7,062 matches
-
se vede, tocmai pentru că e general, cuvîntul „basm” are avantajul de a fi evocator. în numele lui se pot afirma o mulțime de lucruri, deschide porți sufletești tainice, da la iveală aspirații dintre cele mai îndrăznețe. La o nouă folosire, în „Plouă”, Bacovia scrie cuvîntul „basm” cu iritare: „Ce basme tălăngile spun!/ Ce lume așa goală de vise!/... Și cum să nu plîngi în abise,/ Da, cum să nu mori și nebun”6). Refuzul „basmului”, mai exact, al iluziei constituie de altfel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai exact spus) puținătatea naturii, dar în acest puțin există cîteva coincidențe. Ei descriu la fel, de pildă, „capul de iarnă”, fenomen meteorologic care se ivește fie în noiembrie, fie în decembrie: „E pe la Sfîntul Andrei, cap de iarnă, cînd plouă, ninge, îngheață, se topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
meteorologic care se ivește fie în noiembrie, fie în decembrie: „E pe la Sfîntul Andrei, cap de iarnă, cînd plouă, ninge, îngheață, se topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
topește...”, nota Caragiale într un „Zig-zag”.2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2) Apoi, tot el în „O cronică de Crăciun”: „Și-afară-i grozav... și plouă și ninge, și pică și-ngheață”.3) La rîndul său, Bacovia consemna, copleșit, în „Moină”: „Și toamna, și iarna/ Coboară-amîndouă;/ Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu „Δ. Interesant de remarcat e că „î” se întîlnește, mai ales, în poemele transcrise pe curat, pregătite pentru publicare. O dovadă în acest sens (dar nu singura) o constituie una din variantele Lacustrei, unde peste stratul prim cu „î” („plouînd”, „curgînd”, „gînd”), se observă un strat ulterior, cu „Δ („plîngînd”, „plouînd”), fapt care duce la concluzia că în scrisul curent, modul acesta din urmă îi era mai la îndemînă. Ortografia lui Bacovia e legată de vîrsta poemelor sale, pe care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ales, în poemele transcrise pe curat, pregătite pentru publicare. O dovadă în acest sens (dar nu singura) o constituie una din variantele Lacustrei, unde peste stratul prim cu „î” („plouînd”, „curgînd”, „gînd”), se observă un strat ulterior, cu „Δ („plîngînd”, „plouînd”), fapt care duce la concluzia că în scrisul curent, modul acesta din urmă îi era mai la îndemînă. Ortografia lui Bacovia e legată de vîrsta poemelor sale, pe care, împreună cu alte elemente, o semnalează sau o evocă. Vocea poetului între
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetul despre viață și despre altele”, Un interviu luat de Eugen Jebeleanu, în Opere, p. 448. 2. Opere, 2, ESPLA, 1960, p. 302. 3. Loc. cit., p. 245. 4. Opere, p. 23. Firești și deci ușor de memorat, versurile ,,Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă” au fost folosite ca titlu al unui articol despre poet, de Horia Roman (,,Adevărul”, 51, nr. 16, 12 februarie 1937, p. 1). Iar V. Copilu Cheatră le-a inserat într-o ,,Bacoviană” publicată în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Un interviu luat de Eugen Jebeleanu, în Opere, p. 448. 2. Opere, 2, ESPLA, 1960, p. 302. 3. Loc. cit., p. 245. 4. Opere, p. 23. Firești și deci ușor de memorat, versurile ,,Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă” au fost folosite ca titlu al unui articol despre poet, de Horia Roman (,,Adevărul”, 51, nr. 16, 12 februarie 1937, p. 1). Iar V. Copilu Cheatră le-a inserat într-o ,,Bacoviană” publicată în ,,Claviaturi”, 2, nr. 4, 1943, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pe cei care plecară ieri,-/ Acolo unde gura tace...” (Almanahul Societății Scriitorilor Romîni, 1, Ed. Flacăra, 1912, p. 188. Datat: „Decemvrie 1911”) 5. Unele însemnări ale acestuia din urmă par rupte din Bacovia, pe care de fapt îl anticipează: „...Azi plouă mărunt. Ziua e cenușie; lucrurile au o înfățișare îmbătrînită și amară. E spre seară. Pe vremuri ca aceasta, îmi place în chip deosebit să stau în cîmpia întinsă și goală. De aceea, desfac o umbrelă și plec la șosea. Nimeni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de dugheni”! Am învățat-o de la Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem și în celălalt, dicția pe care i-o imprimă autorul e cea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem și în celălalt, dicția pe care i-o imprimă autorul e cea sarcastică. „Dugheană” este, într-adevăr, un cuvînt de proză. L-au folosit mai mult scriitorii în acest gen
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Semnele ei sînt atît exterioare, cît și interioare. Trebuie să ai un fel de reumatism moral, ca să-ți dai seama cînd vine. Chestiunea ține mai mult de instinct decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ai un fel de reumatism moral, ca să-ți dai seama cînd vine. Chestiunea ține mai mult de instinct decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un fel de reumatism moral, ca să-ți dai seama cînd vine. Chestiunea ține mai mult de instinct decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fel de reumatism moral, ca să-ți dai seama cînd vine. Chestiunea ține mai mult de instinct decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură”. E nevoie însă de o anumită dispoziție sufletească
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
publicații avidă de senzațional. Bacovia revopsește, dacă pot spune așa, cuvîntul (reamintesc: aurora e „șofranie” la Homer, „roză”/ „trandafirie” la mai mulți autori, „roză verde” la Baudelaire, „portocalie” în cîteva dicționare), și cînd îi dă un vernis sărbătoresc („Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -”, sau: „Aurore de aur,/ Și rubin la orizont”), și cînd o înfățișează în ultima fază cromatică („Aurora violetă/ Se pătează de culori”). în „Alb” însă cuvîntul „auroră” dobîndește un soi de majestate din cauza entuziasmului cu care e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Prin urmare „bacovieni” sîntem/sau putem deveni nu atît prin circumstanțe, cît prin experiențe. Ca să simți ca Bacovia, trebuie să trăiești ca Bacovia. Formula „e ca-n Bacovia”, folosită și în discuțiile obișnuite, atestă că poetul a devenit o referință. „Plouă ca-n Bacovia”, „Ninge ca-n Bacovia”, „E trist și pustiu ca-n Bacovia” etc. Dar nu numai în natură găsim întîmplări care îl confirmă, ci și în societate: „Greve, sînge, nebunie” etc. Toate aceste constatări echivalează cu niște superlative
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintre acestea l-a entuziasmat pe Ovidiu Genaru: „Ninge ca în Petersburg”. „Auzi, bătrîne, mi l-a repetat el: «Ninge ca în Petersburg»!” M-am arătat mai rezervat pentru că mie îmi sună déjà lu. Ceva similar se găsește în Topîrceanu: „Plouă ca-n Parisul lui Verlaine...” Sau la I. Peltz, într-o proză de-a căruia am dat peste următoarea propoziție: „...Afară ningea egal ca într-o poveste rusească”. Versul din pagina lui Bacovia (o pagină cu exerciții de scriitură: scris
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu numai în cazul baladei tipărite în perioada imediat următoare introducerii tiparului dar și în cazul celorlalte forme aflate în dezvoltare care susțineau că ofereau relatări ale lumii fenomenale. Astfel de relatări includ: "în afara județelor Suffolk și Essex, unde a plouat cu fân pe o distanță de șase sau șapte mile" în 1583; "viața păcătoasă a doctorului Fian, un vrăjitor faimos care a fost ars pe rug în Edinburg în luna ianuarie" în 1591; "despre un monstru impresionant născut în orașul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
porci În seama lui. De câte ori veneau la Ineu, stăpâna sosită la han lua la ea foarte mulți bani, pentru că Sămădăul fura lucruri de preț și ea le vândea În țara nemțeasca. Musafira era agitată; voia să plece spre Ineu, deși ploua cu găleata. Slugile și cei doi jandarmi, lăsați la han de Pintea, o sfătuiesc să rămână peste noapte la Moara cu noroc, dar ea se Încăpăținează și pleacă. Când a achitat consumația, femeia i-a dat Anei o bancnotă cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
când Lică vrea să plece, Ana Îl roaga s-o ia cu el; simțea ca nu mai poate da ochii cu soțul, dar Sămădăul a dat-o la o parte, sfătuind-o se se Împace cu Ghiță Afară se Întunecase, ploua și fulgera. Ud până la piele, Lică a ajuns la biserică, a forțat ușa, a legat calul de strana din dreapta altarului și a Încearcat să tragă o perdea ca să se Învelească, Îi era frig. A căutat cuțitul, dar acesta rămăsese În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Că Dumnezeu e milostiv cu noi: Că numai el ne scoate din nevoi. Ne dă de toate, da-n desagi nu pune. Fă, Doamne, o minune nouă, Nădejdea noastră-n Tine nu se stinge: Dă-ne umbrele pentru când ne plouă Și dă-ne sănii pentru când ne ninge.
La o vorb? veche by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84164_a_85489]
-
La o viață pe sponci Am mai spus-o și-alte dăți, Însă dar am s-o mai spun: Viața asta din bucăți Bună-i de făcut săpun. Viața este ruptă-n două: Când îți ninge, când îți plouă, Lumânarea-ncet se stinge, Când îți plouă, când îți ninge.
La o via?? pe sponci by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84173_a_85498]