurii oaspeți ai părintelui; ne primea cu un aer protocolar, după ce ne anunțam la poarta de la gard agitând un clopoțel legat de gard cu un lanț prea solid pentru dimensiunile lui. În jurul casei era un gard de fier enorm, cu sârmă ghimpată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]