7,014 matches
-
O derogare de la sens. O umbrelă în calea avalanșei. „-Să faci legea e o satisfacție primitivă“-îi răspund. „-Să o descoperi, e altceva. Devii complice cu rostul lumii. Și cît de fericit e primitivul? El păstrează încă atmosfera caldă a raiului murdărit de păcat. N-a ajuns să-l distileze și să-și ascută chinul. Visează încă o întoarcere la gemă. Tot atît de aproape de paradisul pierdut ca și sinucigașul în visul său. Mai ușor de mîntuit căci păcatul amorf n-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fi-va torța armei noastre. Cu ea vom porni să cucerim zeii. „-Cumva, spui adevărul”-exclamă prietenul meu. „-Nu știu cum faci dar lîngă tine toate se văd strîmb. E adevărat: fericirea și suferința sînt aceeași lumină privită altfel. Căldura raiului cu sărăcia duhului său ne amintește visul fericit ce-n veghe nu pare decît o prostie. Dar, nu e. E bulbul zemos al gîndului treaz și ne înalță pentru a ne îngenunchea.. Pentru că ne proiectăm înălțimea pe care n-o
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la eșec și-i lasă astfel speranța că, prin propriile suferințe, se va mîntui. Și o va ignora abia atunci cu desăvîrșire. Privesc în jur: străzi, arbori, oameni. Agitație. Unii vad frunzele din copaci, alții, caldarîmul. E doar amestecul de rai și iad. Cobor din pat, mă îmbrac și trec strada să-mi iau o pîine. De fapt, înot în Styx.” Prietenul meu tace. Sînt nemulțumit. Nu i-am putut transmite echilibrul meu. Pentru că acum sînt încredințat cum că greșeala se
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sperie. Puternicul se vede măcinat de spaimă pe cînd cel slab a devenit imun. Puternic, tocmai pentru că e slab, a ales singura șansă de libertate. Fără alternativă. Legile lumii nu mai ating omul eliberat. Acesta cade în înălțare... Cădere în rai. 17 „Vom pune capăt acestei povești”-spune Doctorul. Rezerva e iarăși plină de oameni concentrați, îmbrăcați în alb. „-Într-un fel sau altul, ea trebuie să se termine. Să sperăm că vom reuși! Aici va trebui să hotărăști și tu, V.
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te vei face”. La televizor aflăm tot felul de ritualuri de înmormântare din lumea largă și ne mirăm. Nu sunt și ei oameni ca și răposatul Vasile Cumpătaru? Da, numai că noi suntem creștini, iar ceilalți păgâni. Și păgânii au Raiul lor ca și Iadul lor ca și noi în eternitatea credinței în care ne naștem. Cu prima ocazie când mă voi duce la socri, voi opri în Hulubărești să aflu cum s-a terminat gâlceava, dacă preotul Apopei s-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
De amintirile ce-n noi se-ngână. Din veșnicie te-am chemat Să vii în visul meu de dimineață Copilă, tu, cu zâmbetul pe față, La fel frumoasă caltădat’ Și-alături, pe aleile cu flori, Uniți în noua veșnicie În Raiul plin de bucurie Vom deveni nemuritori. BĂDIA GELU (În memoria fratelui meu mai mare, Gheorgheă La ultima spitalizare, medicii au spus familiei că mai mult de două luni boala care-l macină de aproape trei ani nu-l va mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de ani, bătrânul profesor trăiește într-o casă din Bârlad, și fiecare zi este pentru el un motiv de bucurie, pentru că savurează căldura fiecărei raze de soare și trăiește în liniște, în lumea cărților și a amintirilor. Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
condeiul în mână atâtor generații de elevi. Profesorului însă nu-i lipsesc tovărășiile. „Îmi place muzica clasică, tot ceea ce este frumos, citesc și lucrez la o autobiografie. Eu am lumea cărților, a amintirilor, iar aici, acasă, am un colț de rai”, a mărturisit bătrânul profesor, care se mândrește cu pomii înfloriți din curte, pentru că i-a sădit exact în anul când a ieșit la pensie. Nu regretă nimic din ceea ce a trăit, deși afirmă că a făcut război și pentru alții
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
plânge și sfinții tac, iar eroica noastră țărănime bine hrănită, din ce muncește ziua, noaptea fură - sugestivă era și un fel de strigătură de tipul... „La colhoz, pe dealul mare, cine fură... tot mai are”. În final, Păcală primește cheia raiului de la sf. Petru și să deschidă numai când va crede el. Un turnător cu nume chiar - Vasile Sălcati, prostul din Voinești vrea și el la rai. Păcală îl întreabă ce a lucrat în viața lui și acesta-i răspunde: „I-
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
colhoz, pe dealul mare, cine fură... tot mai are”. În final, Păcală primește cheia raiului de la sf. Petru și să deschidă numai când va crede el. Un turnător cu nume chiar - Vasile Sălcati, prostul din Voinești vrea și el la rai. Păcală îl întreabă ce a lucrat în viața lui și acesta-i răspunde: „I-am lucrat pe mulți și când nu puteam singur puneam pe alții să-mi facă hatârul că eu sunt ambițios al dracului! I-am lucrat pe
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Postesc, mă rog, mă rog, postesc fără nicio hrană și fără apă (ce canon aspru și-a impus) în speranța unei iluzii ce exprimă: poate că Dumnezeu mi-a dat să trăiesc Iadul pe pământ și mă va grația cu Raiul ceresc, dincolo de viață. De ziua mea nimeni nu mă sună (la 31 mai) trăiesc infernul unei singurătăți dezolante, parcă toți viii pe care-i cunosc sunt morți, iar eu aș fi singura vie printre ei. A sperat și a crezut
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tineri pentru a-i planta în curtea casei din Iași, unde are teren suficient. Știu că-și va aminti de mine mai ales că acești pomi ajung repede la maturitate și, deci, la rod. După plecarea musafirului, rămân mulțumit în raiul meu floral, dar sunt îngrijorat de seceta tot mai vizibilă. Sper să nu revenim la grozava secetă din 1946, mai ales că suntem în cu totul alte vremi. Consecința se va resimți în scăderea și mai drastică a nivelului de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că-mi păstrez aceeași sănătate fizică robustă, iar din punct de vedere psihic-intelectual - Har Domnului! În a treia zi de Paști, cu un soare strălucitor și multă-multă lumină în jur și în sufletul meu, stau și admir frumusețea colțului de rai în care mă aflu, rai făcut cu mâinile mele. Admir și savurez mirosul puternic al ultimelor zambile la care se adaugă o altă suavitate a parfumului floral al cireșilor, vișinilor, merilor, perilor și prunilor la care se va adăuga curând
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fizică robustă, iar din punct de vedere psihic-intelectual - Har Domnului! În a treia zi de Paști, cu un soare strălucitor și multă-multă lumină în jur și în sufletul meu, stau și admir frumusețea colțului de rai în care mă aflu, rai făcut cu mâinile mele. Admir și savurez mirosul puternic al ultimelor zambile la care se adaugă o altă suavitate a parfumului floral al cireșilor, vișinilor, merilor, perilor și prunilor la care se va adăuga curând și cel al viței de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
școală de elită a vremurilor îndepărtate. Continuă căldura caniculară. Către jumătatea lui iulie aceeași dogoare fierbinte care usucă vegetația și pune serioase probleme de sănătate copiilor și persoanelor în vârstă, insistent sfătuite să evite această calamitate. În colțul meu de rai am liniște și umbră reconfortantă, care-mi creează o stare de bine, de confort. Citesc cu spor ori recitesc versuri și proză din marii noștri scriitori. Căldura excesivă produce unele vijelii, ploi și vârtejuri cu imense pagube materiale, începând din
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în desuuri roșii de satin, cu paiete, gata-gata să plesnească pe el, dansa în jurul unei cozi de mătură. - Și zi așa, păi cine o să mai facă striptease în barul meu din America? Mulțumesc, Doamne, că m-ai primit în Rai! Raiul e aici pe pământ, Raiul e în Mișu! - E pentru mine? - Nu, e pentru Popa. Normal că-i pentru tine! Mariana sări din pat. Baticul roșu pe care Mișu i-l legase la mână se potrivea de minune cu desuurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu paiete, gata-gata să plesnească pe el, dansa în jurul unei cozi de mătură. - Și zi așa, păi cine o să mai facă striptease în barul meu din America? Mulțumesc, Doamne, că m-ai primit în Rai! Raiul e aici pe pământ, Raiul e în Mișu! - E pentru mine? - Nu, e pentru Popa. Normal că-i pentru tine! Mariana sări din pat. Baticul roșu pe care Mișu i-l legase la mână se potrivea de minune cu desuurile cu paiete. Mișu își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dădu jos cadoul, o, Mișule!, și o ajută pe Mariana să se dezbrace, să se îmbrace, să se ridice, să se îmbrace peste desuuri, ca să se dezbrace apoi languros în jurul cozii de mătură, blondă vrăjitoare, Sabatul Americii, Sabatul MaxiBarului, Sabatul Raiului din Mișu! Adevărul e că Mariana se mișca total în contratimp, dar ce Mecena îndrăgostit se uită la tehnică atunci când răzbate atâta emoție? Copiii MaxiBarului se uniră într-o celebrare a vieții, visând la America, care-i aștepta oarbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
printre corzile harpei. - Ai reușit! se bucură Contesa și îl luă de mână spre locul ei preferat. O vom întâlni pe Maica Tereza și vom afla dacă e drept sau nu să intervenim în viața lui Popa. Dacă aici e Raiul, își spuse Horațiu, atunci cu siguranță, Doamne, mă auzi: fă să nu fie bine! Fă ca Maica Tereza să n-o lase să mă chinuie în continuare! - Egoistule! Contesa îi auzise gândurile. Drumul era lung și destul de plictisitor, având în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Horațiu, atunci cu siguranță, Doamne, mă auzi: fă să nu fie bine! Fă ca Maica Tereza să n-o lase să mă chinuie în continuare! - Egoistule! Contesa îi auzise gândurile. Drumul era lung și destul de plictisitor, având în vedere că Raiul se transformase acum în palatul Contesei. Ajunși în fața micului televizor alb-negru, ea îl legă pe Horațiu la ochi cu o eșarfă de mătase și-l trase înăuntru. Horațiu primi în cap o tigaie - Tom se dezmorțise în sfârșit și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
așteptat, Contesă. Fiți bineveniți. Știu frământarea ta: te întrebi dacă este bine sau nu este bine să te amesteci în viața lui Popa. Ei bine, răspunsul meu este... Se auzi o bubuitură puternică și halterele rupseră perdeaua de nori a Raiului, lovindu-l pe Horațiu în genunchiul drept și aruncând-o pe Contesă în brațele Maicii Tereza. Care dispăru. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a II-a Iată-mă și viitor tată! La cincizeci de ani, cu burtică, chelie, o ciupercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă Contesa. De azi înainte nu vom mai pune veșminte pe noi. De azi înainte vom trăi ca în grădina Raiului. Fără rușine, încercă ea să-și ascundă roșeața din obraji cu părul blond. Fără rușine și mai ales fără... - Fără... repetă la fel de încurcat Popa. - Fără păcat! * Uleiul de pe mușchii lui Mișu strălucea satisfăcător în lumina reflectoarelor. În ultima clasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
apropie de Mariana. Unde o putea arunca nemernicul? În brațele statuii lui Lincoln? Pe muntele președinților? În Biroul Oval? În Irak? Între mormoni? În New Orleans-ul inundat? La Hollywood, în mijlocul unui platou cu zombie? În patul lui Michael Jackson? Imaginea Raiului și a Iadului american se perindă într-o secundă prin fața ochilor lui Mișu. Nu, vie sau moartă, Mariana va pleca doar împreună cu el! Îl prinse de la spate pe Sorinel. Mișu nu-l putea pipăi, dar văzu cum Mariana se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nestemate - nici cele mai mari, nici cele mai mici, nici cele mai șlefuite, nici cele mai neregulate -, îl luă de mână pe Popa și începură să alerge fericiți, să joace „Fazan” si să scrijelească haiku-uri pe copacii și pomii Raiului. Se pare că acum Contesei nu-i displăcea înfățișarea lui Popa, de vreme ce era singurul bărbat din lume și altul nu văzuse niciodată. Tocmai când Popa scrisese cel mai inspirat haiku, câștigându-și dreptul să aleagă următoarea melodie a corului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
avut un defect de construcție - trei organe genitale în loc de unul - și cele trei Contese fericindu-se și împăcându-se anulară războiul, erase and rewind, astfel încât, deși unii poeți mai orbi decât Popa începură să se dea cu capul de livezile Raiului, Popa începu să culeagă senin și nepăsător fructele pomilor fructiferi. „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]