14,398 matches
-
al cărui nume el (actorul) Îl tălmăcise În limba noastră Scuturălance; nici pe măruntul meseriaș născut Într-un sat la Asfințit de al nostru și care a tapetat cu plută camera unui franțuz bolnăvicios ce se avântase În căutarea timpului pierdut; nici pe țăranul bărbos care, cu mâinile ce modelaseră șase mii de ani mai devreme Gânditorul, se apucase În atelierul său din Impasse Ronsin să pună În lemn, bronzuri și pietre de tot felul esența Însăși a civilizației umane. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În așa fel că i-a prilejuit lui Cocrișel fericirea răzbunării: când a ajuns acasă, tatăl trăgea să moară, primise ultima Împărtășanie și era vegheat, pe rând, de multele femei ale familiei. Bătrânul nu-și pierduse cunoștința când fiul său pierdut a intrat În Încăpere. De teamă ca nu cumva să nu fie recunoscut, acesta a ținut să se recomande, urlând În urechea muribundului: „Eu sunt Cocrișel, fiul tău! Mă mai ții minte?”. Bătrânul a Încuviințat din ochi. „Bine, atunci!” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
restrânse - În nesfârșitul gol ce se căscase-n juru-i și se avântase În alcool și-n Împreunări disperate cu femei căzute, găsite pe te miri unde, dăruitoare grăbite de farmece, dar și de boli lumești, pe care bărbatul cu busola pierdută și cu nordul răspândit În toate celelalte puncte cardinale găsise de cuviință să le trateze, până la uitare de sine, cu orice fel de rachiu Îi era la Îndemână. Într-unul dintre puținele momente când nu era de tot beat, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muzicală, glas limpede și o chitară ieftină că-i putea Înlesni, prin Înaltele sale relații, Înregistrarea câtorva cântece la Casa Radio, după care ar fi lansat-o În lumea bună a muzicii. Gâsculița, fire exaltată de artistă, cu virginitatea demult pierdută și oarecum darnică față de diferiți hăndrălăi cu unghiile curate și cu aere de pricepuți În ale muzicii la modă, Încuviințase fără să se gândească prea mult, gândindu-se că va trece printr-o nouă și fundamentală experiență artistică, să pozeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
său fusese Înjunghiat de pătimașul Enin. Ani Întregi și chinuitori, profesorul Marin Foiște nu știuse prea bine ce se petrecea În sufletul lui, căci nu găsise cale spre dezlegarea tulburării. Tagma femeiască nu-l atrăgea de ani, iar bărbăția lui pierdută Încetase să-i năvălească prin gânduri. Cu toate acestea, spre bătrânețe, fusese aproape sufocat de uimire să descopere că Îl apucase o iubire ciudată și nepământesc de adâncă pentru Marianti, fiica prietenului său, grecul Diogenis. Baronu, Vieru, Ectoraș și Floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rele vești. Strig după tine, strigă ai tăi, și nu te uiți înapoi. Inima mamei nu mai are bătăi. și nu te uiți înapoi. Nu‐ ți apleca din suflet grelele Frunze metalice , stelele‐n ape Necunoscute . Vor rugini, vor rămâne pierdute! Unde‐ ai intrat, pe unde se vine? Mâinile‐ ar ști, între ele luat, Să întoarcă din drum crinul prea înclinat. Dă‐mi, mamă, drumul la tine. Dar hotărârea‐ ai sucit‐o‐mpotrivă Rupând‐o, cheie ‐ dușmănos încruntat - În broasca ușii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a Bârladului n.n.) sau dealul „Țuguiata” Gheorghe Vrabie „Bârladul cultural”, p.145 MAMEI ( fragment ) Din vremile apuse ș‐ atât de fericite, Aducerile‐aminte adesea mă‐ mpresoară. Ce de viață‐n urmă !... Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
planurile tale ! ... La zodii chiar s‐arată cum am s‐ ajung de bine, și ce măriri m‐ așteaptă în norocoasa‐ mi cale! Din câți copii pe lume‐ s, nici unul nu‐i ca mine ... Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! Pierdut, te văd, din cruda vieții vijelie, Nenorocită mamă, și plâng că nu‐ s în stare O slabă mângâiere să‐ ți dau, cât de târzie, Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! C.D.Zeletin (n.1935) Numele adevărat: Constantin Dimoftache, născut
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
într-un moment, complet lucid. Dar detașarea nu era destinată numai ocaziilor când lupta cu iscusință, iar planurile i se împlineau. De-a lungul anilor, făcuse multe gafe, iar, în acele perioade, nu medita niciodată la eșecuri și de lupte pierdute. Cu asemenea prilejuri, își amintea un singur cuvânt: detașare. Genul de sinceritate despre care vorbeau atât de des oamenii - hotărâre susținută și perseverență sau concentrare unilaterală - nu era o calitate specială a lui Hideyoshi, ci, mai degrabă, o parte firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a jucat rolul unui învățător. I-a plăcut atât de mult, încât nici măcar faptul că a absolvit Școala de Ofițeri din București nu l-a putut determina să renunțe la cariera de dascăl. „În război am luptat pentru o cauză pierdută” Profesorul Mânăstireanu își amintește cu o precizie uimitoare, chiar și după atâția ani, cum au decurs evenimentele de dinaintea celui de-al doilea război mondial dar și episoade din timpul luptelor. „Mi-a plăcut istoria, o am «în sânge». Urmărind evenimentele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
povestește bătrânul profesor. Războiul l-a purtat pe dascălul din satul Priponești, din fostul județ Tutova, pe lângă enormele cimitire din vecinătatea Odessei. „Ca toți cei din generația mea, știam că suntem de sacrificiu. Încă de la început luptam pentru o cauză pierdută și îi dau dreptate tatălui meu, care, în acele momente când băteau clopotele iar femeile și copiii plângeau, mi-a spus: «Tată, Rusia nu poate fi înfrântă! Hitler va avea soarta lui Napoleon». Și a avut dreptate. Din Odessa am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe 30 ianuarie o serată literară sub patronajul reginei Elisabeta. E o sărbătorire apoteotică, unanimă, fiind recunoscut ca cel mai mare creator în viață, realizând o adevărată stare civilă a personajelor sale. Pe scena „Teatrului Național” se reprezintă „O scrisoare pierdută”, într-o distribuție de excepție. Tache Ionescu îl felicită elogios, Caragiale răspunzând cu elogii la elogiile primite. În „Facla” lui George Banu se tipărește un număr omagial cu articolul „Caragiale orator”, multiplicat și de alte publicații. Vlahuță scrie „Momente inedite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
umpleau ochii de luminițe tainice ce îi iradiau pe fața prematur bătută în riduri adânci. Sursa acestor stări fortifiante, neștiutoare, alterna pașii măsurați ai unui dute-vino ca de metronom, cu pauzele îngândurate petrecute în fața ecranului panoramic al navei, având privirea pierdută, ațintită în spațiu asupra unui punct numai de el cunoscut. Nu putea să-și dea seama de ce se simțea atât de legat de el. De fapt, știa prea bine dar încă refuza cu încăpățânare să-și accepte sentimentele. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Ba că era un nepot al căpitanului venit să învețe rosturile navigației pentru a prelua la retragerea acestuia cargoboatul, ba că era un individ certat cu legea, care plătise o sumă considerabilă pentru a se îmbarca și a-și face pierdută urma, astfel că nimeni nu mai știa nimic sigur cine era cu adevărat misteriosul pasager. Nici măcar el, care-l adusese la bord nu știa prea multe deși încerca să ascundă acest lucru. Gândurile îi fură întrerupte neplăcut pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cum, cu multă vreme în urmă zborul era doar o utopie, care între timp a revenit o realitate cotidiană. Focul se mulțumi să asculte în tăcere argumentele bătrânului din fața sa. Începuse deja să se gândească că lupta pentru o cauză pierdută dar vroia să vadă până unde se poate ajunge. - Poți spune că orice idee i-a trecut prin cap omului a putut fi pusă în practică. Cel puțin până acum. Revenind la planul nostru, într-adevăr omul este o fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
facă auzite propriile legi, propria tălmăcire a Constituției, care totdeauna i se pare că nu este chiar după dorințele sale, dar poate fi ajustată la nevoie, după nevoile proprii, iar cei care ar fi putut să l trimită după flota pierdută, stau ca vițeii la poartă nouă așteptând ca să se deschidă. De fapt, cred că de data, aceasta vițeii au devenit boi de al binelea, fiindcă se comportă, exact ca în fabula lui Breslașu, „Așa e soarta boului/ Vițel adult/ Să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
așa ar avea și ei, bucuria și mândria, de a face în sfârșit ceva constructiv pentru țara asta. Oricum prieteni, istoria are o caracteristică ciudată, dar al dracului de necesară uneori, se repetă, așa că fiți siguri, niciodată nu-i timpul pierdut. Gândiți și voi măcar o dată la modul pozitiv, Bucureștiul trebuie să devină cândva port la Dunăre... Din nou despre niște cărți Dintre milioanele de cărți apărute de-a lungul mileniilor, de când omul a inventat meșteșugul de a scrie, cred, că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai sus pe scara ierarhică a societății existente la timpul respectiv. A te afirma singur, de unul singur în manieră curat haiducească, este deosebit de riscant, presupune gesturi extreme, care poate trăda, Doamne ferește, inteligența. Și în cazul acesta ești un om pierdut, fiindcă nimeni nu vrea să promoveze un om care poate să fie mai inteligent decât cel carel promovează. Cazul Adinei Ciuciu (noua Luciu), citată mai sus, e demn de un manual. Dan-Silviu Boerescu, inventatorul acestui nou fenomen media în pielea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
strică și că românul se naște în general așa de isteț și descurcăreț, încât și fără prea multă carte, poate să ajungă nu numai căpitan de vapor, ci chiar ditamai președintele țării numită România. Având în vedere, că toate scrisorile pierdute au fost regăsite, ce rost ar mai avea ca românii să se ducă la școală, ca să învețe iar și iar, generație după generație, cum se poate pierde și regăsi o scrisoare, când ar putea foarte bine să facă apel la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întorc în gând, în lumea oglinzilor mele paralele și văd chipuri dragi ce și arată doar pentru o secundă fața, apoi se pierd înălțându-se cât mai sus, până în locul în care mâna mea nu mai poate ajunge. Bietele chipuri pierdute. Le mulțumesc pentru că s-au depărtat, așa vor trăi veșnic în mintea mea ca niște buni tovarăși de joacă, cu care dacă vreau pot să mă joc mereu, să inventez mii și mii de jocuri... glasurile lor mai au ecou
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mă joc mereu, să inventez mii și mii de jocuri... glasurile lor mai au ecou în inima mea și vor avea veșnic. Asta e lumea pe care o țin ascunsă în oglindă ca să o pot privi doar eu... Lumea aceea pierdută și căreia azi, îi cânt o sfâșietoare melodie din flaut, așteptând să se desfacă cerul. Învățătorul A venit și vremea să merg la școală . Cu emoție și frică pășesc pe holurile școlii care mi se părea imensă, deși într-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în copilărie, când bunicile ne pecetluiau buzele cu palmele lor aspre mirosinde a busuioc și tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a oceanului îmblânzit? mă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
goi, cu spatele gârbovit, cu fața ei încruntată.A tras un scaun la masa improvizată, a adus o hârtie îngălbenită și un creion chimic tocit la vărf și a început să stea pe gânduri, parcă adunând de prin văi cuvintele pierdute. Eu așteptam și aproape nici nu respiram, înfricoșată că m-ar putea trimite acasă. Apoi bâtrâna a început: „Dragii mei copiii, nici nu știți cât de mult vă aștept să-mi deschideți ușa măcar o dată la doi-trei ani”... Și-mi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
jur vor merge cu picioarele pe pământ ea o să se încăpățâneze să meargă în mâini. O să moștenească multe.Am moștenit totul dar aș fi dat tot ce-mi aparținea oricui mi-ar fi spus că îmi poate aduce înapoi sufletele pierdute. Și ne povestea multe moșul, iar noi îl așteptam să se întoarcă.Odată, nu s-a mai întors și ne-am întristat tare mult. Obrazul tatei, din acea zi, a devenit mai pământiu, ochii mai încercănați și privea mereu spre
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
au crescut pe frunte:„dacă aș putea străbate timpul”, v-aș strânge laolaltă dragi umbre călătoare... Taifas Dacă m-ați căutat ieri, nu am fost acasă. Am poposit pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului.Se auzea doar ecoul pașilor pierduți. Valurile spărgeau stâncile de atâta așteptare, iar pescărul, pescărușii, ca niște stăpâni ai absolutului, își înăbușeau strigătele sub aripi... M-am oprit să frământ nisipul și gândurile, pentru că aveam prea mult timp. Mâinile mele iscusite clădeau un castel din finețea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]