6,520 matches
-
clipa În care am Început să vorbesc, atunci În avion, a fost absorbit. — Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămâni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zâmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un tip mascat, care bănuiesc că e Jean-Paul, iar acum sare și se Învârte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de zile n-am mai văzut-o atât de fericită. Sunt atât de mândră de ea ! Spre groaza mea, simt că-mi dau lacrimile. Iar acum Începe să-mi curgă și nasul. N-am nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Slănic Moldova, „pilotase” mai mult cu a doua și a treia iar Ger suportase cu stoicism, Îi dădea sfaturi și se bucura de progresele făcute. În următoarea sâmbătă-seară, Ger sosi cu un alt pachet, unul mai voluminos, era voioasă și radia de bucurie: Dragule, iată ce ți-a trimis soțul meu pentru că ... ai grijă de mine! Glumesc, desigur! Probează și vezi dacă am nimerit mărimea ta. Rică Olaru trăia ca Într-un vis plin de bucurii nemeritate, așa cum spunea el. Din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pic; Făcu de probă o tură Într-un trap ușor, elegant, Și-l zări o trăsură Ce-și zise: E matur, poate-i...galant, M ajută să-l uit pe...cel'alt! Trăsura, cu mătase împodobită Și peste tot ...aurită, Radia fericită ! Deși mult mai tânără ca el, Trăsura discret a clipit Știți dumneavoastră-n ce fel! Calul?! A rămas înlemnit! Îngânând singurel: Sunt trecut mult de soroc, Cum așa mare noroc Să dea peste mine, Să-ncerc, o fi bine
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
prins părul. „Doamne! Ce frumoasă era!” Exact ca o prințesă. De emoție, am Început să plâng. Nu mai plânge! du-te acasă și Îmbracă-te repede. În jumătate de oră plecăm! M-au pregătit și pe mine, mama și surorile ( radiam de fericire, uitându-mă În oglindă), aranjându-mi cât mai bine coronița În părul aproape negru și cârlionțat, curgând În bucle frumoase până aproape de umeri. Sora mai mare a prietenei mele, T., ne-a luat În brațe ( pe rând) și ne-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu toc marinăresc. Pe cap poartă o pălărie - una de marcă, una pe care multe femei visează s-o aibă. Tatăl lui Ben este mult mai bătrân decât soția sa. E înalt, atrăgător, cu păr des și grizonat. Toți trei radiază spre cameră cu zâmbete strălucitoare și chipuri deschise. Arată ca o familie drăguță; de fapt, chiar sunt o familie încântătoare. Tatăl lui Ben este un afacerist înstărit, iar mama este casnică. Fiind singur la părinți, Ben a fost iubit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tocilari, asta nu contează, pentru că vom fi noi acolo. ― Neah. Refuză să se lase convinsă, și atunci îmi scapă un suspin involuntar de ușurare. Din fericire, nu observă nici unul dintre ei. ― Ei, noi mergem oricum, nu-i așa, Jemima? Eu radiez și încuviințez din cap. Stau acolo și mănâncă și vorbesc despre muncă, iar în buzunarul lui Ben e anunțul cu postul de reporter, care îl arde, moare de nerăbdare să spună cuiva despre el. Are de gând să trimită azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
crezi? Mă duc azi după-amiază! ― Extraordinar! Sigur că sunt fericită pentru el, nu sunt eu chiar așa de crudă, dar chiar și când încerc să-i împărtășesc entuziasmul, simt cum mi se oprește inima în loc. ― Vezi, îi mai spun eu radiind, încercând să-mi ascund acest sentiment în timp ce-l tachinez, vezi, ți-am zis eu că aveau să-și dea seama că ești prea bun ca să te treacă cu vederea. ― Știu, suspină Ben. Dar chiar nu credeam că-mi vor acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea, neputând să reziste tentației de a flirta măcar un pic cu el. Rahat, gândește Ben, care se mulțumește să-i zâmbească dulce, râde la gluma ei și iese din birou. Dă fuga la Simon. ― Ai auzit? îi spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la treabă, Simon, și va fi o muncă a naibii de grea. Ben o imită înspăimântător de bine pe Diana, iar Simon se prăpădește de râs. ― Fii serios, amice, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un albastru ireal care parcă sclipeau. Colțurile gurii sale minunate se ridicaseră într-un zâmbet ușor. —Cum îți merge? Stai jos. Eram așa de fericită că nu trântise cartea pe masă și nu bubuise „Ce-i?“, încât am început să radiez. Vrei să-mi arăți ceva? l-am întrebat. — Normal, a zis el râzând puțin. Mi-a surâs norocul. Eram roșie la față și mă fâstâcisem în asemenea hal că nu-mi trecea prin minte nici o replică spirituală, așa că am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Brigit trăgea și ea, am început să simt pișcături pe față, iar senzația de amorțeală care se instala inițial se risipea. M-am întors la oglindă și am zâmbit către propria mea imagine. Doamne, ce bine arătam în seara aia! Radiam! Uite ce piele curată aveam! Și cum îmi lucea părul! Și ce zâmbet cald și sexy aveam! Și cei doi dinți ieșiți în afară, pe care de obicei îi detestam... mi-am dat seama, dintr-odată, că mă prindeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a zis Luke privind posterul care anunța expoziția Kandinsky de la muzeul Guggenheim. îți plac artele vizuale, nu? — Nu, am răspuns surprinsă să aud cuvintele „arte vizuale“ în gura lui Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mingea în terenul nostru. —Psihoterapie? a zis Vincent. Sunt sigur că în cele două luni cât stăm aici nu învățăm destul despre noi. Nu suficient cât să ne-ajungă pentru o viață-ntreagă, nu? Ai dreptate, Vincent, a răspuns Josephine radiind. Observația ta e corectă. Când vă veți întoarce în lumea de afară, fiecare din voi va trebui să renunțe la un comportament pe care l-a avut o viață întreagă. Psihoterapia, de durată, în grup sau individual, e vitală. —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
accept și alte intervenții și că preferam să mă lupt cu durerea. Totuși, când tocmai mă hotărâsem să-l împing și să fug afară, o amorțeală splendidă și furnicătoare a început să-mi cuprindă buza și o jumătate din față, radiind în exterior cu degete liniștitoare. Am fost inundată de un val de euforie. Adoram senzația aia. Am savurat-o, întinzându-mă relaxată pe spătarul scaunului. Ce lucru minunat era novocaina! Nu-mi doream decât să fie folosită asupra întregului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
A, gata, mi-am adus aminte! A jucat în filmul ăla cu Daniel Day Lewis... Am simțit cum mi se strânge inima. —... știi tu, cu pictorul ăla amărât... Christy Brown! Piciorul meu stâng, ăsta e filmul! m-a anunțat mama radiind. Cum o cheamă pe femeia care a jucat-o pe mama lui? —Brenda Fricker, am răspuns eu plictisită. 62tc "62" Aveam două variante: să-mi leg o funie în jurul gâtului și să-mi împing scaunul de sub picioare sau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el. Până când am învățat asta, n-am fost altceva decât o idioată amărâtă, complet nefericită. Am fost destul de limpede? m-a întrebat ea dintr-odată nedumerită. —Mai limpede chiar decât cristalul, am bolborosit eu. Foarte bine, mi-a spus ea radiind. Grozav! Uneori nu sunt foarte clară. Atunci hai să mergem. Te duc eu acasă. în următoarele douăsprezece luni, de fiecare dată când mă trezeam în mijlocul nopții crezând c-o să mor dacă n-o să simt atingerea unui bărbat - și astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
caracterizează culoarea luminii - de fapt, conținutul în lumină roșie sau albastră. Temperatura de culoare a unei lumini date se exprimă în grade Kelvin (K), ce reprezintă 273 °C, plus temperatura la care ar trebui ridicat un corp negru pentru a radia o lumină de aceeași culoare cu a luminii date. Spre exemplu, temperatura de culoare de 2.773 °K a unui bec cu incandescență semnifică o sursă luminoasă echivalentă cu lumina dată de un corp negru ridicat la o temperatură echivalentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
să vină Împreună cu prietenul lui, la masa noastră! - Și de ce nu a spus asta Înainte de a te invita la dans? - Păi, i-a fost jenă fiindcă el a vrut să flirteze cu tine și tu nu i-ai raspuns! Diana, radia de bucurie În sinea ei; era chiar fericită. - Spune-i că poate veni! În timp ce ele discutau, bărbatul nu o scăpa din priviri. Și avea de ce: era o tânără brunetă, cu păr lung, ochi căprui, o gură frumos conturată, Îmbrăcată Într-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
putu dormi până dimineață. Primarii s-au Întâlnit la gară să ia acceleratul de București, la clasa Întâi, puși la costum și cravată. Dumitrică și Stănică aveau niște mutre murate de se speriau și câinii când Îi vedeau. Numai Mărin radia de bucurie. - Da’ ce-aveți mă’, de aveți mutrelea astea de curci plouate? - Nu prea am avut somn! răspunse Dumitrică. - Mărine, mie Îmi vine să nu mai fiu de acord să vină americanii! - Și mie la fel! spuse și Dumitrică
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și a grajd. Nu știu de ce sau poate pentru că mi se adresa pe un ton atât de familiar, am avut curajul să îi privesc ochii la prima geană de lumină ce a clipit pe fața ei. Erau mari, rotunzi, blânzi, radiind o lumină caldă născută din multă înțelegere dar și dintr-o dorință înăbușită de a trăi. Genele ei dese se zbăteau ca aripile unei vrăbii încercând să scuture o lacrimă rebelă, iar timpul se mărunțea în firmituri de umbre. I-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sport, tip adidas, albi cu trei dungi albastre și cu o talpă foarte subțire. De ce ții capul plecat? Ți-e rușine cu mine? întrebă ea vădit supărată. Îți admiram încălțările, i-am răspuns întorcându-mi privirea spre chipul ei ce radia în lumina plăpândă a lunii... Dacă ar fi să alegi, dintr-o lume întreagă, bărbatul perfect, ai ști cum ar trebui să arate?. Sincer? Astăzi aș vrea să arate ca tine. Ca mine? Adică să-ți ajungă cu nasul sub
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să se răzbune pe mine, lovind în orgoliile Creței, umilind-o în stilul său aparte? Era construită pentru a crea vise și privirile ei stârneau dorințe. Avea pielea de o culoare nedefinită; de aproape, era puțin măslinie, dar lumina ce radia dinăuntru îți crea iluzia că e de un alb pal. Apoi mai era și felul în care se îmbrăca, lăsând intenționat să i se zărească sânii imenși, expuși ca o marfă în vitrină. Nu prea înaltă, dar bine sculptată, cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care mergeam. Dintre toți, cum am mai spus, doar Erjika părea să se simtă bine, de parcă descoperise cheia fericirii. Când râdea, părea și ea un copil. Nu i se mai vedeau liniile adâncite de griji scrijelite pe frunte, iar ochii radiau lumină, o lumină albastră ca apa adâncă a unui lac de munte. Buza inferioară părea să-i cadă ușor, ca un fruct exotic ce se aștepta cules, trimițându-te cu gândul la imaginea unui copil supărat ce nu-și primește
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cum să-și materializeze planul. Fuma ținând palmată țigara, savurând fiecare fum în parte ca pe o otravă ce o va scăpa de viața asta crudă. Stătea pitită privind-o pe Creața, care tocmai se despărțea de mine. Ochii ei radiau fericire sau poate exprimau acea mulțumire de sine pe care o afișăm cu toții atunci când lucrurile par să ne meargă cum trebuie. O ura, mereu o urâse pentru modul ei egoist de a vedea viața, pentru felul în care obținea de la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-a durat mult și sunetele stridente de până atunci se transformară într-un grohăit sacadat de porc liniștit. Se lăsă ușor jos, pe o parte, savurându-și clipele de alint. Radia puțină căldură, așa că m-am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]