6,979 matches
-
Lumina firavă din zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg. Cinci camioane erau parcate acolo, alături de câteva utilaje de săpat și o macara. Mai în spate, imediat sub buza pădurii, două clădiri cu un singur etaj se aliniau una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cinci sute de metri dar nu era o estimare precisă. Abia după o bună bucată de vreme se hotărâse să își numere pașii. Nici el nu știa de ce nu o făcuse mai devreme dar, de acum nu mai importanță. Dimensiunea platoului aflat pe vârful muntelui continua să îl umple de uimire, era uriaș și nu înțelegea de ce îl făcuseră oamenii aceia. Se afla în fața unei porțiuni foarte înguste, fâșia de pământ rămasă între gard și prăpastie nu era mai lată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fundul prăpăstiei care nu mai era decât o vâlcea puțin adâncă. Din versant, ieșea un curs firav de apă care se scurgea apoi prin ravena pe lângă care venise. Dincolo de acesta, pădurea se întindea nesfârșită și neumblată cât vedea cu ochii. Platoul împrejmuit rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba de nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric, molizi uriași cu scoarța aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pregătit. Parcursese deja mai bine din jumătatea distanței când simți că se întâmplă ceva. Nici pe departe nu era vorba de frica pe care și-o amintea. De data asta lucrurile stăteau cu totul altfel. Se făcuse cald, aici, pe platou, soarele bătea puternic, făcându-l să transpire. Își dezbrăcă din mers hanoracul, în timp ce își continua drumul. Pe măsură ce mergea, privea țintă spre stânca cenușie din fața lui. Ceva în sunetele din jur se schimbase. Vântul continua să sufle destul de slab, numai cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o mare de nisip negru peste care se scurseseră din versant grohotișuri mărunte de calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu negrul de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii tăioase. Deși în jurul lui totul era încremenit, știa că toată grămada aceea de roci se afla într-un echilibru extrem de fragil. Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
respectiv făcea și el parte din concesiunea Pinforest-ului, numai că niciodată nu se tăiase vreun copac de acolo. Cabana, care nu era decât o colibă gata să se prăbușească, se afla pe malul unui pârâu care curgea la marginea unui platou destul de mic, situat cam la jumătatea muntelui. Din capătul acestuia se ridica un versant bolovănos. Minerii spuneau că acolo ar fi trebuit să sape pentru a găsi aurul mult căutat. Aveau ei semnele lor care le spuneau că sunt aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În seara aceea prelungise lucrul până târziu în noapte. Muncise ca un descreierat și nu se zgârcise cu amenințările pe tot parcursul zilei, nu dăduse oamenilor drumul la culcare decât în momentul în care buldozerele ajunseseră la prăpastia ce înconjura platoul de sus. Era obosit dar mulțumit de faptul că izbutise să facă ce își propusese. Tocmai se pregătea de odihnă când îl chemase șeful, iar acum trebuia să coboare în oraș ca să-l aducă pe contabil. Prevedea că urma o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noaptea aceea nu mai avea nici o șansă să pună geană peste geană. Privi pe geamul mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și pământul scos când construiseră calea de acces spre platoul de sus. Acolo, dedesubt zăcea trupul bătrânului Vișinescu, sub zece metri de umplutură. Îndeplinise întocmai ordinul lui Vlad, nimeni nu-l va mai găsi niciodată. Activitatea lor la Baia de Sus se dovedise a fi plină de evenimente care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cadavrul contabilului când, se trezise cu un alt personaj ce începuse să dea târcoale noului lor punct de lucru. În fiecare dimineață, Godunov îi aducea la muncă pe mineri. Îi urca pe platforma unui camion și pleca împreună cu ei la platou. Verifica stadiul lucrărilor din ziua precedentă și stabilea planul de lucru pentru cea care urma. Abia ajunseseră la râpa care mărginea platoul, acolo unde începuseră să facă un pod solid de lemn, peste care să poată trece cu utilajele. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Godunov îi aducea la muncă pe mineri. Îi urca pe platforma unui camion și pleca împreună cu ei la platou. Verifica stadiul lucrărilor din ziua precedentă și stabilea planul de lucru pentru cea care urma. Abia ajunseseră la râpa care mărginea platoul, acolo unde începuseră să facă un pod solid de lemn, peste care să poată trece cu utilajele. Dincolo de acesta, pe tăpșanul de iarbă, dăduse peste un bărbat în vârstă, care tocmai ieșea din scobitura pe care o săpau ei. Nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să aud nimic! țipă isteric Vlad Mihailovici. Sunt sătul până în gât de justificări. Se plimba nervos prin birou, ocolindu-l pe Boris care rămăsese tăcut în picioare. Acesta tocmai îi explicase că nimeni nu mai voia să lucreze sus pe platou. Oamenii speriați, refuzau să mai urce acolo. De o săptămână, lucrările avansau într-un ritm de melc. Și asta numai din cauza bătrânului pe care îl găseau în fiecare dimineață la locul unde săpau ei. Se interesase printre mineri și aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măsurilor de pază pe care le luase, Calistrat continuă să fie prezent în fiecare dimineață în fața galeriei pe care începuseră să o sape, se hotărâse să supravegheze el însuși obiectivul. Imediat după miezul nopții ce tocmai se sfârșise, urcase la platoul din munte. Mersese acolo fără să spună nimănui ce are de gând. Trecuse pe lângă oamenii pe care îi pusese în posturile de supraveghere, mulțumit să-i vadă că sunt prezenți și își fac datoria. Odată ajuns sus, își căutase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era dincolo de pârâul ce curgea la marginea tăpșanului. Sub copaci era un loc liber, lipsit de vegetația care ar fi putut să îi obtureze privirea. Ajutat de lumina lunii pline care se ridicase pe cer, putea vedea fără probleme tot platoul. Din acest punct de vedere, totul era perfect, însă el nu era mulțumit. Dacă misiunea lui s-ar fi limitat numai la o scurtă observație pentru evaluarea situației, da, nu putea găsi un loc mai bun. El avea însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ceva se schimbase, întunericul devenise mai puțin dens. Răsăritul era aproape, în dreapta, dincolo de creasta muntelui prinsese a se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea devenise tăcută ca un mormânt. Își scutură capul aruncându-și repede privirea înainte spre platou. Pe peretele de piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare de muncitorii care săpaseră acolo, se mișca ceva. Îmbrăcat în straiele lui aspre, Calistrat era acolo. Boris îl vedea alunecând de sus în jos, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simțea ochii acestuia sfredelindu-l ca niște raze fierbinți. După câteva momente, moșneagul se întoarse, revenind la ceea ce făcea mai înainte. Discul solar abia trecuse puțin peste culmea stâncoasă dinspre răsărit. Razele firave aruncau pete de lumină pe iarba de pe platou. Timid, ciripitul păsăretului de pădure începea să se facă auzit. O căldură plăcută prinse să îi străbătea corpul lui Boris. În jur, totul revenea la viață și, de acum nu se mai întâmpla nimic ciudat în fața sa. Bătrânul mergea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se strecoare în suflet. Deși nu prea i se întâmpla, începea să creadă tot mai mult că se înșelase. Fără discuție că situația era mult mai simplă și exista o explicație normală, pur și simplu, moșul știa că perimetrul de pe platou era păzit foarte bine de oamenii săi, așa încât profitase de singura breșă rămasă în dispozitivul de supraveghere. Peretele vertical era o barieră naturală, pe care el, Boris Godunov, o considerase de netrecut. Nu pusese pe nimeni de pază în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de netrecut. Nu pusese pe nimeni de pază în partea aceea, așa încât, pe acolo venise Calistrat. Fără îndoială că se folosise de o frânghie ca să coboare iar el, în semiîntunericul din zori, nu o observase. Mâine se va duce pe platou și, în mod cert, o va descoperi bine ascunsă într-o crăpătură dintre stânci. Desigur că așa se petrecuseră lucrurile, altă explicație logică nu exista. Acum era mult mai liniștit. Satisfacția pe care o simțea ca urmare a găsirii modului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începu să se pregătească pentru ceea ce avea de făcut. Odată cu lăsarea serii părăsi clădirea, îndreptându-se spre Baia de Sus. Știa unde locuiește Calistrat, se ocupase de aceasta încă din prima zi când bătrânul își făcuse apariția la ei pe platou. Se informase discret și aflase că trăiește singur, în casa de la marginea localității, chiar la marginea pădurii. Mai știa și că, deoarece bătrânul era privit cu teamă de ceilalți, nimeni nu îi trecea pragul. Toate acestea nu făceau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce o pusese la cale să pară cât mai veridică. De data asta totul părea a fi în ordine, nu mai lipsea nimic. De acum înainte își puteau vedea de treabă nestingheriți la mina pe care o săpau sus pe platoul de pe Muntele Rău. Bătrânul Calistrat nu îi va mai deranja niciodată. Respiră ușurat, bucuros că reușise să își ducă misiunea la bun sfârșit. Totul decursese mai ușor decât se așteptase. Ridică piciorul și împinse cu bocancul corpul atârnat în ștreang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deși era puțin probabil ca acestuia să-i scape tocmai un asemenea lucru. No, dacă tot ne odihnim câteva minute, dă și tu o țigară! spuse Simion Pop foarte serios. Chiar de la început ne-am cățărat pe pereții râpei până pe platoul de deasupra, își continuă Simion povestirea, după ce trase cu sete un fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un fum, după care, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dădu din cap aprobator. Devenise dintr-o dată docil și ascultător. Se așeză pe unul dintre bolovanii de alături și rămase acolo, privind în gol. Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau cei de la Pinforest și nu reușea să revină la socrul său? Ce se va întâmpla cu el? Odată cu căderea nopții, vâlva urma să iasă și acesta ar fi devenit o victimă sigură. E drept că bestia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi putut cățăra. Dacă voia să afle ce fac oamenii lui Boris Godunov la peștera vâlvei, trebuia să urce până sus, pe platou. Știa că aceștia sunt acolo, deasupra, însă de unde se afla acum, nu putea vedea și nici auzi nimic. Inima prinse a-i bate năvalnic când simți o atingere pe brațul stâng. Se întoarse brusc, prinzând cu putere mâna celui din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la pământ! Voci puternice de bărbați se auzeau de la numai câțiva metri de locul unde se ascundeau ei. Așezat pe burtă, Cristian încerca să se orienteze, să vadă care era situația. Ieșiseră pe partea opusă a peșterii. Între ei și platou era Râpa Dracului. Trasă foarte aproape de prăpastie, pe partea cealaltă, se afla remorca pe care o văzuse cu o zi înainte dincolo de podul de lemn. Portiera de la capul tractor era deschisă. De partea cealaltă a vehiculului, câțiva bărbați discutau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să afle mai în detaliu ce are de gând basarabeanul. Renunță repede la această intenție, era mult prea periculos. Odată terminate pregătirile, oamenii lui Mihailovici nu mai aveau mare lucru de făcut. Fără îndoială că s-ar fi împrăștiat pe platou, făcându-și de lucru pe acolo, așteptând să se lase seara. Șansele să fie descoperiți creșteau foarte mult și nu merita să-și asume riscul. Trebuia să plece de acolo, să-l îndepărteze pe Simion Pop de acel loc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un bărbat îmbrăcat în combinezon negru, care îl amenința cu un pistol. După uniforma neagră, își dădu seama imediat că e unul dintre oamenii lui Boris. Cum oare îi ajunsese din urmă? Știa că acest lucru era imposibil, cei de pe platou nu aveau cum să-i urmărească, fără ca ei să-și dea seama. N-aveau cum să treacă peste Râpa Dracului și să străbată distanța dintre ei atât de repede. Hotărât lucru, Godunov era un adversar redutabil. Fără îndoială că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]