7,756 matches
-
bucurie. Dar el m-a respins dezgustat, cu un gest de dispreț. - Marș! Străduiește-te mult, pentru a atinge umbrele unghiilor mele! Într-o clipă am înțeles că existau ierarhii ale întunericului. Și după asta am fost dezamăgit, mi-a pierit pur și simplu cheful de a-l chinui pe Zaharel. Am căzut într-o stare letargică la gândul că eram nedemn chiar de zestrea bogată în umbre a bunicului meu. Într-un vis l-am întâlnit chiar pe bunicul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ajungem la mal. Stelele parcă străluceau în apă căzute din cer, se auzea altă muzică decât cea de carnaval. Poate era cealaltă parte a orașului, unde nu se ținea carnaval. Auzeam vorbindu-se în dialect despre un accident în care pieriseră mai ales cei care se aflaseră în apropierea marelui vârtej. Și concluzia că apa nu va reda corpurile niciodată. Nu știu cum am ajuns la hotel, cine mă pusese în pat între pături călduroase. Eram obosită de moarte și îndurerată de dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să-i explic doamnei ce... Ei se mișcară cu iuțeală. Chiar și puternicul Enro, conducătorul Celui Mai Mare Imperiu, după câteva cuvinte spuse de sora lui în limba sa, schiță doar un zâmbet cinic și apoi îi urmă pe ceilalți, pierind din raza vizuală a lui Gosseyn. Chiar dacă trecuseră câteva momente după ce aceștia dispăruseră din vedere, trecerea timpului nu fu înregistrată de rațiunea lui Gosseyn Trei. Avu impresia că noii sosiți abia se îndepărtaseră când auzi un pocnet înapoia sa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
stat al nostru că evreii, și să putem primi despăgubiri pentru cei exterminați în HOLOCAUSTUL COMUNIST. Și că după ani să putem pune mâna pe un torționar că Eichman în Argentina. Să îl aducem în capitala noastră, Ierusalim, unde a pierit Mesia, Isus Cristos și întrun proces cu toate garanțiile juridice să putem condamnă la moarte după faptele făcute și executate. Acuma, după 25 de ani, doi boșorogi sunt chemați la procuratura când numai în PCR au fost patru milioane cinci
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
anchetează pe patronii lor, ceilalți care se lasă cumpărați, intimidați, ÎNGERI, FECIOARE, MÂNTUITORII NEAMULUI. Așa că repet, vreau să îmbătrânesc în liniște, să trăiesc fără să mă mai tem de o restaurație a comunismului și să am soarta celor care au pierit în Periprava, Râmnicu Sărat, a bunicului meu, a ălor mei dați afară din case, expropriați, lăsați fără pensie, să moară în mizerie. Dacă e așa, o șterg, dacă nici acum americanii nu mă apară de Stalin, Dej, acum de NEOCOMUNIȘTI
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
carte exprimă un crez, o voință și o manipulare a cititorilor. Așa că dacă Sînt o babă comunistă e o manipulare comunistă, prezența carte e contrariul și prin mine vorbesc generațiile care m-au precedat și au creat România Mare, au pierit în GULAG și vor să fie auziți în noianul de texte ale funcționarilor culturnici care o fac pe anticomuniștii, democrație fiind, de fapt, ce sunt funcționarii plătiți să propage programul partidului care e la putere. Voi încheia citând din H.
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
PR și CERCETĂTOR STF. PR”. SCRISUL E O ARMĂ DINCOLO DE MORMÂNT, DINCOLO DE MOARTE, E O CONSEMNARE A UNEI VIEȚI PARTE A VIEȚILOR UNEI GENERAȚII, A MEA, DAR ȘI A CELOR CARE M-AU PRECEDAT ȘI CARE FIE CĂ AU PIERIT OMORÂȚI, FIE NU S.AU GÂNDIT SAU AVUT TALENT ȘI BANI SĂ SCRIE ȘI SĂ EDITEZE CE A VĂZUT ȘI CE A SIMȚIT. Asta ca o pondere la scriitorii vânduți de tip Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Veronica Porumbacu, Mihai Beniuș
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
curat. Purta "spilhozei", cum zicea mama, galbeni, bufanți și cu bretele lungi. Nu scotea o vorbă. L-am chemat să se joace cu noi în șanțuri, dar n-a vrut să intre. Se uita doar de deasupra la noi. Ne pierea și cheful de joacă, văzând că avem spectatori. Se uita și la fetițe cu același interes, ceea ce ne-a făcut să-l disprețuim. Ba a cerut de la Mona (tocmai de la ea!) o cretă mov. Mona, care nu știa multe, i-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vreun minut de coborâre. Am mai așteptat puțin și-am coborât și noi, una după alta. Dacă ne-ar fi văzut cineva, ar fi crezut că are de-a face cu un miraj al cîmpiei: niște tinere vrăjitoare, gătite extravagant, pierind în pământ pentru cine știe ce întîlnire scatologică, în fumuri de sulf, cu Marele Țap. Scara avea trepte solide de piatră și dădea într-un culoar care înainta în pantă abia simțită, coborând tot mai mult. Ciudat că, pe măsură ce înaintam prin coridorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capelă sub cerul gurii, între măsele. Și rechinii întemeind o frăție. Iar când termometrul arătă 41 de grade, am văzut un neam ponegrind alte neamuri, o armată luptând cu un bivol, un vârf de lance desenând o petunie. Un jupuit pierind într-o copcă, un val de sânge măturând municipii, un pătrat magic pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de învățătura zurlie a unuia dintre înțelepții din Așa grăit-a...: „Nu-i lucru neînsemnat să știi să dormi: spre-a reuși, este nevoie să stai treaz o zi întreagă“? Alegorie și demonstrație Ana-Maria Onisei Important personaj al cinematografiei mondiale, Pier Paolo Pasolini a provocat dispută și revoltă prin filmele sale (de exemplu, Teorema a fost interzis de către Biserică, până în 1970, motivul invocat fiind pornografia) și, mai ales, prin simpla exprimare & prezență. Scrierile sale au aceeași doză de controversă și, deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și, mai ales, prin simpla exprimare & prezență. Scrierile sale au aceeași doză de controversă și, deși pot fi dezbătute și „acuzate“ la nesfârșit, dintr-o perspectivă ideologică (angajată), valoarea nu le poate fi contestată. Asta face ca seria de autor „Pier Paolo Pasolini“ de la Polirom, în care au apărut, pentru prima dată în românește, volumele Scrieri corsare și Teorema, să fie cel puțin un eveniment editorial, dacă nu chiar o provocare pentru cititorul român. Concepută inițial ca o tragedie în versuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
privirea, dar nu mai mult de o clipă. Mecanismul pe care ea însăși l-a pus în mișcare îi permite să se rușineze în fața lui. Aleargă să se ghemuiască lângă parapet, ascunzându-și pântecele cu genunchii, iar sânii cu brațele.“ - Pier Paolo Pasolini, Teorema Iar restul e tot TIFF În a doua jumătate a Festivalului Internațional de Film Transilvania, am fost tot un soi de gură-cască, la fel ca-n primele zile. M-am mirat încontinuu de cât de multă lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
că, din paradisul unde ajunsese în momentul morții sale, ochii lui Gacel Sayah continuau să-i urmărească pe toți și pe fiecare în parte și că, în loc să se bucure de miile de plăceri pe care profetul le promitea celor ce piereau în apărarea credinței sale, singura lui grijă era să transmită o parte din puterea sa celor de același sânge cu el. Dacă acolo, în albia acelei străvechi sekia și la rădăcina acelor palmieri ofiliți ar fi curs cel mai firav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Aici apa reprezintă diferența dintre viață și moarte, de aceea nu are preț. Cinci sute de franci pentru zece litri? — Cu adevărat credeți că putem să bem cinci sute de franci? — Dar o mie? — Chiar și cu ăștia nu-ți piere setea. Mă rog! izbucni celălalt. Dar ce anume cereți? Vă ofer o avere pentru un strop de apă. — Eu nu cer nimic, spuse Gacel. Nici o mie, nici zece mii, nici un milion de franci nu servesc la nimic dacă nu avem apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că nu va rata ținta. Răbdarea este pentru tuaregi ca o a doua piele în care intră chiar în momentul când sunt capabili să gândească. Răbdarea era arma care-i ajutase să supraviețuiască acolo unde atâtea alte popoare ar fi pierit; răbdarea era ca un fel de genă adăugată genelor rasei sale, atât de diferită de alte rase. Acum, așezat acolo, privind puținul ce rămăsese din ceea ce fusese căminul său, Gacel Sayah demonstra încă o dată că pentru cei din stirpea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Turki Al-Aidieri dădu din cap dezaprobator. — Și, după părerea mea, felul în care se procedează nu duce decât la decadență și depravare. Poporul meu poate că e foarte sărac și condamnat să dispară asemenea uneia din acele specii amenințate ce pier zilnic din cauza civilizației, dar poți fi sigur că în ziua în care vom dispărea din acest deșert o vom face respectându-ne pe noi înșine și legile strămoșilor noștri. Din ce-mi spui înțeleg că nu pot conta pe ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se ardă foarte repede, iar ochii săi albaștri, în ciuda ochelarilor de soare, nu mai erau în stare să distingă altceva decât umbre. „Cel ce duce soarele în spate poate supraviețui în deșert. Cel care-l duce în brațe întotdeauna va pieri.“ Acela care nu dădea ascultare unei vechi zicători care, în puține cuvinte, concentra veacuri de experiență a nenumăraților călători pe pământul care nu servea decât doar pentru a fi străbătut, era condamnat dinainte să moară în această încercare. În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-n poloboace Copilul soarelui cel blînd; I-i drag românului și-i place, Și place chiar peste hotară, Doar a făcut pregnant dovada: Medalii ne-a adus în țară Mai multe ca Olimpiada. Deci aș dori-n această sferă Să piară norma desuetă Cînd unii vezi că ne oferă Medalii doar pe etichetă. Să facă vinul ca la carte, De-l simt că-mi strepezește dinții, Las „eticheta” la o parte Și-ncep să-i pomenesc părinții.
BALAD? VITICOL? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84341_a_85666]
-
măreață, care se vrea definitivă, absurditatea sa tinde să devină maximă. Nietzsche a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994.</ref> Fanatismul numit aici este propriu omului teoretic, cel care se naște ca o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Măi, măi, zicem noi, adîncă încredințare, desăvârșită rațiune! Toate bune, dacă moș filozoful pomenit mai sus n-ar crede că fiind așa, omul universal nu-l lasă pe ălalaltul, pe cel singular, să ființeze pe fața pământului. Unul este, celălalt piere. Am mai spus că asemenea rătăcire filosoficească nu a tulburat mintea scriitorului celui mare, acesta vede, mai întotdeauna, copacul, nu pădurea. Caragiale nu atâta în minte poporul au avut, cât pe Mitică la bere, pe el l-a cercetat cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și cum pe dată Măritul Sultan (tovarășul sau tovarășa cutare) își chema imbrohorul (citește secretara) și la un semn zahereaua lua calea zahanalei. Mult mă podidește nostalgia că toate astea pier, că furateria capătă alte aspecte și se înnoiește și ea în rând cu lumea, capătă alte dimensiuni: oul de ieri, pe cale firească ajunge boul de azi. Poate că tocmai de aceea, pe când am auzit eu mitingul acela întâmplându-se, m-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu putem fi lung timp nenorociți, toate zilnic să pierd încet, încet, tabloul trist și dureros să tot îndepărtează și parcă mi[-i] groază când gândesc că va veni o zi în care durerea mea de azi fără urmă va pieri. Ești atât de generos încît mă întrebi de starea în care am rămas și cu ce m-ai putea îndatori; când voi fi mai în putere și mai liniștită ți le voi spune toate, acuma // însă mă mărginesc a te
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de povara, de grija care-ți apasă umerii și care te face să-ți iei lumea în cap. Fii liber de azi înainte de orice ar atinge persoana mea, că-mi va fi bine sau rău, că voi trăi sau voi pieri puțin să-ți pese, după cum și eu, din minutul în care-ți scriu, mă lepăd de tine și chiar de amintirea ta; îți poți închipui ce urme plăcute mi-a lăsat; am făcut caz puțin de ele, crezând că cel
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Galleon Crazy înclină pasagerii suspendați la 20 de m deasupra solului înainte și înapoi, la un unghi de 45 de grade, iar Turnul Abyss Turbo al tuturor curajoșilor, produce căderea bruscă de la 62 m înălțime. Un habitat stâncos denumit Pacific Pier cu apă și valuri adăpostește lei de mare și alte viețuitoare de pe Coasta de Nord a Californiei, care trăiesc în pace întrun climat specific lor. Un Dragon pe șine te plimbă cu o viteză amețitoare și te răsucește în toate
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]