6,571 matches
-
azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și, în consecință, de a proclama victoria calității și a individului asupra produsului" [Babeți, p. 239, Scaraffia, p.109]. 163 "La féminité est en pârtie une question d'apparence", constată cu justețe Anne Higonnet [1991, p.249]. 164 Chiar și pentru mama firea fiicei sale rămâne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un apel similar a formulat și Sorin Adam Matei în cartea sa Boierii minții 6.) Idei în Dialog găzduiește, chiar comandă, numeroase articole polemice; este nervoasă, nu rareori excesivă; pariază uneori pe autori și lucrări sub standardele pe care le proclamă; dar se menține la o altitudine remarcabilă, cel puțin ca intenție, și încearcă să constituie o comunitate intelectuală cu identitate precisă, deși se deschide spre mai multe orientări aparent „nemiscibile”. Revista a evoluat și s-a îmbunătățit în cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
statist radical, acorda suveranului, încă din prima frază a profundei și controversatei Politische Theologie (1922), dreptul la decizie (Entscheidung) în oricare situație excepțională (Ausnahmezustand) pe care - în opinia mea, în mod arbitrar și tautologic - tot instanța suverană o definește și proclamă 15. Robert Bellah este, am spus-o deja, autorul contemporan care a studiat cel mai sistematic noțiunea de religie civilă, într-o suită de articole și cărți publicate începând cu 196716. În Statele Unite, referințele religioase în viața publică sunt ubicue
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
implicat activ de partea unora dintre admiratorii săi. De exemplu, Clinton a folosit electoral, cu acordul și sprijinul autorului, „agenda comunitaristă” împotriva adversarilor săi republicani, lovindu-i astfel unde se simțeau ei mai tari, în domeniul „valorilor familiei”, pe care proclamau că le salvează, precum și pe terenul patriotismului (demagogic), unde președintele democrat (mă refer aici la partidul său) a opus viziunea unei „comunități de comunități” (în sensul de „comunitate a comunităților”, mai nou românii înțeleg și altfel asemenea construcții sintactice) sloganului
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
universitate (o teză oarecum pro domo, contrazisă de ruptura dintre gown și town în Statele Unite); în fine, substanțiala introducere face o acerbă critică a relativismului, divulgându-i efectele pernicioase în plan epistemologic, etic și moral, civic și politic, fiindcă relativismul proclamă falsa „virtute” unică a „deschiderii”, dar în fapt conduce către contrariul ei, omogenizând cultura americană în numele unei pseudodeschideri către alteritățile non-occidentale și eșuând - reformulez aici, dar rămân în spiritul acestei diatribe tocquevilliene - într-un fel de „tiranie a minorității”. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de la epistemologie la morală și metafizică - ale lumii nord-americane contemporane. Pentru Bloom, aceste fundamente sunt de recentă sorginte europeană, iar figura centrală a transplantului transatlantic este Nietzsche, fondatorul relativismului valoric, care ne îndeamnă să mergem „dincolo de bine și de rău”, proclamă moartea lui Dumnezeu, ne împinge într-un abis nihilist și antidemocratic. Faptul că Nietzsche este mai popular la Stânga decât la Dreapta nu trebuie să ne înșele; nici fascinația unor egalitariști pentru creatorul „supraomului”. Refăcând „filiera germană” - în care evreii germani
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sublimă, ce o înrudește în esență cu muzica, idei formulate de Macedonski în Despre logica poeziei (1880), reprezintă o aproximare intuitivă a inefabilului poetic. Într-o formă mai simplă, Macedonski anticipează experiențele instrumentaliste ale lui René Ghil. În 1892 el proclama unirea simbolismului cu instrumentalismul drept „ultimul cuvânt al geniului omenesc”. Pledoaria pentru simbolism este continuată în 1899 (În pragul secolului); cuceririle simboliste („muzică, imagine, culoare”) rămân însemnele adevăratei poezii. Tot în L. a schițat (Simțurile în poezie, 1895) și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
de corul detractorilor săi autohtoni; Ion Nițescu, Grigore Benetato, Daniel Danielopolu, Dimitrie Voinov, Constantin Parhon, care nu numai că au reușit în tentativa lor de a-i arunca în derizoriu opera și personalitatea sa, dar chiar au reușit să-l proclame, cu înverșunarea tipic proletară, dușman al poporului. Revalorizarea lui începe odată cu dezvoltarea curentului protocronist din mișcarea culturală românească ai anilor 70 din secolul trecut, când personalități prestigioase ale științei medicale românești (Ion Pavel, Alfred Rusescu, Emil Crăciun, Constantin Angelescu, Iulian
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și anarhismul) Paulescu se oprește și, considerândule semnificative, încearcă o analiză critică în funcție de desfășurarea istorică și realitățile timpului său. Se oprește așadar asupra liberalismului, socialismului și anarhismului, pentru că toate au o anumită atitudine față de instinctele sociale (dominație și proprietate). Liberalismul Proclamă libertatea ca fiind absolută și fundamentală pentru individ, suprimând în acest fel instinctul de dominație și subordonare care stă la baza organizării familiei și societății. Consideră că statul nu are nici un drept să se interfereze în afacerile private, reducându-i
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
educație și de orientare a copilului în interesul familiei. Prin urmare în loc să tempereze excesele ce rezultă din alterarea instinctului de dominație și subordonare, această doctrină urmărește dezmembrarea formelor de organizare socială care au la bază acest instinct: statul și familia. Proclamă proprietatea ca fiind individuală, absolută și inviolabilă, contrar instinctului natural conform căruia caracterul proprietății este familial. În felul acesta, nepermițând statului să intervină în afacerile private, neprotejând mâna de lucru și aplicând principiul “maximum de efort cu minimum de cheltuieli
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că înțelepciunea omenească nu a reușit de-a lungul istoriei să ofere soluții, ci mai degrabă a condus la experiențe dureroase. Astfel titanii gândirii antice (Platon și Aristotel) nu au putut depăși limitele națiilor din care făceau parte, iar Hobbes proclama că starea naturală a omenirii este bellum omnium contra omnes. Darwin, la rândul lui, consacră funesta formulă a luptei pentru supraviețuire „strugle for life“ în care își are sorgintea lupt a de clasă a doctrinei marxiste și teoriile favorabile războiului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prin caritate, act voluntar care trebuie să înlocuiască filantropia definită ca simpatie omenească, a cărei extensie după cum am văzut este limitată. Caritatea, care nu înseamnă altceva decât iubirea nemăsurată față de orice om, indiferent de naționalitate, pe care lisus Hristos o proclamă. „Veniți binecuvântații Părintelui meu de moșteniți împărăția ce este gătită vouă de la întemeierea lumii căci am flămânzit și Mi-ați dat de mâncare, am fost bolnav și M-ați îngrijit etc..." „Dar când ți- am făcut noi toate acestea?” întreabă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
excomunicare pe care-l vor citi în biserica Sfânta Sophia pe 16 iulie 1054. Urmarea a fost că Cerularie declanșează o puternică revoltă populară căruia nici împăratul nu a îndrăznit să i se opună, după care convoacă un sinod care proclamă separarea definitivă a bisericii de răsărit față de cea de apus. Orgoliul și ambiția Patriarhului nu s-au oprit aici, el a dorit să conducă imperiul contribuind decisiv la schimbarea a doi împărați (Constantin Monomacul și Mihai al IV-lea, punând
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Papa depune pe toți episcopii din Franța, înlocuindu-i cu alții noi (majoritatea vechilor episcopi aveau legături dubioase) dovedindu-și astfel autoritatea, zdrobind în același timp și vechiul galicanism care încerca să se înfiripeze. Din 1804, anul când Napoleon este proclamat împărat de către senatul francez, începe o perioadă grea pentru Papa, deoarece Napoleon dorea să-l aibă aproape ca pe un adevărat patriarh al Curții Imperiale, motiv pentru care îi cere să participe la ceremonia de încoronare, stabilindu-i în același
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
al IX-lea ridicase steagul alb pentru a împiedica o vărsare de sânge. Din 1871, când se elaborează Legea garanțiilor de către guvernul Italian, Papa este prizonier la Vatican limitându-i-se astfel puterea temporală, chiar dacă această lege prin conținutul ei proclamă sacralitatea și inviolabilitatea Papei. Conform acestei legi un atentat împotriva papei este echivalent cu un atentat împotriva regelui, iar ofensele și injuriile pe orice cale împotriva instituției papale sunt aspru pedepsite. Astfel Papa trece sub tutela statului Italian, statutul său
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prezintă, adesea, propriile creații că izbucniri de creativitate, generate de un entuziasm nereținut, de abilitatea de a asocia liber și de a reacționa imediat la orice lucru, ori eveniment, ce le solicită atenția. În prefață la Lyrical Ballads, William Wordsworth proclama: "Poezia bună este revărsare spontană de sentimente"11. La rândul său, Coleridge lasă să se înțeleagă că cele 340 de versuri ce compun "A letter to - [Sarah Hutchinson]", prima versiune a cea ce avea să fie publicat mai tarziu, în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și somnul în poezia lui Blaga", publicată doi ani mai tarziu (1929): "Faptă se desfășoară în chiar camarile incongruente ale visului". (...) "Solmenitatea Laudei somnului vine din altă parte. O altă memorie se obliterează aici: memoria colectivă a rapsozilor și profeților proclamînd istorii împlinite sau numai necesare. Durată specială a poeziei d-lui Blaga e durată Fabulei, vis al umanității [s.n.]" (în Versuri și proza, p. 172). 27 Ion Barbu, Versuri și proza, 1984, p. 23. 28 Idem, p. 26. 29 "Destipăritul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
proza, 1984, p. 170. În studiul "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", în Versuri și proza, 1984, p. 172, Barbu face din nou aluzie la acest aspect: "O altă memorie se obliterează aici: memoria colectivă a rapsozilor și profeților proclamând istorii împlinite sau numai necesare. Durată specială a poeziei d-lui Blaga e durată Fabulei, vis al umanității". 22 Cf. Gilles Deleuze, Le bergsonisme, 2004, p. 56: " La durée est bien succession réelle, mais elle ne l'est que parce
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Versuri și proza, 1984, p. 139: "Eseistul mi se pare mai important în Valéry decât însuși poetul Vrăjilor. Bucată Eureka, de exemplu, te obligă să saluți foarte adînc Omul Vincian din Valéry. Trebuie să ne mirăm totuși cum Valéry, care proclama autonomia poemei față de celelalte genuri literare, desfășoară în versuri oblonul material al unei retorice abia răscumpărata de aurul din care e turnata". 64 Paul Valéry, "Discours sur l'esthétique", în Oeuvres, I, 1968, p. 1309: "L'artiste vit dans l
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dadaiste”, cel căruia își „datorește mascat sistemul” fiind Tristan Tzara. În consecință, principiul integraliștilor va fi: „Nu dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă, ci ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală.” Premisa unui asemenea program este urbanismul. „Trăim definitiv sub zodie citadină”, proclamă articolul-program al revistei „Integral”. Urbanismul implică „Inteligență-filtru. Luciditate-surpriză. Ritm-viteză.” Tehnica de comunicare scriptică devine jurnalismul, întrucât el „a intuit sensul vieții moderne, exploatând brut o viață care nu cere interpret”. Poezia va fi înlocuită de reportaj și poetului i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
dictatura a rămas în noi". Formulă lucidă, fără îndoială, pentru un fost membru în Comitetul Central al Partidului, fost președinte al televiziunii naționale și un apropiat al unuia dintre personajele marcante ale Serviciilor de Informații, Virgil Măgureanu. "Liniște" și calm proclamau într-o nesfârșită litanie cetățenii români, după o iarnă grea, îndreptându-se spre urne în mai 1990, pentru a alege un Președinte și un Parlament și a pune capăt provizoratului unei situații de criză. Totul se petrece fără probleme. Cel
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
blochează orice încercare de democratizare rapidă. Discursul este fără îndoială diferit înainte și după 1989, dar numeroși demnitari ocupă aceleași poziții. În acest climat agitat, în care o societate civilă care a ales ca președinte un umanist comunist, Ion Iliescu, proclamă sus și tare anticomunismul, au avut loc numeroase reglări de conturi, mascate sau publice. În locul rupturii categorice, se instalează calomnia: mari manevre de destabilizare, de competiție și concurență, foarte greu de descifrat pentru străinii față de care țara se deschisese și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în 2000. În 2003, statul a fost acela care a decis crearea unei Comisii Internaționale a Holocaustului, prezidată de Elie Wiesel. Trebuia să se pună capăt istoriei falsificate și unei atitudini de negare, susținută de o îndelungată retorică comunistă care proclama poporul român drept eroul luptei și bravurii antifasciste. Raportul Comisiei, terminat în noiembrie 2004, conține date copleșitoare. Decalajul între politica pentru combaterea manifestării antisemitismului și negaționismului, adoptată într-un târziu de autoritățile statului, și vârtejul luărilor de poziție ale intelectualilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
puține învârteli cum să nu se înfurie? În tot acest timp, se știa, sau cel puțin se simțea, cum în jur totul se clătina. România imobilă era parcă încercuită de o lume în mișcare la răsărit prin perestroika și glasnost, proclamate de Gorbaciov, la vest prin Ungaria, de unde veneau informații năucitoare despre deschiderea graniței cu Austria, ceva mai departe, dar nu prea mult, din Cehoslovacia, cu volumul de eseuri al unui scriitor pe nume Václav Havel, ale cărui cuvinte simple și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
armată, securitate, miliție), obligate să se retragă în cazărmi, și a reprezentanților puterii comuniste centrale, siliți să fugă la București, transformarea revoltei în revoluție prin elaborarea unui program politic și formarea unui partid politic sprijinite de o mare mulțime care proclamă Timișoara oraș liber de comunism și este gata să moară pentru a-l apăra 30. Jos comunismul! Într-adevăr, doar câteva ore mai târziu, la ora 13:20, pe 21 decembrie, Timișoara este proclamată primul oraș liber de comunism din
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]