13,698 matches
-
femeie, îi strângea mâna Andaluzei mulțumindu-i pentru generozitatea cu care îi vorbea ca să o liniștească. "Ce persoane minunate sunteți voi", repeta femeia care încă nu putea să își vină în fire. Andaluza cu Mara au rămas ca să își spele obrazul în taină, dar acasă am râs copios. Se mai întâmplă, viața are atâtea meandre...și amuzamentul ajută și el la ceva, dacă nu te afli pe baricada în care s-a găsit biata femeie făra haine. ------------------- Elena BUICĂ Pickering, Toronto
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
obsesiv aceeași întrebare de femeie care refuză să creadă că trecerea timpului și-a lăsat totuși, urme vizibile. - Super ! Atâta aștepta, răspunsul care să elibereze continuarea. I se așează în brațe,încolăcindu-i gâtul și potrivindu-și sânii mari peste obrajii lui înfierbântați. Și ea și-a găsit locul perfect de muncă ,știe să se ocupe exact așa cum trebuie ,de „personal”. Aruncă-n luptă toate armele ce numai o femeie le posedă, știe ce vrea și știe și cum să obțină
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
și nici da speranțe. -Olga lasă-mă, să te iubesc! Augustin prinsese mâinile fetei și o privea în ochi, Olga i-a susținut privirea, apoi cu duioșie și-a tras mâinile dintre ale lui și cu ele i-a cuprins obrajii -Om bun, am sufletul prins într-un carusel, nu promit nimic, pot spune doar, că regret respingerea iubirii tale. Nu știu ce va fi mâine, nu pot promite. Olga privea pe Augustin, cum primise toate vorbele ei, cu o tristețe greu înăbușită
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
Motto: „Eu cred că veșnicia S-a născut la sat” (Lucian Blaga) Renaște, veșnicia, Prin porți de Paradis, Uniți în Simfonia Picturilor de vis... Pășim, smeriți, prin iarbă, Chemați de-un tainic glas, Ca inima să fiarbă Prin lacrimi pe obraz... Artiști cu dor de casă, Copii, un pic cărunți, La Parcova duioasă, Ne-mbățișăm tăcuți... Aici, la scumpa vatră A Casei Părintești, Trăim povestea sacră A vieții românești... Mai blânzi, mai grămăjoară, În jurul pâinii dulci, Reîntregim o Țară, Cu forța unei
SATUL PARCOVA – LEGENDĂ A PICTURII CAMPESTRE ROMÂNEŞTI de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375096_a_376425]
-
mână, mergi înainte, legată de el arată-i calea, numai în ochii tăi poate privi cerul! Ai descoperit că ești iubirea și-acum nu vrei să o mai cauți! PRIVEȘTE CERUL... Privește cerul, în liniștea nopții, chiar dacă lacrimile căzute pe obrajii fierbinți lasă, în urmă, o durere amară, privește cerul, de la marginea lumii, chiar de cortina cade și dâre-adânci se zăresc în nisipul vieții. Ritmul dansului, ca și ritmul existenței, în spirala timpului, își poartă pașii la marginea prăpastiei, luminând calea
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
brușul” de mămăligă și de „căpățâna” de ceapă, pe care mama le învelea într-un ștergar și mi le așeza cu drag într-o trăistuță pe care apoi mi-o punea după gât, după care mă pupa zgomotos pe amândoi obrajii și-mi spunea (a câta oară, Doamne?): - Ai grijă să nu pierzi iară oile, copile! Da, așa au fost ani tinereții mele... Și cred că așa a fost în primii ani și viața tuturor acelora care s-au născut și
NOSTALGII SI AMINTIRI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375178_a_376507]
-
Vreau să te prind cu mâinile-amândouă, Căci visul meu în inimă se teme. Ascund în palme flori de liliac, Iar ploilor le dau oceane-ntinse, La umbră cresc doar firele de mac Ce dănțuie-n amurg, de vânt atinse. Îmi las obrazul nins între petale Și-mi caut viața ca un negustor Prin două emisfere boreale, Vândute la tarabă de-al meu dor. Mă-ntreb spre care orizont s-apuc, Când aripile mele sunt distruse, Iar ploile ascund prin flori de nuc
DOUA VISE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375233_a_376562]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > BIANCA MARCOVICI - PERIPLU PRIN LUMEA VIRTUALĂ (POEME) Autor: Bianca Marcovici Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: Pentru noi distanța virtuală e suficientă nu atingem polii, nu ne atingem obrajii! Pentru noi contează numai pauza dintre litere ... (Levana) ACTUALIZAREA PROGRAMELOR DE COMPUTER Veștile monopolizează presa, virtualul manipulează, trebuie să citești printre rânduri, să descifrezi viața celebrităților părtașe la dispute inutile - parcă am trăi o veșnicie în clubul victoriilor mici, și
PERIPLU PRIN LUMEA VIRTUALĂ (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375243_a_376572]
-
adânci, înconjurate de balcoane cu balustrade de lemn. În Piața Mare, lumea contemplă sau traversează, dar mai nimeni nu se grăbește. În Piața Mică se șede la terase, se-adună prietenii pe la mese, salutându-se cochet cu un pupic pe obraz, mondeni ca răsfățații din anturajul „schicki-micky” münchenez. Parcă se știu toți, familiari cum sunt, de te simți un pic stingher printre ei. Dar nu durează mult confuzi până observi rapid că și pe tine te tratează la fel de lejer, în caz că intri
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
-i spun, bolul singur de pe masă îmi vorbește fără grai, fără grai se-aude-n toate, tot încerc, încerc să uit, mamă sunt și nu se poate. Mai aud curgând prin ploi câte-o lacrimă tăcută, dorul ei de dorul lor, când obrazul îmi sărută. Mai aud cum nu mai sunt. poarta, veșnic, încuiată, peste sufletu-mi cărunt s-a uscat tăcerea toată. Referință Bibliografică: Peste sufletu-mi cărunt... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1650, Anul V, 08 iulie 2015
PESTE SUFLETU-MI CĂRUNT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372623_a_373952]
-
în intensitate. Am simțit-o plângând ușor și atunci am apăsat încă puțin, să trec de bariera ce stătea împotriva penetrării complete. Mi-am dat seama că avusese o scurtă durere, dar foarte curând ea s-a transformat în voluptate. Obrajii i s-au încins, ochii ei frumoși și migdalați străluceau, iar buzele ei mă sărutau continuu, cu gura ușor întredeschisă și vârful limbii căutând atingerea mea. Atunci am pătruns complet pe poarta întredeschisă și primitoare. Mă îmbrățișa strâns și răspundea
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
220 din 08 august 2011 Toate Articolele Autorului Îți fierb rădăcinile iubito, asemeni Evei jinduiești la păcat, trupul tău firav emană suave parfumuri asemeni florilor și eu asemeni fluturilor mă opresc din zbor să-ți simt mătasea părului atingându-mi obrajii sub cerul ochilor tăi eu mă pierd și simt cum iubirea ta curge prin trupul meu. Iubito... Iubito, trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
în poveste să rămâi pân-ai să mori de adâncă bătrânețe doar în stăpânirea lor. Fericit e gândul Fericit e gândul când iți sărută pleoapele, când se oglindește în cerul albastru al ochilor tăi, când îți alunecă leneș pe mătasea obrajilor și mușcă lacom din carnea buzelor tale. Fericit e gândul când îți mângâie ceafa cu mii de săruturi, și coboară ușor pe umerii catifelați, sânii albi înfloriți precum crinii dorm leneș în palma gândului meu și doar gura îi alintă
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Referință Bibliografică: Poate / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2196, Anul VII, 04 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan
POATE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372689_a_374018]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz, Singurătăți în porturi, corăbii risipite, Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz, Din negură privești la clipe fericite. Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape, Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum
DEŞERTĂCIUNE-I VIAŢA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372725_a_374054]
-
l-au uluit pe comisarul Grosu. Nu-i venea să creadă. Îl aștepta cu mare nerăbdare pe procuror, făcându-și planul expunerii situației. Își imagina că nu va fi ușor să-l convingă și parcă-i vedea fruntea asudată și obrajii înroșiți de înfocarea-i specifică în susținerea propriei ipoteze. Trecuse cu puțin de ora prânzului, când a intrat magistratul în biroul său. Era odihnit, bine dispus, cu zâmbetul pe buze. Câteva pete proaspete pe lângă cele vechi și burta ce-i
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
și familia ei. Când să intrăm pe ulița ei, a zis să ne luăm rămas bun. Nu dorea să fiu văzut. Se gândea la mine că sunt însurat și nu a vrut să se ducă vorba. Ne-am sărutat pe obraz și eu am plecat spre casă. A doua zi, puțin după prânz, când am terminat treaba, eu am plecat cu microbuzul la mine acasă, în comuna "C". Aveam și acolo de lucru, ca în orice gospodărie. Seara i-am povestit
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
avocat nu văd. E pustiu! - Doamna judecător, îmi pare rău, știți foarte bine că am trimis la timp toate... - Și? De ce nu sunt aici? Nu ești în stare de nimic, fetițo! Cu privirile în podeaua prost întreținută și roșie în obraji, biata fată, pierdută toată în roba largă folosită zilnic de toți grefierii care intrau în ședințe, căuta un răspuns pe care, oricum, nu avea curaj să-l formuleze. A salvat-o de la alte posibile observații nefondate, intrarea impetuoasă a unui
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
floare, dragostea ca o chitară. Cântec nou, de înflorire strălucește în privire Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Câmpurile unduiesc, firul ierbii îngeresc, Pădurile șușotesc frunzelor, ce înverzesc Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc! Cântec nou, de înflorire strălucește în privire. Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire! Și
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
de ceea citeam. Tot Ovidiu, tot Ovidiu?... Ah, nu! Atala, par M. le Vicomte de Chateaubriand! Ia te uita, o carte din 1857, de unde o ai? Îi simțeam răsuflarea caldă într-o ureche și o șuvița de păr îmi gâdilă obrazul. Din bibliotecă tatei, îi spusesem cu glas tremurat. O puteți vizită... O poti vizită, mă corectase ea. Doar ne-am împrietenit. Dar aș prefera o ieșire, mi-ar prinde bine, ah, putin aer proaspăt e tot ce aș dori! Te-
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
la discreție. Marele Critic oficie sorbitul primului pahar, râgâi zgomotos și spuse plin de încântare: - Flit! Gașca dispăru, chirăind încântată de bunăvoința arătată și era gata-gata să-l omoare pe un tâmpit ce se lăuda cu stropii de salivă de pe obraz, susținând nemernicul că sunt chiar ai Inegalabilului. După mai mulți pumni și înjurături însă, lacrimile i-au acoperit comoara cu care se lăuda și nimeni nu l-a mai băgat în seamă, că nu merita! Cu timpul, până pe la orele
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNTOTDEAUNA Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine. Obrajii toamnei mi se înroșesc când și-amintesc de clipele, puține când mă țineai în brațe... Îndrăznesc să-ntorc clepsidra și privind nisipul alt miez alb de poem să-l dezghioc doar ca să văd cum ți se umple chipul de o
ÎNTOTDEAUNA de AURA POPA în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373091_a_374420]
-
sobe, Zâne bune se arată Într-o carte, printre slove. Din gutui apare lampa, (Fermecată de altfel) Un bostan trage trăsura, Spre un vis unde vrea el! Mere coapte-n scorțioșară Vor să plece iar pe-afară Să înroșească doi obraji, Când sosește un mic paj! Un butoi mai pântecos Stă de pază cam nervos, Vinul bun ar vrea să plece Chiar din cramă, că e rece! Nuci și prune brumării Dau de știre ca să știi, Că e Toamna mai bogată
SEARĂ DE BASM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373099_a_374428]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > AVE MARIA! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului zâmbet curat încadrat între două lacrimi pe obrazul virgin râvnit de păcat fecioară și doamnă a lumii la tine vin deopotrivă să-ți ceară sărac și bogat sclav și-mpărat sănătos și bolnav astăzi iertare să stai mărturie în vremi ce-o să vie fecioară dar mamă Marie azi
AVE MARIA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373125_a_374454]
-
cărări de brazi sub neaua albastră, Fost-am una, azi ale tale șoapte Le aud în vis, bântui’ la fereastră; Cum trece timpul nemilos, în grindă Atârnă vâscul, te așteaptă parcă, Din nou să dichisești curte și tindă, Roșu-n obraji și alb de promoroacă; Dar nu vii, speranța e de-acuma scrum Și zi ce trece-i mai pustie casă, Ba de-o vreme nime nu-mi aține drum, Și nepoftită-și face loc angoasă. 28.12.2016 Referință Bibliografică
UNDE RĂTĂCEŞTI ? de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373139_a_374468]