6,100 matches
-
sau Flacăra nu sunt fără prihană în această privință (...). O serie de autori profită de indiferența criticii, de nivelul scăzut al cerințelor din unele redacții, pentru a strecura lucrări fără nici o valoare artistică: aceste lucrări fiind neartistice, prezintă o serioasă primejdie, ele dau o imagine falsă, denaturată a vieții noastre, zugrăvesc viața în culori șterse, monotone. Iată, de pildă poezia Gicăi Iuteș Să rămână-n urmă anul (Cultura poporului) care minimalizează și tratează la un nivel artistic scăzut o temă atât
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acestor activități. În această direcție, menționăm lucrările: Problema monetară și Banca Națională (1924), Cooperația în Basarabia (1924), Contribuții la reorganizarea comerțului de cereale (1925), Chestiunea șoselelor din Basarabia (1925), Viața economică a Basarabiei în anul 1926 (1927), Exportul Basarabiei în primejdie (1927), Doctrine economice contemporane (1936), Navigația pe Nistru (1936), Manifestări economice la Iurceni și Nicșani (1937) etc. Războiul și evenimentele care au urmat ocupării Basarabiei în 1940 au impus refugiul familiei în România. La Iași a fost mai întâi profesor
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
a-și lua mâinile de pe cineva: a înceta de a mai proteja, de a mai ajuta pe cineva; - din mână în mână: de la unul la altul, de la om la om; - a da mâna cu moartea: a trece printr-o mare primejdie; a fi grav bolnav; - a da pe mâna justiției: a deferi justiției; a înainta un infractor organelor judiciare; - a fi (sau a cădea, a încăpea etc.) la (sau pe) mâna cuiva: a fi (sau a cădea, a încăpea) sub puterea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci. El își înalță fruntea către valurile amenințătoare și de aici revarsă siguranța senină din belșug, unde de lumină asupra întinsului apelor nestatornice și agitate. În lumina proiectată de el, corăbierul înaintează fără primejdie spre limanul veșnic. Aceasta e menirea Farului nou"389. Acest scurt mesaj metaforic a înlocuit clasicul articol-program. Succint, el a surprins prin metaforele folosite (prin simbolistică) scopul apariției ziarului în capitala țării,dar și unele viziuni referitoare la dezvoltarea publicației
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de autorul materialului erau următoarele: "să ne gândim că și în acest timp suntem datori să păzim toate poruncile lui Dumnezeu. De aceea să nu luăm parte la astfel de petreceri care ne duc la păcat sau ne pun în primejdie să păcătuim"602. O temă abordată în presa catolică și implicit în Lumina creștinului a fost cea istorică: a istoriei naționale și a celei bisericești 603. Articolul apărut la 1 august 1913 și intitulat " Avem Pace" se referea la încheierea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de la această importantă manifestație, cauzată fiind de regimurile politice existente în aceste state; tot el i-a felicitat pe organizatorii Expoziției, a prezentat problemele importante existente în societate, a criticat comunismul (pe care l-a identificat ca cea mai mare primejdie pentru societate), a analizat succint relația dintre Biserică și statele lumii, a încurajat opera misionară și a vorbit despre prezența lui Dumnezeu în presa bună promovată de Biserică. Datorită succesului și impactului avut de Expoziție, ea a fost prelungită pe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
basarabeanul Ion Răutu, surghiunit la ieșirea din adolescență, o călătorie la capătul căreia se produce revelația, iluminarea supremă. Tânărul își vede semenii (paznicii Feighin și Sinenco, alți deținuți, localnicii siberieni), dedați îndeobște celor mai josnice fapte, ajungând în clipa maximei primejdii la o deplină umanitate. Faptul, repede uitat de cei în cauză, nu e mai puțin dătător de speranță și, ca atare, poate fi convertit în sens al vieții, în ideal de luptă. În voia valurilor este astfel mai mult decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
supus-o tiraniei cuvântului, au redus acțiunea fie la aventurile cuvântului, fie la aventurile lirice ale eului care rememorează prin asocieri dictate de subconștient, vin Alasdair Gray, Kazuo Ishiguro, Julian Barnes, Graham Swift, John Fowles și mulți alții, care înțeleg primejdia de moarte prin care a trecut narațiunea, și o readuc la istorisire. Dacă Joyce ar fi continuat pe drumul deschis de Finnegans Wake, romanul își dădea obștescul sfârșit. Lawrence Durrell, înspăimântat, s-a întors cu patimă la întâmplări palpitante. Istorisirea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din urmă romanciera își construiește o teză "proprie", care merită considerată: De la început a fost așa: oamenii au văzut ce se petrece în Uniunea Sovietică și i-au întors spatele. Peste tot întâlneai foști comuniști care știau foarte bine ce primejdie e visul acela, care erau furioși pe ei că s-au lăsat păcăliți. Eu cred că rădăcinile fenomenului trebuie căutate în Primul Război Mondial, în ce s-a întâmplat cu soldații. Acolo a pornit sila de guverne. Absolut toți tinerii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care asistăm. Ambasadorii lui Henry James sunt undeva foarte departe. În momentul de față curajul înseamnă să lași în urmă Europa pentru a descoperi Statele Unite. Războiul l-a însemnat pe Tim, care simte în permanență că "undeva, după colț, e primejdia de moarte". Simțim și noi același lucru. Romanul acesta, ca de altfel cam tot ce scrie Lodge, cu zâmbetul pe buze sau nu, e o inițiere în vinovăția exilatului, imaginată de un Desperado al simplității. 2.11. David Lodge: Cui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ațitpit ușor, și am alunecat într-un vis al prăbușirii ca o peșteră. Toate miturile peșterii, toate miturile tunelului, turnului, fântânii vizuina de iepure a lui Alice în adânc, cărarea lui Orfeu: o scară în spirală către iad, populată de primejdie și îndoială. Împotmolindu-mă, m-am trezit brusc; de jur împrejur apă. Mi-era părul ud leoarcă, iar tu pe nisipul cenușiu așteptai să mă înghită Fluxul: priveai și fumai. Moartea există în egală măsură pentru adult și copil. Copilul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de ani poate aș fi spus Italia; acum șaizeci de ani, Spania. Sunt în fond nordică: am crescut în Țara Galilor, un mic ținut ploios întors cu fața la Atlantic și cu spatele la Europa. Cred că nordicii ca mine dacă ne dăm seama de primejdia egocentrismului pe care-l implică dorința de a sta la noi acasă tind să perceapă țările sudice, a căror cultură veche și sofisticată e expusă luminii soarelui, ca ieșite din peștera lui Platon. Nu sunt mari diferențe culturale (dar sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
voce". Poate lucrurile nu stau întotdeauna chiar așa, însă uneori mi se pare corect ca ea să fie un mod de manifestare și o voce. În mod cert, viețile contemporane cu părinții mei, din același spațiu, au fost depănate între primejdii, crimă, paranoia și genocid. Întunecimile propriei mele vieți sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să valorifice lucrurile furate. Molly a intrat în cârdășie cu hoți, cu falsificatori de bani, cu spărgători, pe aceștia din urmă i-a evitat. Avea deja cincizeci de ani. Se ferea de hoți și de spărgători, evalua gradul de periculozitate. Primejdia o pândea mereu, mulți hoți erau prinși de autorități, ea însă reușea să scape de autorități. Se controla atent, se îmbrăca elegant când fura, să nu dea de bănuit, umbla uneori în travesti, simula cu dibăcie nevinovăția. În cele din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sunt maeștri ai intrigii precum Corneille sau Goldoni. "Poetul trebuie să fie poet de istorisiri mai curând decât de metri, pentru că el este poet pentru reprezentație și fiindcă ceea ce reprezintă el sunt niște acțiuni" (cap. 9). Tentația poetică este o primejdie de care autorul dramatic trebuie mereu să se păzească, căci acțiunea ar pătimi. Vigny era foarte conștient de acest lucru când scria, în Lettre à Lord*** sur la soirée du 24 octobre 1829 (Scrisoare către Lordul *** despre seara de 24
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sumbră peste destinele unor eroi. Tema jocului-metaforă a vieții intră în supramodulate vibrații. Ce e viața dacă nu un „joc” plin de capcane „la capătul căruia așteaptă moartea sau huzurul” (Scarlat, din Veac de iarnă), un „joc” de „patimă și primejdie” (Hâncu). Sau cum zice Selim (din Săgetătorul): „Fiecare ne jucăm aici. Unul cu altul. Moartea cu toți.” Îngemănare de teroare și fascinație, moartea e o prezență insidioasă. O iminență, dând unora un tremur, iscând la alții o nefirească ațâțare, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Brabetele", dar lui nici nu-i pasă, căci știe că apără cel mai bun câmp de cereale al satului... Apoi i-au schimbat numele, tot cu o poreclă, "Aparul"; asta a fost după isprava lui, cu care a scos de sub primejdia distrugerii semănătura anului trecut, de sub apele mari, de viitură, ale pârâului acesta năbădăios tare, cu o luncă atât de prielnică. Este un câmp pe care îl curățaseră cu multă trudă, de buruienile viguroase și îndărătnice ale luncii umede, femeile așezării
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Nintu", zeița nașterilor). Atribuirea de forme antropomorfe divinităților este un fenomen posterior. Există, În orice caz, Încercarea de a-i apropia pe zei de oameni. 3) În „numinos” sunt identificate două principii: cel al binelui (protecția) și cel al răului (primejdia). 4) Divinitățile sunt numite și identificate În funcție de formele și activitățile specifice diferitelor zone, menite să aducă „pâinea zilnică”. De exemplu, În zona Uruk, care a impulsionat mult dezvoltarea creșterii vacilor, zeița protectoare este Nin-súnxe "Nin-sún" („Stăpâna vacilor sălbatice”); În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
favorizat probabil criticile și ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii, nu voiau să se recunoască În sistemul ideologic al cetății. 4. Olimpian și misterictc "4. Olimpian și misteric" Propria autoconservare rămânea, În orice situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice și contribuiau la realizarea echilibrelor lor interne. Erau module instituționale, clasificate drept culte misterice și identificate de termenul mystèria, misterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aripi În formă de șarpe și cu cioc Încovoiat, avînd rolul de paznic al unor osândiți aparte. Asemănător cu ceea ce propovăduie textele orfice grecești, pentru etrusci călătoria prin adâncurile pământului era Într-adevăr pândită de acești demoni și plină de primejdii și de capcane; totuși, respectarea scrupuloasă a riturilor cuprinse În libri fatales și În libri Acherontici este În măsură să o facă mai ușoară și mai sigură. Însă la sfârșitul călătoriei, cel puțin privilegiaților elitei dominante le era rezervat un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl fi atribuit zeilor. Asemenea povești s-ar putea salva cel mult prin alegoreză. Această critică dovedește superioritatea intelectuală și morală a unui om Învățat și fidel față de stat, raționalist și mistic În același timp. Această critică nu reprezenta o primejdie pentru el, deoarece nici unul dintre miturile pe care le-am amintit nu a fost elaborat direct În cadrul cultelor romane licite; pe de altă parte, ea era În mică măsură eficace chiar și la Roma, dacă e să judecăm după Înflorirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
special romani și italici, ca să obțină din celebrarea riturilor secrete ale misterioaselor zeități cabirice, conturate În această perioadă ca ocrotitoare ale navigației, garanții și protecție Împotriva multiplelor riscuri ale unei existențe În mare parte Încredințate norocului și amenințate de atâtea primejdii, mai ales pe mare. În timp ce În diferite localități ale lumii grecești unele culte antice restaurează sau introduc și ele structuri misterice, ca la Andania, Mantinea și În multe alte centre de cult ale zeiței Demetraxe "Demetra", dionisismul, cu tipica lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest obicei este amplu atestat și la alți autori, iar Cezar oferă mai multe detalii: Întregul neam al galilor este foarte superstițios. De aceea, cei atinși de boli foarte grave sau cei care Își riscă viața În bătălii sau Înfruntă primejdii jertfesc sau promit că vor jertfi oameni. La aceste sacrificii se folosesc de ajutorul druizilor. Ei cred că nu pot Îndupleca voința zeilor decât dacă oferă o viață omenească În schimbul altei vieți omenești. Și pentru binele obștesc obișnuiesc să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
voia mea. Nu le pot stăpâni. Și nu-mi pot stăpâni frica aceasta care se ridică în mine orice aș face și orice aș gândi. Fiind instinctuală, ea mă domină de dinaintea mea și din adâncul meu. În noapte e posibilul primejdiei, răul diversificat, neștiut ca atare, răul care poate lua o întruchipare sau alta din multele întruchipări pe care le poate lua răul. Însăși noaptea, cu necunoscutul ei, mă amenință. Nu știu exact de ce anume îmi e frică. Îmi e frică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
egală măsură, se pot întâmpla. Le știu din poveștile copilăriei, din întâmplările adevărate, petrecute altcândva, altunde, dar tot noaptea, tot într un sat. Ele se pot repeta de astă dată aici, cu mine. Frica aceasta se naște nu din iminența primejdiei, ci din posibilul ei, știut, experimentat și verificat ca atare de alții. Nu primejdia reală, ci doar proiecția ei mă înspăimântă și mă domină. Și dominându-mă, eu nu sunt liber. Am luat o hotărâre. Această hotărâre îmi tulbură liniștea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]