8,590 matches
-
Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din senin. Dar ce, parcă pot?" Nu l-am mai întrebat de ce-l deranja în acest caz fumul țigărilor mele și m-am dus să rătăcesc printre Stâncile de marmură, cu gândul la cimitirul cel nou. Era o zi frumoasă, cu soare mult, cu marea ca o flacără și, totdeauna la amiază, dunele mă impresionau prin grandoarea lor sălbatecă. Adevărul e că m-au atras ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
închisoare pe stradă care acum era cu totul pustie. Nu se vedea nici un trecător; când am vrut să-l întreb pe gardian cum se explica acest fapt, mi-am dat seama că și el dispăruse împreună cu fetița. Am început să rătăcesc printr-un oraș pustiu în care se părea că toți locuitorii muriseră sau plecaseră. Nici prin curțile caselor nu se vedea nimeni. Vântul trântea uneori câte o ușă, făcîndu-mă să tresar. Singurele ființe pe care le-am văzut pe o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au zis rudele mirelui, am cheltuit prea mult cu pregătirile". Pe bărbatul ei l-a urât și nu l-a iertat niciodată că o luase cu forța. Când a murit ("Cum a murit?" "Păi cum să moară? Beat, s-a rătăcit și a nimerit în mlaștină") a mulțumit toată noaptea lui Dumnezeu. În realitate, ar fi putut să-l salveze. Luîndu-se după el, și-a dat seama că risca să nimerească în mlaștină, dar l-a lăsat să-și urmeze soarta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în țărână și, cu cuțitul, i-a tăiat limba. După care ar fi făcut câțiva ani de închisoare. De-acolo nu mai revenise în cătun. Într-o zi se zvonise că fusese zărit la o fereastră a azilului, iar Profetul rătăcise câteva săptămâni prin bălării, spionând. Pe el nu-l mușcau câinii care hălăduiau pe-acolo. Îngâna cu ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
abur, o taină a cuiva care murise demult sau plecase în lume? Dar n-aveam altă soluție. Vroiam să trăiesc viața, nu să fiu trăit de ea (deși s-a întîmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit o vreme prin bălării ca să caut un loc potrivit pentru mormântul Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în noi toți, neliniștea acută care îi e proprie, ei erau legați și de spațiu și se izbeau fără încetare de pereții care despărțeau adăpostul lor ciumat de patria lor pierdută. Fără îndoială, ei erau cei pe care îi vedeai rătăcind la orice oră din zi în orașul prăfuit, chemând în tăcere seri și dimineți ale țării lor pe care numai ei singuri le cunoșteau. Ei își hrăneau atunci durerea cu semne imponderabile și cu mesaje tulburătoare, cum ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PENTRU ACEST SERVICIU. Perioada care urma a fost, pentru Rambert, în același timp, cea mai ușoară și cea mai grea. Era o perioadă de paralizare. Fusese în toate birourile, făcuse toate demersurile; din partea asta, pentru moment, toate căile erau închise. Rătăcise atunci din cafenea în cafenea. Se așeza dimineața afară, la o berărie, în fața unui pahar de bere călduță, citea un ziar cu speranța de a găsi oarecare semne ale unui sfârșit apropiat al maladiei, se uita la chipurile trecătorilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
simplu, la apusul soarelui, să se întoarcă în corturi. Sub tribune se aflau dușurile care fuseseră amenajate dinainte și fostele vestiare ale jucătorilor care fuseseră transformate în birouri și infirmerii. Cea mai mare parte dintre internați stăteau în tribune. Alții rătăceau pe tușă. Unii stăteau pe vine la intrarea corturilor lor și-și lăsau ochii să lunece peste toate, cu o privire nedeslușită. În tribune, mulți stăteau prăbușiți și păreau că așteaptă. CE FAC TOATĂ ZIUA ? L-A ÎNTREBAT TARROU PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ajun, Grand nu venise la întâlnire. Rieux, neliniștit, trecuse pe la el dis-de-dimineață fără să-l găsească. Toată lumea fusese pusă pe picioare. Spre prânz, Rambert a venit la spital să-l avertizeze pe doctor că îl zărise pe Grand de departe, rătăcind pe străzi, cu o înfățișare descompusă. Apoi îl pierduse din vedere. Doctorul și Tarrou au plecat cu mașina să-l caute. La prânz, pe o vreme de ger, Rieux, ieșind din mașină, se uita de la distanță la Grand, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vorbind fără măsură despre ciumă, solicitând părerea fiecăruia și pierzându-se din nou în fiecare seară, bucuros, în valul mulțimii. ÎN ZIUA DECLARAȚIEI DATE DE PREFECTURĂ, COTTARD DISPĂRUSE CU TOTUL DIN CIRCULAȚIE. DOUĂ ZILE MAI TÂRZIU, TARROU L-A ÎNTÂLNIT RĂTĂCIND PE STRĂZI. COTTARD I-A CERUT SĂ-L ÎNSOȚEASCĂ PÂNĂ LA MARGINEA ORAȘULUI. TARROU, CARE SE SIMȚEA DEOSEBIT DE OBOSIT DE ZIUA PE CARE O PETRECUSE, A ȘOVĂIT. DAR CELĂLALT A INSISTAT. PĂREA FOARTE AGITAT, GESTICULA ÎN MOD DEZORDONAT, VORBIND REPEDE ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tovărășie decât durerea lor foarte proaspătă, pentru alții care se dăruiau din acest moment amintirii unei ființe dispărute, lucrurile stăteau cu totul altfel, și sentimentul despărțirii își atinsese punctul culminant. Mame, soți, îndrăgostiți care pierduseră orice bucurie o dată cu ființa acum rătăcită într-o groapă anonimă sau topită într-o grămadă de cenușă, pentru toți aceștia ciuma își continua existența. Dar cine se gândea la aceste singurătăți ? La amiază, soarele, învingând adierile reci care se luptau de dimineață să rămână în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o frână improvizată. Se uită la numele magazinelor, vizibile acum datorită lipsei oamenilor. Și-l imagină pe Guttman cel bătrân plimbându-se pe aici, vizitând Sadi Barakat și Fii, Comercianți Autorizați sau sforăitorul Muzeu Oriental, întotdeauna în căutarea unui obiect rătăcit din tezaurul antic. Cum trebuie să se fi cutremurat când intrase în acea zi în magazinul lui Aweida. Trecu pe lângă un om cu barbă îmbrăcat într-o robă în întregime neagră. Era un rabin sau un preot ortodox, poate grec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Aviv, unde ea și Uri l-au găsit pe fiul lui Baruch Kishon. Maggie l-a observat la intrare, la scurt timp după ce au ajuns. Aproape că i-a zâmbit cu simpatie: o altă persoană trecută de treizeci de ani, rătăcită într-un club fremătând de tineri sprinteni, superbi. A urmărit-o atunci - și a urmărit-o și acum. Scopul lui era neîndoielnic. Orice avea ea să descopere, va vrea acel lucru pentru el, pentru a-l da mai departe cine știe cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ministru al vreunui guvern străin. Bineînțeles că israelienii și palestinienii păstrau o cale de comunicare. Se gândi acum din nou la acest lucru, stând întinsă pe patul hotelului, lăsându-se să alunece câteva minute într-un somn epuizat. Visă că rătăcea pe străzile Ierusalimului, nu în propriul ei trup, ci în cel al avatarului cu maiou creat de sora ei în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
concediat pe nimeni în toată viața mea, spuse domnul Levy. Dar nu pot ține un om pe care îl caută poliția. Am putea avea necazuri. Te rog! Doamna Levy făcu de pe planșetă un gest de avertizare. Acest sărman tânăr idealist rătăcește probabil acum cine știe pe unde. Gândul ăsta ar rupe inima fetelor, așa cum mi-o rupe și mie. Sunt o femeie plină de caracter, integritate și rafinament. Tu nu m-ai apreciat niciodată. M-am înjosit asociindu-mă cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Poate că nu, dar tot nu pricep. — Scrierile lui Boetius ți-ar putea da unele lămuriri. — Îi citesc zilnic în ziar pe Părintele Keller și pe Billy Graham. — Maică Doamne! bolborosi Ignatius. Nu-i de mirare că ești atât de rătăcit. — Uite, spuse bătrânul, deschizând un dulap de metal de lângă sobă. Pune-ți asta. Scoase din dulap ceva ce părea să fie un halat alb și i-l înmână lui Ignatius. — Dar ce e? întrebă fericit Ignatius. Pare o mantie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sistem. După legea probabilităților. Am pariat și rezultatul a fost cam jumătate, jumătate. — Să nu-mi mai spui nici un cuvânt, îl mustră doamna Levy. Nici un cuvânt! E tipic pentru tine să lași o biată femeie care suferă de incontinență să rătăcească astfel singură. N-a apărut Lawrence Welk? întrebă brusc domnișoara Trixie. — Nu, dragă, liniștește-te. — E sâmbătă. — O să apară, nu te necăji. Acum povestește-mi despre ce visezi. — Nu-mi amintesc pentru moment. Încearcă, spuse doamna Levy, luând un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Judecând după clienții pe care i-am avut în această primă zi a noului traseu, „turiștii“ par să fie aceiași vechi vagabonzi cărora le vindeam crenvurști și în centrul comercial. Într-o stare de stupoare cauzată de băuturi alcoolice, au rătăcit probabil până în Cartierul Francez și astfel, mintea senilă a lui Clyde i-a clasificat drept „turiști“. Mă întreb dacă Clyde a avut vreodată prilejul să-i vadă pe degenerații, ratații și neisprăviții care cumpără și, pare-se, subzistă din produsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se simtă din ce în ce mai rău. Valva lui părea lipită și oricât se balansa nu reușea s-o deschidă. Râgâituri voluminoase se desprindeau din pungile cu gaze ale stomacului și o porneau pe traseul aparatului digestiv. Unele scăpau zgomotoase. Altele se rătăceau și ajungeau în piept dându-i niște arsuri teribile. Cauza materială al acestui declin al sănătății era, își dădea el seama, consumul prea susținut de produse ale Paradisului. Dar mai erau și alte motive mai subtile. Mama sa devenea din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly. Cazul Abelman trecuse de pe un plan pur material și fizic pe un plan ideologic și spiritual, în care forțele universale și cosmice decretau că Gus Levy trebuia să piardă, că un Gus Levy fără copii și înfrânt trebuia să rătăcească la infinit cu o găleată cu apă și un burete. — Bun, mă duc să-l caut pe Reilly, spuse în cele din urmă domnul Levy. — Câtă hotărâre! Nici nu-mi vine să cred. N-ai grijă! Nu vei fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în perioada în care se dusese Henry, dar acum el era la conducere. Și nu era prieten nici cu Henry, nici cu Charlie. — Este vreo problemă? întrebă Henry. Avea senzația clară că era. — Nu, nu, zise ea. Doar că am rătăcit niște acte și dr. Bellarmino este foarte sever în privința documentelor. Când ați fost la laboratorul pentru primate, ați făcut vreo cercetare care a implicat o femelă cimpanzeu pe nume Mary? Numărul ei de laborator era F-402. Știți, nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de ce sunt eu aici? — Pentru că vreau să te întorci la patologie și să-mi confirmi că, din păcate, nu mai avem alte mostre de la decedat, iar tot ce nu a fost predat fiicei lui s-a pierdut sau a fost rătăcit. — Am înțeles. — Sună-mă peste o oră, zise McCormick și se întoarse cu spatele. Marty Roberts intră în laboratorul de patologie, de la subsol. Ajutorul lui, Raza Rashad, un bărbat frumos, cu ochi negri, de douăzeci și șapte de ani, freca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Vreau să mă uit la televizor, spuse Jamie. — Nu astă seară, zise ea. În seara asta vom avea o aventură. — Ce fel de aventură? — O să vezi. Porni spre est, departe de lumini, în întunericul munților. Capitolul 71 Stan Milgram se rătăcise într-un întuneric nesfârșit. Drumul din față era o bandă luminoasă, dar de o parte și de cealaltă a lui nu vedea nici un semn de viață, nimic cu excepția deșertului negru ca smoala, care se întindea în depărtare. Spre nord putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Doamne. Nu mă lăsa să omor papagalul înainte să ajung la destinație. Dar Stan era epuizat și, după ce condusese peste trei mii de kilometri, devenise ciudat de dezorientat. Ori ratase curba de la San Berdoo, ori ... ori nu era sigur. Se rătăcise. Iar pasărea continua să țipe. — Inima-ți asudă, corpul îți tremură, încă un sărut e de ajuns... Trase pe dreapta. Deschise ușa din spate. Dădu cârpa la o parte. — De ce faci asta, Gerard? Nu poți dormi, nu poți mânca ... Termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
când venea vorba de sfârșituri traumatice. Soldați cu sorți potrivnice, hărțuiți și masacrați la multe mile depărtare de casă, hoinari care muriseră de frig prin munți, victime ale ciumii exilate În inima deșertului, călători jefuiți și uciși de bandiți, exploratori rătăciți la dracu’-n praznic, criminali condamnați, trimiși să-și găsescă sfârșitul În vreo insulă Îndepărtată... gulyabani Îi văzuseră pe toți. Se aflau acolo când batalioane Întregi au fost exterminate pe câmpuri de luptă Însângerate, când sate Întregi au fost condamnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]