12,874 matches
-
caricatural. — Asta îi obligă să fie mai dibaci în a para loviturile cu scutul, îl liniștește celălalt. Tac după aceea amândoi și trag cu urechea la Rufus, care dă ultimele instrucțiuni: — Tu, dimacherus, vino să te lupți cu veles! Ai priceput? Gladiatorul cu două săbii în mână se grăbește să facă pereche cu un altul, care mânuiește doar o suliță legată cu o curea. — O rotește ca pe o praștie, nu? se înveselește Pusio. Vittelius încuviințează, vădit amuzat de entuziasmul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
treaba edililor. — Grădinile Capenei sunt un cuib de cerșetori, se jeluiește în continuare omul. Ce să zic, te doare-n cot de trecutul nostru istoric, se uită chiorâș Germanicus la el. Tu pari a fi din soiul celor care se pricep să facă alb până și din ce-i negru. Un escroc nerușinat, asta ești. Unul dintr-ăia pentru care banul nu are miros și nici un mijloc nu e prea josnic ca să te scârbească. Te-ai scoate pe tine însuți la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fără să consulte astrele, dar... Râde forțat: — Dar sunt momente când vechea noastră divinație mi se pare prea... prea... — Seacă? îi sugerează evreul. Germanicus încuviințează abătut. Agrippa se ferește să-l contrazică. Și pentru el știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă, bazată pe observație, fără nici o urmă de inspirație. Ori de fanatism. Își iscodește cu coada ochiului tovarășul. Ce te frământă? ar vrea să-l întrebe, dar se abține. N-a mușcat momeala cu visul. Din păcate, Mariamne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mulțime de zeități străine în panteonul vostru, dar asta nu înseamnă că pentru voi religia n-are limite. Oftează. Roma nu va fi niciodată un loc unde domnește libertatea pentru toți. Mai bine nu se bagă. — E bun? Chiar se pricepe? îl presează Germanicus. I-a simțit ezitările. Insistă: — E vorba de Mariamne... Agrippa înțelege că nu mai poate da înapoi. Rostește apăsat, accentuând fiecare cuvânt: — Altul ca Theogenes nu găsești. — Și bănuiesc că-și folosește calitățile paranormale pentru tot ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Zidul lateral, împărțit orizontal în două panouri, are partea de jos acoperită cu spirale de acant, în timp ce friza superioară înfățișează o procesiune ceremonială. Tiberius răcnește la urechea tânărului: — Exact la fel s au petrecut lucrurile acum 24 de ani! Velleius pricepe. Privește atent cortegiul sculptural și, fără voia lui, se emoționează. Își imaginează cu ochii minții cum a intrat principele în Roma. Ca și aici, s-a oprit probabil să facă mai întâi o libație în prezența marilor flamini și a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Observă brusc un bărbat în fața principelui. Nu este preot, pentru că nu participă la ritual. Îl urmărește în schimb cu atenție pe împărat. Ce naiba caută ăsta aici? Vede că omul își pleacă din când în când capul, în semn de aprobare. Pricepe dintr-odată despre ce este vorba și zâmbește. Augustus refuză să aibă lângă el pe cineva care să citească încetișor textul, iar el să repete cu voce tare, așa cum fac majoritatea pontifilor, dar nu a putut inter zice unui monitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
același ton. Surâde și-i explică: — O rămurică de rodie, curbată ca o coroană - cum zici tu - și prinsă la spate cu un fir de lână albă. Tânărul îl privește prostit. Vorbele par să zboare pe lângă el fără să le priceapă sensul. Nero se impacientează: — Fac pereche, nu înțelegi? Paterculus încuviințează, dar cu privirea aiurea după femeie. Tiberius suspină nefericit. L-a lovit săgeata lui Cupidon și s-a prostit. Ce să-și mai bată gura? Flaminul poartă pe cap o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niciodată despre ce este vorba, și nici măcar prezența lui Ben nu-mi distrage atenția de la ecranul computerului unde ni se arată cum se folosește World Wide Web. Și este fascinant. Niciodată nu am crezut că aș fi în stare să pricep, dar Rob, cel care predă cursul, ne explică atât de clar și de concis, încât încep să înțeleg exact care e marea scofală. Îmi dau seama că Geraldine se plictisește, și ca să se amuze flirtează cu Rob, care pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben! râd eu. De parcă tu ai trăi într-un palat! ― Ssst, spune el. Care-i diferența? ― Deci ești bogat, Ben? ― Mai bogat decât Tim@London, și arăt mai bine. ― LOL. ― ; - ) ― De unde știi cum arată el? ― Ai încredere în mine. Mă pricep la d-astea. ― Și tu cum arăți? Geraldine suspină către mine. ― Doamne, s-a pornit. Mergem să luăm o cafea? Și asta și fac. Merg jos la cantină și îl lasă pe Ben la computer, să stea plin de însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și copiii, și sunt amabilă cu toată lumea, și de ce nu se îndrăgostește nimeni de mine, de ce nu poate Ben să privească dincolo de greutate și să se îndrăgostească de persoana mea. Jemima știe că Ben este un om bun. Jemima se pricepe mai bine decât majoritatea cum e cu judecatul cărților după coperțile lor. Știe că oamenii o judecă imediat ce o văd, și mai știe că oamenii fac același lucru și cu Ben. Femeile singure de vârstă potrivită fac unul din două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
favor. ― Sigur, spune Paul, care în clipa aceea i-ar fi dat și luna de pe cer Geraldinei. ― Jemima trebuie să arate slabă. Paul pare confuz. ― Uite. Vei poza asta? Paul se uită și aprobă din cap. Ești tu atât de priceput s-o faci să arate slabă? Ai putea să-i aranjezi un pic bărbia și să-i estompezi obrajii și s-o faci să pară slabă. Paul zâmbește. ― Ca favor pentru tine, Geraldine, o fac. Când o vrei gata? ― Păiiiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu, repet și scutur din cap hotărâtă. ― Sincer, câteodată mă aduci la disperare. De ce nu? ― De-aia. Fac o pauză pentru un efect dramatic. ― Pentru că e ora șase dimineața în California și nu cred că va fi prea fericit. ― A, pricepe Geraldine. În cazul ăsta, o să mă întorc aici la ora cinci și sper să te găsesc vorbind la telefon, convorbire internațională. De acord? Aprob din cap. ― De acord. Sigur, la ora cinci fix, Geraldine vine la masa mea. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe 10, ignorând complet sandvișurile cu șuncă de pe drum. Stă la birou și bea toată dimineață apă plată, iar la prânz mănâncă o farfurie de lăptuci simple cu roșii și castraveți, în timp ce Geraldine dă din cap uimită, încă neputând să priceapă voința Jemimei, după atâta vreme. Odată ce prânzul s-a încheiat, Jemima se va simți ușor vinovată doar pentru că a mâncat ceva, fiindcă a dus la extrem toată chestia asta cu regimul. Bea încă un litru de apă minerală pe durata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
știri și politică, dar mă tem că nu asta îți putem oferi. Am vrea să-ți oferim un contract pe un an la London Nights, în calitate de reporter-șef pe showbiz. A urmat o pauză, timp în care Ben încerca să priceapă ce i se spusese. ― Mai ești acolo, Ben? ― Da, scuză-mă. Doar că nu la asta mă așteptam. Diana a oftat. ― Știu, dar mă ocup cu chestia asta de suficientă vreme ca să-mi dau seama care sunt punctele forte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încerc această nouă imagine, uneori sunt îngrozită la gândul că tot arăt ca o sferă. Dar mi se întâmplă ceva ciudat în timp ce continui să respir printre aceste texturi și culori ciudate, și deodată, simt că mor dacă nu le încerc. Pricep dintr-odată de ce se face atâta tam-tam, înțeleg acum de ce se îmbracă Geraldine atât de frumos. Și vreți să știți de ce? Pentru că poate. Și pentru prima oară în viață, pot și eu. Continui să mă plimb printre haine: ador fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pot abține. Adică nu fac asta de obicei, de obicei nu fac asta niciodată. Asta nu mă definește deloc... ― Pentru cineva care nu face asta de obicei, spune el, luându-mi mâna și punând-o peste palma lui masculină, te pricepi îngrozitor de bine. Râd, pentru că mi-a luat o piatră de pe inimă. ― Nu la asta mă refeream. ― Știu, spune el. Și mai știu și că nu ești genul de fată care să ia totul lejer. Asta a fost una din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai spuse ea, mai ca pentru sine. ― Brad? Deveneam un pic nervoasă, chiar știa totul despre mine? Și dacă așa era, de unde aflase? ― Da, exact. Cel mai superb exemplar masculin pe care l-am văzut vreodată. La naiba, felicitări! ― Nu pricep de unde știi tu toate astea. Tot mă simțeam un pic năucită. ― A, stai liniștită, spuse Lauren degajată. Nu e nimic ciudat în asta. Eu merg la B-Fit, am fost acolo în fiecare zi de când am venit aici, și la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca seara ta. ― Sper să ai dreptate, spune Lauren, râzând. Hai că trebuie să plec. Trebuie să mă epilez pe picioare, am de pregătit măști de față, am de ras mustața. ― Tu n-ai mustață! ― A-ha! Înseamnă că mă pricep. ― O s-o faceți, nu? ― Poți să pui pariu că da. Mi-a ajuns s-o fac pe aia greu de băgat în pat și apoi să descopăr că nu mă poate satisface, când e de fapt prea târziu. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unei adevărate beri englezești. Simon nu e bucuros deloc. Nu vrea nici să-și dezamăgească colegii, numai că pe de altă parte, se duce în puburi autentice englezești în fiecare seară când e acasă, și pur și simplu nu poate pricepe ce mare lucru. ― Stai liniștit, îi spune Ben, când Simon îi bate la ușa să-i spună că pleacă. Putem să mergem acolo mai târziu. Sunt aproape gata, spune el. Mai am doar de dat un telefon, mai spune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cum se spune. Cu cât petrec mai mult timp cu Lauren, cu atât îmi place mai mult de ea. E atât de deschisă, de caldă, de loială, că mă simt de parcă aș cunoaște-o de ani de zile. Pare să priceapă exact ceea ce gândesc, ca și cum mi-ar prelua starea înainte să apuc eu să deschid gura; pare să știe mereu exact ce trebuie să spună sau să facă. Să luăm seara asta, de exemplu. Dat fiind dezmățul ei bahic de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bani să mă întorc acasă. Oricum, probabil că s-a răzgândit deja până acum. ― Jemima, dacă a fost chiar aș incredibil pe cât spui tu că a fost, n-are cum să se fi răzgândit. Ai încredere în mine, că mă pricep la bărbați. Chiar răsuflu ușurată, pentru că nimeni nu cunoaște bărbații mai bine decât Geraldine. ― JJ? Am uitat să-ți spun, ți-a venit o scrisoare azi-dimineață. Lauren aruncă cumpărăturile pe masa din bucătărie. ― Hmm? Unde e? ― Am lăsat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
iar "prevederile au fost drepte și recunoscute"1493. Cu toate acestea, la 7 ani de la unirea Dobrogei cu România, "firesc este că (...) poporul pacinic al Dobrogei în atingere neîntreruptă cu țara (...) a putut vedea și simți diferența, a putut să priceapă cari împrejurări pot îngădui înflorirea intereselor lui"1494. Pentru o mai bună argumentare a cererii de înlăturare a regimului excepțional din Dobrogea, N. S. Baboeanu afirma, referindu-se la concetățenii săi locuitori ai Dobrogei, că "purtăm tote sarcinile, avem tote
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
înființare la Constanța a unei școli secundare era justificată de faptul că "noi românii adică nu numai funcționarii țării din aceste locuri plătim aceleași dări către stat, județ și comună, ca și alți cetățeni din restul țării (...) dar nu putem pricepe de ce suntem egali numai în datorii, și grozav depărtați (...) de drepturi"1714. În cadrul aceluiași articol se făcea o remarcă privitoare la faptul că "sub raportul politic n-avem nici un amestec și suntem sistematic privați de cele mai elementare drepturi de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lipsă de vieață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!... Dar deodat-un punct
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa Șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a Șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în raiu la Mohamet, Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naște, Ai căruia ani și margini numai cerul le cunoaște. Visul său se-nfiripează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]