6,773 matches
-
și ațâțarea pe care i le provoca imaginea. Se uita departe, peste interlocutor : „Capul dispărea. Rămânea lumina trupului. Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui ghișeu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace. Răsuflarea orașului se depărtează. Cineva răstoarnă din greșeală stiva de mape și de planșe. Câțiva tresar, ridică privirile. La planșeta din dreapta, cocul cărunt al doamnei palide se desface din cauza șocului. Sună telefonul : colegul cu ochelari de lângă dulap se ridică, aleargă spre telefon. Domnul în ținută sportivă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
istorisea tovarășului său un vis. El zicea: Am visat un vis: și se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit pînă în cort, și cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, și cortul a fost dărîmat." 14. Tovarășul lui a răspuns și a zis: "Aceasta nu este altceva decît sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mîinile lui pe Madian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal, și nu este Zebul, îngrijitorul lui? Slujiți bărbaților lui Hamor, tatăl lui Sihem; de ce să slujim lui Abimelec? 29. Oh! dacă aș fi eu stăpînul acestui popor, aș răsturna pe Abimelec." Și despre Abimelec zicea: "Strînge-ți oștirea și ieși!" 30. Zebul, cîrmuitorul cetății, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, și s-a aprins de mînie. 31. A trimis pe ascuns niște soli la Abimelec, ca să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
momentul În care aproape că izbutise, a atins-o ușor, În treacăt, iar camioneta a scăpat de sub control și a fost aruncată dincolo de bordură, nimerind direct În căruciorul negustorului, cu atîta forță Încît l-a făcut țăndări, apoi s-a răsturnat cu totul peste el, transformîndu-l Într-un morman de sticlă sfărîmată și fiare Încolăcite. Printr-un adevărat miracol, șoferul camionetei a scăpat nevătămat, dar italianul cel mărunțel ajunsese Într-o asemenea stare de mutilare că era de nerecunoscut. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
speranța nezdruncinată și Încrederea copiilor creduli că un singur cuvînt din partea comandantului lor infailibil va rezolva totul: unul Îi spune că și-a pierdut centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
O priveam prostit, cu gura căscată. Brusc, încântată de paralizia mea, și-a descheiat fusta. A rămas doar în bikini argintii. Coapse bine arcuite. Se cambrează ca o iapă arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate și mă scoate din haine. Gesturi sigure, privire caldă, cu mult jar în ea. Îmi dau seama că știrile s-au terminat. E un film. Ziua cârtiței: disperat, știristul american prins între ghețuri o ia mereu de la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ieșit în lume, cu fecioru’ lui Zăvoianu. Dacă văd că nu scot nimic de la mine nici după trei ore, singura soluție e o cină sănătoasă. Cap-de-cal extrage din debara un borcan de două kile cu carne de porc în untură. Răstoarnă conținutul într-o tigaie înfierbântată. Varsă deasupra și un borcan cu ghiveci. Ca să nu stau în calea gospodinei, tragem masa deoparte și descopăr că mă aflu în baie. Lângă frigider se află o cadă mare, îngălbenită. Punem o scândură de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tocănița asta nu merge fără un coniac. Din sufragerie Clemanza comandă: - Mizi, pune dragă și de o cafea, că se apropie miezul nopții. - Vezi dacă ești mezină? Tot timpul du-te hăis, du-te cea - ce mai, Marița! Mi se răstoarnă în farfuria interbelică ghiveciul peste care fusese topit un porc întreg. Mi-e greață și încep să dau gaze care fac ecou în cada de sub mine. Surorile se ghiftuiesc și la sfârșit își mai bagă o porție. Mi-e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Iau autobuzul 104, cobor în apropierea Cișmigiului și mă strecor pe străduțe până în parc. Mă hotărăsc pentru o bancă în rondoul scriitorilor, lângă bustul lui Vlahuță. E soare, vrăbiuțe țopăie și cârâie, trandafirii cu capetele grele ca după o beție răstoarnă în aer miresme de săpun palmolive. Din tufișurile de la spatele meu se aud pensionarii: amestecă piesele de rummy, aruncă zarurile în cutiile de table, îl laudă pe Hagi, pe Ilici, îl înjură pe Petre. Scot din mapă Tristram Shandy, cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o casetă într-un casetefon portabil și a șoptit: Mussorgski, Tablouri într-o expoziție. Se foia prin cameră din ce în ce mai degajat. A scos din frigider o sticlă neagră de Johnny Walker și a umplut până la jumătate două pahare. În fiecare a răsturnat apoi trei cuburi de gheață. Mi-a înmânat un pahar, iar el s-a tolănit pe patul matrimonial cu o dezinvoltură sardanapalică. Prezența mea nu părea să-i atragă atenția în mod deosebit. Privea prin mine, dincolo de mine, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub munții Bârgăului, mama posibilei mele soacre avea o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi arate pe unde băga înăuntru lăzile cu franzele însă piciorușele ei de păianjen nu-i pot susține bustul masiv și o simt cum se răstoarnă. O prind repede de brațul drept, dar ea continuă să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului prăfuit. Sacii au sărit și ei din căruț. Dintr-unul fasolea se scurge încet, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
picioarele mele, tanti Cucu se zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic, dar carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-o răstorn într-o parte. Repede, nepoate, că se varsă toată fasolea! Găsesc lângă bordură o bucată de lemn și i-o înfig sub coaste. Cu icnete reușesc să o răstorn pe partea stângă. Mă mut rapid în față, îi bag șipca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-o răstorn într-o parte. Repede, nepoate, că se varsă toată fasolea! Găsesc lângă bordură o bucată de lemn și i-o înfig sub coaste. Cu icnete reușesc să o răstorn pe partea stângă. Mă mut rapid în față, îi bag șipca sub umăr și împing din răsputeri. În sfârșit, gândacul de Colorado e din nou pe piciorușe. Huff! C XI Călătoria în Munții Bârgăului a coincis cu primele fisuri grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Deodată încep să șușotească, se aude doar: nepotu-tău ți-a necinstit casa, a adus-o pe moldoveanca asta la tine-n pat. Până să mă ridic, să protestez în numele dragostei neprihănite, ceata izbucnește în urlete - huoo! huoo! Uite că a răsturnat farfuria! Zuza, Zuza! În pizda mă-tii, lasă cârnații jos! Coană Lenuța, stai în poartă, să nu fugă! N-o lăsa, Fane, uite că-l înghite, n-o lăsa! Grijania și parastasu’! E hoți, toți e hoți! C XII Conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mult mai mult decât unul care caută cai verzi pe pereți. Probabil că doctorul Iolescu le dăduse tuturor celor care l-au cunoscut și urât pe Leo adresa lui Cosmin. Altfel nu se explica de unde valul acesta de scrisori care răsturnau punctele de vedere de la o zi la alta și-l făceau pe destinatarul lor să clacheze și să se întrebe dacă nu cumva însuși Leo, travestit în factor poștal, nu-i băga în cutie astfel de relatări, tocmai pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în spatele blocului. M-am ridicat buimăcit în capul oaselor și am văzut capul cu permanent mărunt al Mariei ițindu-se peste balustrada balconului. În curând fu urmat și de două mâini susținând de urechi o oală plină ochi cu nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și făcuse ochi de codobelc, că Maria culegea nucile, apoi le urca, pe o scară proptită de balcon, până la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
privește perplex, ca și cum aș fi o viețuitoare trapezoidală, de pe cine știe ce planetă. Nu mă miră, și Sabina mi-a spus că la început mă crezuse un țicnit care se mulțumește să trăiască doar cu gogoși și înghețată în speranța că va răsturna lumea. Ne ridicăm. O conduc până la gura de metrou. La despărțire îi urez să aibă parte de un bărbat bețiv, care s-o mai altoiască din când. A rămas cu un picior în aer și cu o expresie blocată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe când se întorcea de la pădure cu un car de lemne. De-abia să fi avut vreo treizeci de ani în momentul în care calul Costel, pe care-l mâna din vârful stivei de lemne, se speriase de un hârciog și răsturnase căruța. Preotul căzuse cu gâtul sub un trunchi de paltin și atâta i-a fost. Fiu-său ajunsese proprietar de case și se lăbărțase peste ditai moșia, că i se urcase la cap. L-a băgat Dej la pușcărie pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
liturghia de la Europa Liberă în picioare: capul plecat, potcapul în pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa aerul cu brațele înnegrite de vreme. Asta până când îl reclama vreunul din vecinii care îi trecea pragul. Securitatea venea, îi răsturna biblioteca, i-o punea cu fundul în sus, îi confisca vreo câteva registre și, eventual, un colonel din cei prieteni cu bunică-meu Tauberger, îi cârpea o palmă când se simțea luat peste picior de bătrânul care îl întreba: cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai circulau doar la periferie. Încă îmi riscam viața ducându-mă cu ele la liceu. Cu metroul îi plăcea să călătorească pentru că o încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să spele rufe, să calce. Vai și-amar! Până la urmă care era treaba cu călăvia? O simplă căutare pe net îți dădea toate detaliile: luai un litru de vin roșu, turnai în el o pungă de zahăr, amestecai bine și răsturnai amestecul într-o farfurie adâncă. Făceai apoi rost de o franzelă fierbinte și o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Director General Doctor Ulise Iolescu. O îmbrânci cu umărul și secretara, cocoțată pe tălpi groase ca niște cărămizi, se prăbuși icnind pe birou. C XLII Cosmin apăsă clanța și izbi ușa de perete. Departe, la capătul unui covor-curcubeu, directorul stătea răsturnat într-un fotoliu de piele. Își fuma obișnuitul Lucky Strike cu picioarele urcate pe biroul copleșit de tratate de psihiatrie. Din difuzoarele computerului aflat în stand-by, un cântăreț de muzică populară susținea cu o voce groasă că: „noi suntem români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]