6,400 matches
-
Schulenburg. Au urmat Azerbaidjanul și, pe 28 mai, Armenia. În iunie, RD Armeană a fost forțată să semneze Tratatul de la Batumi. Armenii din Republica Armeniei Montane au continuat lupta antiotomană sub comanda lui Andranik Ozanian. Republica Armeniei Montane a fost proclamată în august, dar s-a dovedit a fi doar un stat efemer. Sosirea soldaților germani în Georgia a semnalat creșterea rivalității germano-otomane pentru influență în Caucaz, în primul rând pentru acces la resursele naturale - petrolul din Baku.. La începutul lunii
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
în capitala Erevan pe 5 decembrie. Doar o zi mai târziu se instala în Erevan și poliția secretă sovietică Ceka, 6 decembrie putând fi considerată ca dată oficială a încetării existenței statului independent armean. Pe 25 februarie 1921 a fost proclamată RSS Armeană sub președinția lui Aleksandr Myasnikyan. Pe 25 februarie 1921, invazia Armatei Roșii a pus capăt existenței RD Georgia. Încheierea definitivă a ostilităților dintre turci (reprezentați în acel moment de Marea Adunare Națională, republica Turcia avea să fie proclamată
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
proclamată RSS Armeană sub președinția lui Aleksandr Myasnikyan. Pe 25 februarie 1921, invazia Armatei Roșii a pus capăt existenței RD Georgia. Încheierea definitivă a ostilităților dintre turci (reprezentați în acel moment de Marea Adunare Națională, republica Turcia avea să fie proclamată mai târziu, după încheierea victorioasă a Războiului de Independență, 1923) și statele din Caucaz avea să fie oficializată prin semnarea Tratatului de la Kars. Părțile semnatare au fost pe de-o parte Marea Adunare Națională a Turciei, reprezentanții Armeniei Sovietice, Azerbaidjanului
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
din actuala provincie Newfoundland și Labrador aparținea coloniei Provincia Canada Inferioară (până în 1809, când a fost transferată Newfoundlandului). Canada Superioară era în principal anglofonă, pe când Canada Inferioară era francofonă. Legea Unirii, adoptată la 23 iulie 1840 de către parlamentul britanic și proclamată de către Coroană la 10 februarie 1841, a unit cele două colonii, abolind legislativele Canadei Superioare și Inferioare și înlocuindu-le cu o singură adunare legislativă. Deși acest nou legislativ a păstrat reprezentare egală pentru cele două foste colonii, natura democratică
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
regiunii Tirol și, implicit , al unor opera medievale care au aparținut familiei. La un secol distanță, în anul 1493, Maximilian I, fiul lui Frederic al III-lea de Habsburg, duce de Austria și rege al Germaniei, Boemiei și Ungariei, este proclamat împărat. Suveranul moștenește de la tatăl său dragostea pentru artă și devine prietenul și clientul artiștilor. Printre aceștia se numără și germanul Albrecht Dürer. În anul 1567, Ferdinand al II-lea aduce în castelul din Ambras, situate lîngă Innsbruck, o colecție
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Istorie din Turda. Tabloul prezintă Dieta Transilvaniei la ședința din ianuarie 1568 din Biserica Romano-Catolică din Turda (pe atunci biserică unitariană). La acea sesiune, întemeietorul Bisericii Unitariene, David Francisc, a prezentat și a obținut recunoașterea religiei unitariene și libertatea religioasă, proclamată de principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, prezent la sesiune. Pictura este depozitată de peste zece ani într-un pod al muzeului turdean, imobil aflat în renovare. În tablou sunt reprezentați principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya (în stânga, pe jilț), încadrat de nepoții
Aladár Körösfői-Kriesch () [Corola-website/Science/322596_a_323925]
-
corpul diplomatic și nunțiul papal și s-a închis în fortăreața de la Gaeta. Ziarele au denumit-o pe Maria "eroina de la Gaeta" în timp ce Victor Emanuel al II-lea, care spre deosebire de Francisc nu avea remușcări pentru invadarea statelor papale, a fost proclamat rege al Nepolelui apoi al Italiei. Regatul celor Două Sicilii a fost anexat noului regat al Italiei în urma unui referendum iar familia regală a celor Două Sicilii a trebuit să caute un refugiu în ceea ce a mai rămas din Statele
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
este un termen care se referă la anul 193 AD când au fost nu mai puțin de cinci pretendenți la conducerea Imperiului Roman. Aceștia sunt: Pertinax, Didius Julianus, Pescennius Niger, Clodius Albinus și Septimius Severus. Pertinax este proclamat împărat, la 1 ianuarie 193, a doua zi după asasinarea lui Commodus. Pertinax, asemenea împăratului Galba în 68, caută să obțină sprijinul Senatului în vederea redresării situației financiare a statului și a întăririi disciplinei militare. Este asasinat la Roma, în 28
Anul celor cinci împărați () [Corola-website/Science/322611_a_323940]
-
preț. A fost recunoscut de Senat și de pretorieni, nu însă și de legiunile de la Dunăre de sub comanda lui Septimius Severus, care de altfel l-au și detronat și ucis pe 1 iunie. Pe 9 aprilie 193, Septimius Severus este proclamat împărat la Carnuntum de către legiunile de la Dunăre, la vestea asasinării lui Pertinax și a alegerii lui Didius Iulianus. Septimius pătrunde în Italia și, după moartea lui Didius Iulianus este recunoscut de senatul din Roma (iunie 193). Reușește în decurs de
Anul celor cinci împărați () [Corola-website/Science/322611_a_323940]
-
trei zile de discuții, 13-15 noiembrie, marcate de concesii din partea maghiară și fermitate din partea română, s-a decis: separarea de Ungaria și unirea cu România. Consiliul Național Român Central din Arad a pregătit adunarea plebiscitară de la Alba Iulia, care a proclamat la 1 decembrie 1918 unirea Transilvaniei cu România. La sfârșitul lui decembrie, trupele franceze au ocupat orașul. Armata română a intrat în Arad pe 16 mai 1919, iar pe 10 iulie 1919 toată administrația a fost preluată de către statul român
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
a celebra zilele de naștere ale celor doi copii; două luni mai târziu Iacob a suferit un atac cerebral și a murit două săptămâni mai târziu, la 16 septembrie. Curând după decesul lui Iacob, Ludovic al XIV-lea l-a proclamat pe James Francis Edward ca rege al Angliei, Scoției și Irlandei; de asemenea a fost recunoscut formal ca rege al Spaniei, statele papale și Modena. El și sora sa Louisa Maria au fost mutați la Passy în grija lui Antoine
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]
-
Carus a acces la putere, și-a ridicat pe cei doi fii ai săi, Carinus și Numerian, la demnitatea de "caesar". La moartea lui Carus (25 decembrie 283), Carinus, desemnat de tatăl său drept succesor, a devenit împărat. Dar Numerian, proclamat împărat de soldații "armatei din Răsărit", a primit sprijinul lui Dioclețian, șeful gărzii imperiale. În 284, "Numerian", poate otrăvit, a fost găsit mort de către generalii săi. Dioclețian a fost, la rândul său, aclamat drept împărat de către "armata din Răsărit". Imediat
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
fost găsit mort de către generalii săi. Dioclețian a fost, la rândul său, aclamat drept împărat de către "armata din Răsărit". Imediat, a început războiul dintre Carinus și Dioclețian. În "Italia de Nord", Julianus din Pannonia fusese și el, la rândul său, proclamat împărat de către soldații săi. Carinus a mers contra lui și l-a învins, la începutul anului 285, în apropiere de Verona. Apoi a mers contra lui "Dioclețian". Carinus a întâlnit trupele lui Domițian nu departe de Viminacium, capitala provinciei Moesia
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
tot mai mult, odată cu sănătatea care se degradează rapid. Fitz și soția lui Verity pleacă să respingă un atac al Piraților efectuat într-un regat de coastă, iar Regal profită de ocazie pentru a muta: el anunță moartea lui Verity, proclamându-se viitor rege. Cu ajutorul Meșteșugului pe care nu îl poate stăpâni după voie, Fitz descoperă că Verity trăiește, dar nu poate folosi acest lucru împotriva puterii și influenței crescânde a lui Regal. Împreună cu mentorii săi, Chade și Burrich, el plănuiește
Asasinul regal () [Corola-website/Science/322741_a_324070]
-
mai mulți ani până la incendiul de la Palatul Christiansborg din anul 1794; în același an a murit Ducele de Augustenborg (Frederik Christian I, 1721-1794) și soțul ei a moștenit ducatul. Prințesa a fost adesea centrul activităților de la curte, și a fost proclamată "Venus a Danemarcei"; chiar și după căsătoria fratelui ei din 1790, ea a fost jucat mai departe rolul feminin central la curte. Cuplul s-a instalat la Castelul Augustenburg, locuind vara pe insula Als și la Gråsten. Iernile și le
Prințesa Louise Auguste a Danemarcei () [Corola-website/Science/322760_a_324089]
-
Transilvaniei cu Partium. Diete ținute la Turda au decretat libertatea confesională a 3 culte protestante: reformat-luterană (în anul 1557), reformat-calvină (1564) și unitariană (1568), cât și tolerarea cultului ortodox românesc. La Dieta Transilvaniei întrunită la Turda în anul 1568 se proclamă libertatea religioasă pentru prima dată în Europa. În memoria acestui eveniment, pieței centrale din Turda i s-a dat numele de “Piața Libertății Religioase” (“Valásszabadtság-tér”), denumire păstrată până în anul 1918. Evenimentul a fost imortalizat pe o pictură de Aladár Körösföi-Kriesch
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
fost numit Conde de Flandra la 14 decembrie 1840. A fost moștenitor prezumptiv al tronului Belgiei din 1869 (după decesul nepotului său) până la propriul său deces în 1905. La data de 11 februarie 1866, Locotenența Domnească din România l-a proclamat prinț al Principatelor Române în locul lui Alexandru Ioan Cuza. Prințul Filip, înrudit cu Burbonii, ca să nu-l supere pe Napoleon III, a refuzat aproape instantaneu propunerea, prin consulul general al Belgiei în Principate, Jacques Poumay. La 25 aprilie 1867, la
Prințul Filip, Conte de Flandra () [Corola-website/Science/322055_a_323384]
-
uciși pe loc de către poliție și bodyguarzi; un spectator nevinovat a fost ucis, de asemenea, în confuzia generală. Douăzeci de minute mai târziu a murit și prințul Luís Filipe. Câteva zile mai târziu, fiul cel mic, prințul Manuel, a fost proclamat rege al Portugaliei. El a fost ultimul rege al Portugaliei.
Carlos I al Portugaliei () [Corola-website/Science/322057_a_323386]
-
loc de către poliție și gărzile de corp; un spectator nevinovat a fost ucis, de asemenea, în confuzia generală. Douăzeci de minute mai târziu a murit și prințul Luís Filipe. Câteva zile mai târziu, fiul cel mic, prințul Manuel, a fost proclamat rege al Portugaliei. Primul său act a fost să se întâlnească cu Consiliul său de stat și să solicite demisia primului ministru Joăo Franco, a cărui politică poate să fi fost responsabilă pentru tragedie. El a numit imediat un guvern
Manuel al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/322062_a_323391]
-
rândul celor aproximativ 1.200.000 de locuitori. Aproximativ 400.000 de armeni locuiau doar în teritoriile cedate în ceea ce fusese provincia Erevan. Generalul Andranik a refuzat să semneze tratatul de la Batumi. Andranik a continuat rezistența. El a încercat să proclame un nou stat, Republica Armeniei Montane. În cursul anului 1918, activitatea lui Andranik au fost concentrate în regiunea Karabakh-Zanghezur, în zona care făcea legătura dintre Imperiul Otoman și Republica Democrată Azerbaidjan.
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
noiembrie 1913, s-a modificat Constituția Bavaria să includă o clauză care precizează că, dacă o regență, din motive de incapacitate a durat zece ani cu nici o speranță ca regele să fie vreodată în stare să domnească, regentul ar putea proclama sfârșitul regenței și demisia coroanei și o astfel de acțiune să fie ratificată de către Parlament. Acest amendament a primit sprijinul larg al partidului în Camera inferioară unde au fost 122 de voturi pentru și 27 împotrivă. În Senat au fost
Ludovic al III-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/322164_a_323493]
-
datele precise ale steagului. După eliberarea de sub ocupația japoneză în 1945, țara s-a împărțit în două de-a lungul latitudinii de 38 de grade. La 15 august 1948 în zona de sud controlată de S.U.A a fost proclamată Republica Coreea sau Coreea de Sud.Noul stat a adoptat prin lege drapelul din 1882, cu indicații precise. O comisie specială numită de guvernul sud-coreean în ianuarie 1949 a adoptat regulamentul cu privire la drapelul național la 15 octombrie 1949. La 25 ianuarie 1950
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
Coreea de Sud.Noul stat a adoptat prin lege drapelul din 1882, cu indicații precise. O comisie specială numită de guvernul sud-coreean în ianuarie 1949 a adoptat regulamentul cu privire la drapelul național la 15 octombrie 1949. La 25 ianuarie 1950 el a fost proclamat în mod oficial, prevăzându-se o ușoară revizie. În 1984 și 1997 s-au introdus prin lege ușoare modificări: la 21 februarie 1984 s-a specificat distanța dintre linioarele intrerupte din trigrame, iar in octombrie 1997 s-a hotărât pentru
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
Ligii Națiunilor. Franța a fost desemnată ca putere mandatară pentru Siria pe 29 septembrie 1923. Mandatul includea teritoriile Siriei, Libanului și a fostei provincii otomane Hatay (Alexandretta). Mandatul francez al Siriei a durat până în 1943, când au fost au fost proclamate republicile independente ale Siriei și Libanului. În plus, Provincia Hatay a devenit parte a Republicii Turcia încă din 1939, în umra unui referendum. Trupele franceze au părăsit Siria și Libanul în 1946. După înfrângerea trupelor otomane din Siria, trupele britanice
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
s-au revoltat, temându-se că vor fi încorporați într-un stat nou, majoritar creștin, Libanul Mare. În martie 1920, Congresul Național Sirian din Damasc prezidat de Hashim al-Atassi a adoptat o rezoluție prin care respingea acordurile Faisal-Clemenceau. Congresul a proclamat independența Siriei în granițele ei „naturale” (care includeau Palestina) și l-au proclamat pe Faisal rege al arabilor. Congresul a proclamat de asemenea uniunea politică și economică cu Irakul învecinat, pentru care pretindeau să i se recunoască independența. Pe 9
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]