8,125 matches
-
la aspectul unic și de bază, întemeiat pe porunca testamentară, Vitoria Lipan își însușește tot mai mult vestimentația sufletească a Maicii Bătrîne. Și ea își caută de zor ființa mult iubită, și ea aleargă zbuciumată pe căi „necunoscute” și uneori pustii, și ea rostește în stînga și-n dreapta cuvinte întrebătoare: „... dacă mi-ați văzut,/ De mi-ați cunoscut”, trecînd prin sate un oier falnic și ortoman, „cel cu căciula brumărie”. Vitoria tinde spre starea de arhetip, de ființă chtoniană. Numai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Acela era medic și citea în oameni ca în cărți deschise, fără să lase să se vadă ce a citit. Doamne, cât de mult și-a dorit călătoria asta! Pelerinaj la mânăstirile de la Sfântul Munte, apoi la Ierusalim și în pustie la Sinai. Mama o să-l răsplătească că o însoțește, dar și Șerban a spus că-i plătește drumul. Trebuie să ducă daruri și cărți sfinte tipărite la Mitropolie din partea domnitorului la toate mânăstirile întâlnite în drum. Neica Șerban o avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
durerea, tu iertarea și eu pocăința. Îl las pe Dinu mare stolnic pe lângă domn și ocrotitor al celorlalți ai noștri. O să primim mereu vești prin neguțătorii de grâu... Stătea mut în fața icoanei. La Sfânta Ecaterina, la mânăstire, aici pe culmea pustie a muntelui Sinai urcase singur. Pe doamna Ilinca și pe Stanca le lăsase la Ierusalim. Singur, un fel de a spune - venise într-un grup mare de greci pelerini. Privea cu nesaț icoana și i se părea că vede în fața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în spatele ușii o respirație. Era deci urmărit. Se ridică ușor în capul oaselor, își coborî picioarele și agil ca o felină făcu rapid cei trei pași spre ușă. O deschise brusc. Coridorul, luminat doar de o lampă cu seu, era pustiu. Și totuși! Privi mai atent și băgă de seamă că ușa încăperii alăturate era puțin deschisă și că printre crăpături se vedea lumina pâlpâită a unei lumânări. Căscă zgomotos, înjură pe turcește și intră la loc. Adormi într-un târziu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșiră, Mihai își privi gazda atent și, oarecum stânjenit, se scuză: — Este drept că m-am întrebat, dar fără să trec peste cuviință. Și nici acum nu vreau să știu. Mi s-a părut doar stranie întâmplarea de acolo din pustie, iar acum când privesc icoana mi se pare minunată. Dumneata te uiți vreodată în oglindă ca să-ți dai seama ce mare asemănare este între cele cinci copile și dumneata? Lavinia râse scurt. — Mă uit, sigur că mă uit, și odinioară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajunseră tot la pas la mânăstirea Târnov, de acolo, pe sub zidurile mânăstirii lui Mihai Vodă cel Viteaz, pe podul de la mânăstirea Sfântul Nicolae din Prund și intrară pe Podul de Pământ. În sfârșit, armăsarii se dezlănțuiră în galop. Drumul era pustiu. Ștefan încetini și Turculeț îl prinse din urmă. — Ce are Breazu? Nimic, măria ta. E stătut în grajd pe ovăz și pe urmă... Pe urmă ce? Ascultă, nu mă mai mări atât, că nu sunt vodă. — Am de tăinuit cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Strehaia și câte mai sunt încercate de ultimul cutremur. Doamne, câtă nevoie e de pace... Gândurile lui vodă, în timp ce se mustra că se lăsa năpădit de griji lumești, alergau spre treburile domniei. Când a trecut pe sub Sfântul Epitaf în biserica pustie de lume, îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria ta, și aș dori să o citești după denie. Și noi am vrea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu cum făcuse atunci mai-marele preoților jidovilor și să nu amestec împreună prețul sângelui cu jertfa curată. Așa că una este ctitorirea de lăcașuri sfinte, dăruirea bisericilor și alta jertfa de pocăință. Țapul Azazel era dus și lăsat să rătăcească în pustie, la fel și arginții lui Iuda s-au folosit pentru îngropăciunea străinilor și nu au fost puși la temelia templului. — La temelia templului trebuie să stea piatra din capul unghiului, deschise ochii Ștefan vorbind și el grecește. Vezi, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum prind viață șoaptele și te-nconjoară din toate părțile, despre florile mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe atunci, asculta cu buzele rumene întredeschise, cu ochii visători... După mai mulți ani, Constandinul Stancăi, domn fiind, îi spusese cum să se zugrăvească biserica domnească din Târgoviște: „Neică Mihai, să le spui meșterilor să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să ardă; atunci dacă te uiți spre munte ți se pare că muntele iese din apă, nu-i vezi poalele pietroase și sterpe, îi vezi oglindirea întoarsă în văzduh a vârfului verde și înflorit ca într-o apă. Este căldura pustiei care face asta... se cheamă miraj și este atât de frumos încât îți ia mințile. Ți se pare că muntele a venit spre tine și că este la doi pași, doar să întinzi mâna. Aci însă mirajul este adevărat, Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ascunziș pe lumea asta, mâna lungă a padișahului m-ar ajunge ori unde aș fi și mi-ar suci gâtul ca unui pui de găină. Oare au mai fost vreodată casele domnești atât de deșerte? De ce mă mir că-i pustiu, pentru că domn nu este ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite și se lungi în patul lui, lăsându-se împurpurat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
odată-n fata. Așa vrea poate Dumnezeu, Așa mi-e datul sortii, Sa n-am eu pe băiatul meu La cap, in ceasul morții! Afara-i vânt si e-nnorat, Si noaptea e târzie; Copilele ti s-au culcatTu, inima pustie, Stai tot la vatra-ncet plângând; E dus si nu mai vine! S-adormi târziu cu mine-n gând, Ca sa visezi de mine! Are mama o fetiță de I. D. Pietrari Are mama o fetiță, Cu ochi mari, cu gura mica
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
treia caracteristică se aplică, de exemplu, și textelor dramatice. Totuși, există texte în care sînt prezente toate cele trei caracteristici dar care, fie din tradiție fie prin intuiție, nu sînt privite ca texte narative. Vorbim aici de multe poeme. Tărîmul pustiu de T. S. Eliot este unul din numeroasele exemple. Un poem ca acesta poate fi considerat narativ, iar caracteristicile sale narative pot fi descrise și din punct de vedere naratologic ceea ce nu se întîmplă des, datorită faptului că poemul face
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
casei lor. Fiecare se văzu transformat cu chipul vecinului și invers. Au fost cazuri când femeile au fost transformate în bărbați sau invers. Atracția gravitațională dispăruse. Oamenii, celelalte ființe și obiectele zburau, fiind în stare de imponderabilitate. Noaptea pe străzile pustii, un dric cu un sicriu apărea misterios, tras de entități invizibile. Un râs sarcastic se auzea din dricul ce se mistuia în noaptea neagră ca smoala. Farsele lugubre ale magicianului se consumau în ultima sa reprezentație de iluzionism. O voce
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
război și ar fi îmbătrînit cucerind mai departe fete și muieri. Era noapte când ne-am dat jos într-o stație de munte, ca să schimbăm trenul. Gara frumoasă, așezată la poalele unor dealuri încărcate cu brazi, era la ora aceea pustie și trebuia să așteptăm câteva ore. M-am așezat pe banca de lemn din fața peronului și am stat așa tot timpul, copleșit de o emoție puternică, în timp ce o cădere de apă de undeva departe îmi însoțea, intensificînd-o, această stare de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mi s-a părut ridicolă, ca să descopăr anii trecuți că un scriitor maghiar, tradus la "Gallimard", procedează absolut identic. Am rămas visător. M-am culcat apoi, și am căzut într-un somn greu. M-am trezit spre dimineață. Dormitorul era pustiu, tavanul căscat și în jurul meu și pe pat, moloz și cărămizi. Am ieșit afară înspăimîntat. Toată lumea era adunată în curte, era întuneric, o atmosferă de sinistru domnea peste tot. Ce era? Ce se întîmplase? Cum, nu știam? Unde-am fost
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
morale; Exodul, ce era în conștiința mea de tânăr care își pierduse credința, citind Biblia, dacă nu un drum care durase patruzeci de ani în Egipt până în Țara făgăduinței? Ce era această țară? Visul umanității! De ce întîrziaseră aceia atâta în pustie, când drumul putea fi străbătut în câteva luni? Lunga lor aventură era plină de rătăciri și trădări și omul care îi conducea murise fără să-și atingă visul. De ce întîrziase el atît? Ce îl împiedicase? De ce spărsese el tablele legii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în buzunarele pantalonilor, îndoindu-se, îmi repetă: - Stai nabii aci! In clipa aceea zgomotul bizar pătrunse prin poarta de la intrare: ta-ta-ta-ta! Apoi imediat: ta-ta-ta-ta! Ta-ta-ta-ta! O luai spre ieșire și Nilă nu mai putu să mă oprească. Bulevardul era aproape pustiu. Tramvaiele numeroase care treceau pe-aici pieriseră. începui să merg aiurea, la dreapta, în paltonul meu ale cărei pulpane fluturau împinse de genunchii care se ridicau repede în mers. Îmi cunoșteam acest mers care parcă mă târa, înainte, unde-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aiurea, la dreapta, în paltonul meu ale cărei pulpane fluturau împinse de genunchii care se ridicau repede în mers. Îmi cunoșteam acest mers care parcă mă târa, înainte, unde-o fi, pe marginea pădurilor, a satului, a loturilor cu miriști pustii, de la Miroși la Siliștea, noaptea pe întuneric, dimineața lovindu-mă de tijele de floarea-soarelui, călcând în dovlecii de prin porumburi... Ajunsei într-o piață cu statuie. Piața era plina de coloane de indivizi în căciuli țărănești, dar și în șepci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Aha, va să zică ăștia erau nasonii, masonii... Și iarăși: ta-ta-ta-ta! De astă dată era aproape, la dreapta. O luai într-acolo. Nimic. Tăcere totală. Ieșii la o răspântie de străzi și pașii mă duseră tot la dreapta. Altă piață cu statuie. Pustiu. Dintr-o stradă laterală năvăli un om în goană împleticită. Căzu și nu se mai ridică. Mă apropiai de el. În cădere îmbrățișase piatra neagră care acoperea pământul. Mustața îi înflorise de sânge, care repede se făcu negru lângă gura
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
putea să ridice un.deget și să mă pună în legătură cu unul din cei ce făceau Gândirea și să mă scoată din impas? Nu, nu putea. S-a ridicat și a dispărut din încăpere. Biroul său mi s-a părut mai pustiu decât câmpia, mort, inexistent, cu covor pe jos, cu cărți în rafturi negre, cu uși în dreapta și în stânga... Pe unde era ieșirea? Am găsit-o, m-am pomenit în stradă, fără să-mi uit de astă dată manuscrisul (pe care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Da, dar asta mai târziu, acum eram fericit, cerul era senin, primejdiile îndepărtate. Am băgat amândoi ziarul în buzunar și am ieșit. Noaptea de martie, a acelui an '42, era limpede și rece. Ne-am oprit o clipă pe strada pustie, ascultând vuietul familiar al rotativei, pentru mine singurul vuiet din afară care suna ca un cântec al destinului: ceva începea și ceva se termina; gata, de-aici înainte soarta mea n-avea să se mai schimbe, n-aveam să mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
soțul numai pentru ea și pentru numeroșii ei copii... Exasperat, încrezîndu-se într-un medic imbecil și adormit, bătrânul avea să fugă cu un tren, și între tampoane, sau pe scară, să prindă o pneumonie și să moară într-o gară pustie. Humain, trop humain! Era o exclamație nietzscheană și mi-am amintit atunci de acest dionisian contemporan cu Tolstoi, care îmi apăruse la douăzeci de ani ca un demon. Mai bine înarmat, am căutat din nou cărțile lui. N-am găsit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mintea să descopere", îmi răspundea el. "Nu mă interesează, dacă ceea ce e de văzut, auzit și revelatoriu pentru mine, duce la un scepticism neputincios, cu toate că justificat", îi răspundeam. "E condiția ta de om, a conștiinței tale", striga el pe străzile pustii cu acele exasperări bruște, care îi erau caracteristice. Eu râdeam și se uita la mine dintr-o parte, strîmbîndu-se ca la o vietate prea puțin demnă de interes, deși vietatea aceasta îl lua în râs, tot ca pe o vietate
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a Îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale (care trece prin mijlocul comunei) și să introducă pe fiecare stradă apă curentă. Și totuși, ulița pare pustie: o liniște de necuprins, un aer cald, primitor, curat, culoarea verde de-o parte și de alta a drumului... Casele le număr pe degete; au rămas dispersate ici, colo, și Între ele multe terenuri virane pline cu iarbă. Oamenii au
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]