6,411 matches
-
loc și cu prilejul împlinirii a 60 de ani. Ruinele castelului din Heidelberg au fost iluminate atunci pentru a doua oară. De data aceasta însă, Scheffel nu a putut să se bucure de spectacol. El era grav bolnav în casa părintească de la Karlsruhe, dar a mai avut puterea să compună textul unui imn festiv pentru a 500-a aniversare a Universității din Heidelberg. Ultimele lucrări ale lui Joseph von Scheffel sunt volumul de poezii Die Bergpsalmen (Psalmii munților) (1870), piesa de
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
băieți. Înzestrat cu o deosebită sete de învățătură și o putere de muncă prodigioasă el a fost un elev strălucit, începând încă din școala primară pe care a urmat-o în Idricii de Sus. Distanța de câțiva kilometri dintre casa părintească din Roșiești și școala din Idricii de Sus, o parcurgea pe jos de două ori pe zi, adeseori pe întuneric, înfruntând intemperiile vremii. A urmat apoi cursurile Liceului "Gh. Roșca Codreanu" din Bârlad (absolvent al secției moderne, promoția 1913). În
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
greșeală evrei, într-o perioadă în care antisemitismul era popular. Când mai târziu va fi întrebat în legatură cu presupusa lui origine evreiască, Gould obișnuia să spună, în glumă,că a fost evreu înainte de război. Gould a copilărit în casa părintească de pe Southwood Drive 32 din Toronto. A fost foarte legat de mama sa, care era foarte anxioasă în ce-l privea și de mic a preferat adesea compania animalelor. A crescut într-o atmosferă muzicală. Mama sa era profesoară de
Glenn Gould () [Corola-website/Science/304003_a_305332]
-
pictor francez din secolul al XIX-lea. Împreună cu Jean-Baptiste Camille Corot, Théodore Rousseau, Charles-François Daubigny formează grupul Școlii de la Barbizon. s-a născut pe 4 octombrie 1814 într-o familie de țărani înstăriți, la Gruchy, în apropiere de Cherbourg. Moșia părintească se întindea pe colina de pe malul canalului La Manche. Pictura l-a atras pe Millet foarte devreme, în 1833 pleacă la Cherbourg, unde își începe studiile sub îndrumarea peisagistului Mouchel. Începând cu anul 1835, se dedică exclusiv picturii. La Paris
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
Belarus, raionul Volojin, regiunea Minsk.Tatăl sau Itzhak (Icchak) Perski (1896-1962), originar din Volojin, era un comerciant înstărit de lemne, descendent al rabinului Hâim din Volojin. Mama sa, Sară, născută Meltzer, era bibliotecara și profesoara de limba rusă. În casa părinteasca se vorbea idiș, rusă și ebraica. La scoala Peres a invatat în limba polona. În copilărie educația lui a fost mult influențată de bunicul său matern, reb Tzvi Hersz Meltzer,și el din Volojin, absolvent al vestitei ieșive din acel
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
depășească stilul tradițional de școală. La început pășește în direcția impresionismului, dar mai târziu alege curente mai moderne. Această epocă coincide cu schimbările care apar în viața lui Toulouse-Lautrec. Tânărul artist descoperă cartierul Montmartre, în vara anului 1884 părăsește casa părintească din Paris și se mută în locuința tânărului pictor Grenier, într-o casă unde fusese atelierul lui Edgar Degas, pe care Lautrec îl considera ca fiind unul dintre maeștri săi. Hotărârea pictorului nemulțumește pe părinți, temându-se că fiul o
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
să își adune lucrurile și cărțile. Mama sa, preoteasa Nastasia, i-a strecurat însă în traistă și o pungă cu „husoși” (monede de argint care reprezentau, fiecare în parte, a cincea parte din valoarea unui florin de aur). Părăsind casa părintească cu hotărârea de a-și împlini destinul fără nici un fel de concesie în fața nimănui, Vasile L. Pop i-a spus tatălui său: „"N-ai să mă mai vezi, tată, în Berind, până nu voiu ajunge de-a dreapta împăratului!"”. După părăsirea
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
hotărârea de a-și împlini destinul fără nici un fel de concesie în fața nimănui, Vasile L. Pop i-a spus tatălui său: „"N-ai să mă mai vezi, tată, în Berind, până nu voiu ajunge de-a dreapta împăratului!"”. După părăsirea casei părintești și a satului natal, Vasile L. Pop s-a îndreptat spre Năsăud, unde a petrecut mai multe săptămâni în casa vicarului episcopal Ioan Marian. Aici își găsise dealtfel adăpost și Simion Bărnuțiu, cei doi mai tineri oponenți ai episcopului Lemeny
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
lui o impresie dintre cele mai favorabile. Tot în această perioadă, o vizită oficială la Herrenchiemsee este una dintre puținele dăți când führerul s-a lăsat fotografiat în public cu ea. La sfârșitul anului 1932, Eva încă locuia în casa părintească și își continua munca în atelierul lui Hoffmann. Acum NSDAP-ul și Hitler se aflau în campanie, cutreierând orașele Germaniei cu discursuri electorale. Timp de 2 luni el a fost foarte rar în München, numai în luna octombrie vizitând 60
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
încât să mă lase aici să salut străinii? Păcat că e primăvară.”" În 1935 Eva traversează o noua criză. Hitler era mai mult plecat, experimentând adulații în masă în timp ce ea era ținută în anonimitate și locuia încă sub acoperișul casei părintești. Pe 28 mai 1935, așteptând un telefon de la führer care nu a venit, înghite 20 de somnifere. Este găsită din nou de Ilse, în comă. Scapă cu viață și de această dată, iar Hitler decide să ia mult mai în
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
îi cumpără amantei o casă în elegantul district Bogenhausen. Fetele nu se vor mai întoarce acasă niciodată, părinții lor suportând cu greu această situație, într-o perioadă în care nu se obișnuia ca o tânără să stea singură, părăsirea casei părintești făcându-se numai în urma unei căsătorii. În septembrie 1935, Fritz Braun scrie o scrisoare führerului sperând că acesta le va convinge pe fete să vină acasă. Hitler însă nu a primit niciodată cererea. Congresul Partidului din 1936 a fost prilejul
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
bisericii "Pogorârea Sf. Duh", la dorința sa. Slujba înmormântării a fost celebrată de arhiereul Dositei Botoșăneanul. În jurul mănăstirii Agafton există un adevărat sat călugăresc ca și la mănăstirile Văratec și Agapia. Casele mănăstirești de la Agafton au reprezentat, în majoritate, zestrea părintească a fetelor la intrarea în cinul călugăresc, iar din acest motiv se află case montane (de tipul celor din Bucovina), case tradiționale de la sfârșitul sec. al XIX-lea din zona Botoșanilor sau chilii sugerând modelul Mănăstirii Agapia. Unele case sunt
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
alunga din mănăstire, deoarece el susține o ecleziologie strictă și nu dorește intrarea în comuniune cu Sinodul Kiprianit "al Rezistenței". Ca urmare a acuzațiilor celor doi episcopi, PS Cozma a fost obligat de furia poporului să se retragă la casa părintească pe lângă Vatra Dornei . Nu i s-a permis să comunice nici cu mitropolitul Glicherie, care era îngrijit de ieromonahii Vlasie Mogârzan, Veniamin și Mirea. Pr. Vlasie a fost ales ulterior ca stareț al mănăstirii. Episcopul Cozma a scris președintelui comunist
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
a predicat King, a fost re-denumită în 1978, Dexter Avenue King Memorial Baptist Church. Martin Luther King este comemorat ca martir de către Biserica Episcopală din SUA (în 4 aprilie) și de către Biserica Evanghelică Luterană din America (în 15 ianuarie). Casa părintească în care a copilărit King în Atlanta, împreună cu alte clădiri din vecinătate au fost declarate sit istoric în 1980 (Martin Luther King, Jr. National Historic Site) de către U.S. Department of the Interior. În 1996, Congresul SUA a împuternicit organizația Alpha
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
Bârlad - d. 19 noiembrie 1837, Viena) a fost un boier filantrop moldovean care a contribuit la formarea învățământului românesc. a fost unul din cei cinci copii ai spătarului Ioan Roșca Codreanu și al Ecaterinei Jora. A primit instrucție în casa părintească și la Institutul Vasilian din Iași. Devine căpitan în Miliția Moldovenească (1830-1832). Se îmbolnăvește de ftizie și se retrage la Moșia de la Văleni județul Fălciu, iar în 1837 pleacă la Viena unde moare în același an. Lasă prin testament toată
Gheorghe Roșca Codreanu () [Corola-website/Science/311167_a_312496]
-
Poșta română". În această perioadă publică în "Familia", "Suveniruri din București". În noiembrie 1871 devine redactor responsabil al revistei "Albina" din Pesta, iar la 12 mai, 1872 scoate ziarul umoristic "Priculiciu" la Timișoara. Moare la 2 iunie 1872, în casa părintească din Comloșu Mare, răpus de tuberculoză. Poezie: Nuvele: Traduceri:
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
ocazia aniversării a 150 de ani de la înființarea Artileriei Române Moderne. Este autor al cărții ” Parteneriatul Strategic dintre România și SUA”, publicată în 2002. A fost decorat cu numeroase ordine și medalii. Duminică, 5 octombrie 2008, în urma vizitei la casa părintească din Comarnic, de care s-a simțit legat o viață întreagă, i s-a făcut dintr-odată rău și a suferit un infarct. A încetat din viață în seara aceleiași zile, în jurul orei 22, ultima suflare dându-și-o în
Cornel Paraniac () [Corola-website/Science/311902_a_313231]
-
fost numite de Bălan ca fiind cântărețele pe care le apreciază cel mai mult, deși ea însăși a fost intens criticată din cauza puterii vocale limitate. Bălan este considerată o icoană gay. În 2004 Andreea Bălan s-a mutat din casa părintească din Ploiești în București, unde l-a cunoscut pe Teo Păcurar. În 2005 cei doi s-au logodit, ambii tatuându-și un inel de logodnă pe degetul inelar. Cuplul s-a destrămat în 2006 datorită faptului că Păcurar voia ca
Andreea Bălan () [Corola-website/Science/310863_a_312192]
-
ființă și nedespărțitei Treimi: a Tatălui și a Fiului, și a Sfântului Duh, ținând cont de vechimea creștinismului ortodox la frații noștri români de dincolo de Nistru, care de la începuturile Mitropoliei Moldovei și Sucevei s-au aflat sute de ani sub părinteasca ei oblăduire, iar în alte timpuri și sub oblăduirea Episcopiei Hușilor și a Mitropoliei Brăilei, reacrivăm astăzi, 25 noiembrie, 2004, vechea Misiune Ortodoxă Română din Transnistria, cu titulatura canonică de Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria, ca parte
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
licitație. Rămâne la Timișoara, unde activează până în 1943, ca îndrumător cultural al "Deutsche Volksgruppe" (Grupul Etnic German din România). În paralel, lucrează și la publicația "Banater Tagblatt" (1941-1942). În 1942, o dată cu moștenirea atelierul fotografic al părinților săi și a casei părintești, devine posibilă o nouă reîntoarcere la Orșova, în apropierea meleagurilor în care scriitorul poate trăi o existența „reală“, în comuniune cu natura. În 1943 publică, atât cu mijloace proprii, cât și cu ajutorul prietenului său Heinrich Anwender din Timișoara, al treilea
Otto Alscher () [Corola-website/Science/309696_a_311025]
-
Școlii Hogwarts de magie, farmece și vrăjitorii. Duny este un băiat din Gont, una din insulele mai mari presărate pe Terramare. Mama sa este moartă, tatăl sau este un fierar aspru și taciturn, frații săi mai mari au părăsit casa părintească, iar el crește singur, încăpățânat și sălbatic. Mătușa sa care este și vrăjitoarea satului, descoperă că băiatul are un talent înnăscut pentru magie și începe să-l învețe din puținul pe care îl știe, descoperind curând că puterea băiatului o
Un vrăjitor din Terramare () [Corola-website/Science/309743_a_311072]
-
Dionisie care făcuse o pasiune pentru tânăra văduvă, este gelos pe unchiul său, iar sora maistrului cojocar o acuză pe Păuna că este o „hienă” și își blesteamă fratele. Dându-și seama că este considerat o povară, Sever părăsește casa părintească și se angajează ca muncitor la depoul CFR din oraș. Păuna începe să se implice tot mai mult în afacerile bărbatului ei, dovedind un talent negustoresc deosebit. Ea încearcă să-și convingă soțul să construiască un atelier mai mare și
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
marginea așezării și au omorât majoritatea membrilor familiei. Mordechai, în vârstă de 9 ani, a fost unul din puținii supraviețuitori ai masacrului, alături de fratele său Hâim și sora sa Hanna. El a scăpat, sărind de la etajul al doilea al casei părintești. Între asasini s-a numărat și un cioban care a lucrat în slujba familiei, precum și un polițist care era singurul din zona care posedă o armă de foc. Măcelul de la Motza, în care au pierit părinții lui Mordechai,un frate
Mordechai Maklef () [Corola-website/Science/310172_a_311501]
-
zi, 26 februarie 1956, Adunarea Națională Bisericească, constituită în colegiu electoral potrivit statutului, l-a ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului. Și-a rezervat apoi zece zile de meditație, înainte de a cere ca Domnul să-i deschidă brațele părintești și să-l primească în rândurile monahilor de la Mănăstirea Cernica, la 8 martie 1956. Ales deja mitropolit, la 15 martie 1956 patriarhul Justinian, mitropolituI Firmilian al Olteniei și episcopul Nicolae Colan al Clujului îl vor hirotoni arhiereu, și i se
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
al României pe mitropolitul Moldovei Justinian Marina, "care s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credință, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului și al Bisericii, printr-o blândețe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru îndeplinirea tuturor însărcinărilor și vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită ascultare față de Sfântul Sinod și de supunere față de legile țării" (din Gramata Sinodală de instalare). La 6 iunie 1948, la ceremonia de
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]