7,442 matches
-
secund. Ia parte la Marengo în Italia în 1800. Este transferat apoi la Regimentul 3 Husari - husarii din Conflans - în 1807 pe postul de căpitan superior. El vorbește cu accent limba engleză, pe care o învățase de la un ofițer din Regimentul Irlandez al Armatei Franceze. Prin 1810 el este colonel of the 2nd Hussars. El a luptat în Spania, Portugalia, Italia, Germania și Rusia. Este decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare de către Napoleon în 1814. Există mai multe discrepanțe
Brigadierul Gerard () [Corola-website/Science/320928_a_322257]
-
infanteriei inamicului. Formațiunile BMP-1 se aflau la 200-300 de metri în spatele soldaților, asigurând foc de sprijin pentru tancuri (cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai ușor de
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
la 200-300 de metri în spatele soldaților, asigurând foc de sprijin pentru tancuri (cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai ușor de fabricat. Armatele din vest au introdus
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
de sprijin pentru tancuri (cu rachetele antitanc dirijate Malyutka) și pentru infanterie (folosind tunul Grom și mitraliera coaxială PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai ușor de fabricat. Armatele din vest au introdus și ele rapid în dotare mașini de luptă
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
Baron de Marconnay (, n. 26 octombrie 1725, Lathuy, Brabant, Țările de Jos austriece; d. 22 decembrie 1819, Linz) a fost un Feldzeugmeister imperial, propietar al Regimentului Infanterie nr. 31 apoi în schimb nr. 58, și deținător al Crucii de Cavaler, de Comandor precum Mari Cruci al Ordinului Maria Terezia. Beaulieu, care provenea dintr-o familie veche valonă, s-a alăturat armatei austriece în 1743, într-un
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Infanterie nr. 31 apoi în schimb nr. 58, și deținător al Crucii de Cavaler, de Comandor precum Mari Cruci al Ordinului Maria Terezia. Beaulieu, care provenea dintr-o familie veche valonă, s-a alăturat armatei austriece în 1743, într-un regiment al Ducelui Francisc Ștefan de Lorena și a fost făcut căpitan deja în anul 1747. În anul 1757 a fost înaintat la gradul de maior și transferat la Statul Major pentru Cartiere. Beaulieu a participat lângă Feldmareșalul Leopold von Daun
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
acum nu este timpul de a plânge, ci de a învinge." („Freunde, es ist jetzt nicht Zeit zu weinen, sondern zu siegen.“) Războiul revoluționar francez i-au sporit faima de strateg. În primăvara anului 1792 a fost numit deținător al Regimentului Infanterie nr. 31. Beaulieu a servit la izbucnirea Primului Război de Coaliție în aprilie 1792, ca comandant de divizie sub guvernatorul austriac al Olandei Austriece, Feldmareșalul Albert Prinț de Saxonia-Teschen. Deosebit de remarcat este faptul, că Beaulieu a avut determinarea de
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Jemappes, pe 6 noiembrie 1792, Beaulieu a acoperit retragerea ca comandat al diviziei sale pe flancul stâng al armatei feldmareșalului Albert, format din trei batalioane de infanterie, cinci companii al Corpului Voluntar Sârbesc („Freikorps”) și un escadron de husari al Regimentului „Blankenstein” nr. 16, împotriva flancului drept francez sub comanda generalilor Pierre Riel Marquis de Beurnonville și Louis-Auguste Conte d’Harville. Bătălia a fost pierdută de către Prințul de Saxonia-Teschen, și ca urmare a acestei înfrângeri, Austria a pierdut în favoarea Franței regiunea
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
pierdută. După Fleurus, împăratul Francisc al II-lea la decorat pentru realizările sale pe câmpul de luptă cu Marea Cruce a Ordinului Maria Terezia (înregistrarea în a 34-a promovare de la 7 iulie 1794), de asemenea la numit proprietar al Regimentului Infanterie nr. 58, care devenise vacant. După ce prințul de Coburg a trebuit să demisioneze din funcția de comandant suprem, a fost înlocuit de Charles Joseph de Croix, conte de Clerfait. Beaulieu a fost numit sub el Șef al Statului Major
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Ca dar de nuntă, Țarul a comandat bijutierului curții o parură spectaculoasă din diamante și rubine. Celelalte bijuterii au inclus o tiară din diamante, care de asemenea, putea fi purtată drept colier. Alfred a fost numit șef onorific al unui regiment rus și chiar o navă rusească a fost numită după el. La o săptămână după logodnă, alianța anglo-ruso a experimentat prima criză. Regina Victoria a cerut Țarului să o aducă pe Maria în Scoția, astfel încât ea să-și poată întâlni
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
a refuzat. Țarina a sugerat în schimb că ei s-ar putea întâlni la Köln. Regina a numit aceasta "impertinență pură". Victoria, de asemenea, s-a făcut nepopulară refuzând oferta Țarului de a face pe Prințul de Wales colonelul unui regiment rusesc și cerând ca o slujbă anglicană de căsătorie să aibă loc la Sankt Petersburg, alături de ceremonia ortodoxă. Însă Maria Alexandrovna era fericită: "Cât sunt de fericită că am să fiu a lui. Simt că iubirea mea pentru el crește
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
spre deosebire de fratele său mai mare, Prințul William, a evitat să urmeze universitatea preferând să urmeze pașii unor numeroși bărbați din familia regală prin înrolare în armată. El a fost pus în funcție ca locotenent secund în Albastru și Regal din cadrul Regimentului Cavaleriei servind temporar alături de fratele său și terminăndu-i antrenamentul ca șef de tanc. El a fost militar timp de 77 de zile pe linia frontului în Războiul Afghan, deși a fost luat de acolo după ce massmedia americană a făcut publică
Prințul Henry de Wales () [Corola-website/Science/315321_a_316650]
-
unde a fost cunoscut ca Ofițer Cadet Wales, și s-a alăturat Companiei Alamein. După un an, în aprilie 2006, Henry și-a terminat antrenamentul ca ofițer și a fost pus în funcție ca Cornet în Albastru și Regal, un regiment al Cavaleriei Household în Armata Britanică. În aprilie 2008, după ce a avut doi ani vechime, Henry a fost promovat la rangul de locotenent. Ministerul Britanic al Apărării și Clarence House au făcut un anunț împreună în 22 februarie 2007 că
Prințul Henry de Wales () [Corola-website/Science/315321_a_316650]
-
În aprilie 2008, după ce a avut doi ani vechime, Henry a fost promovat la rangul de locotenent. Ministerul Britanic al Apărării și Clarence House au făcut un anunț împreună în 22 februarie 2007 că prințul Henry va fi dispus împreună cu regimentul său în linia întâi în Irak, pentru a servi ca parte a primei Brigăzi Armate din a III-a Divizie Armatăo mișcare susținută de Henry, care spusese că va dezerta din armată dacă i s-ar spune să rămână în
Prințul Henry de Wales () [Corola-website/Science/315321_a_316650]
-
linia întâi în Irak, pentru a servi ca parte a primei Brigăzi Armate din a III-a Divizie Armatăo mișcare susținută de Henry, care spusese că va dezerta din armată dacă i s-ar spune să rămână în siguranță în timp ce regimentul lui se va duce să lupte; el a spus: "În niciun caz nu am absolvit Academia de la Sandhurst pentru ca apoi să șed acasă în timp ce băieții mei luptă pentru țara lor." Șeful armatei Britanice, General Sir Richard Dannatt, a spus mai
Prințul Henry de Wales () [Corola-website/Science/315321_a_316650]
-
și decretam: Art. I. Se aprobă de Noi, demisia din cadrele active, ale armatei, pe data de 31 Decemvrie 1940, a ofițerilor de mai jos; repartizându-se că ofițeri de rezervă: În 1941, este rechemat în funcția de comandant al Regimentului 3 Infanterie Dorobanți. Cu acest regiment a luat parte la Bătălia pentru Nalcik între 17-28 octombrie 1942. În data de 28 octombrie 1942, Corpul 3 Blindat german avea în vedere lichidarea tuturor forțelor din încercuirea de la Nalcik . Divizia 2 Munte
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
de Noi, demisia din cadrele active, ale armatei, pe data de 31 Decemvrie 1940, a ofițerilor de mai jos; repartizându-se că ofițeri de rezervă: În 1941, este rechemat în funcția de comandant al Regimentului 3 Infanterie Dorobanți. Cu acest regiment a luat parte la Bătălia pentru Nalcik între 17-28 octombrie 1942. În data de 28 octombrie 1942, Corpul 3 Blindat german avea în vedere lichidarea tuturor forțelor din încercuirea de la Nalcik . Divizia 2 Munte ocupă poziții din ce in ce mai solide la Nalcik
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
(n. 1890 - d. 1950) a fost un general român. În anii '30 a fost aghiotantul regelui Carol al II-lea și comandantul Regimentului de vânători "Regele Alexandru al Iugoslaviei". 15 martie - 1 septembrie 1941 - Comandantul Diviziei a 8-a Infanterie, având gradul de general de brigadă. A fost silit de Ion Antonescu să se retragă. În perioada iunie - septembrie 1941, pentru "slăbiciune la
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
sa de la comandă. Generaul Orășanu susținea că și-a făcut datoria cu probitate si devotament, inclusiv în cursul luptelor din 28 - 29 august, de la Odessa, pentru cucerirea cotei 80, când căzuse în luptă chiar fratele său, colonelul Dumitru Orășanu, comandantul Regimentului 29 Infanterie. Mareșalul Antonescu, conducătorul statului, a aprobat ca să se ridice comanda generalului Orășanu, comandantul Diviziei 8 Infanterie, cu începere din ziua de 1 septembrie 1941 motivând că: "În acțiunea din zilele de 27, 28 și 29 august 1941, în
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
cu divizii ruse superioare. În acest moment, Divizia 1 Infanterie a fost întinsă peste un front de 15 km la sud de Lozovaia. Divizia sovietică 270 Infanterie, sprijinită de tancuri a atacat cordonul simplu de apărare al românilor în sectorul Regimentului Infanterie 93. Bârzotescu a mai trimis rezerva diviziei, regimentele 3 și 5 Vânători Regimentul pentru un contraatac, dar nu a putut opri înaintarea inamicului. Pentru nu a sacrifica soldații săi, a ordonat colonelului Ermil Paraschivescu, să retragă trupele sale la
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
Infanterie a fost întinsă peste un front de 15 km la sud de Lozovaia. Divizia sovietică 270 Infanterie, sprijinită de tancuri a atacat cordonul simplu de apărare al românilor în sectorul Regimentului Infanterie 93. Bârzotescu a mai trimis rezerva diviziei, regimentele 3 și 5 Vânători Regimentul pentru un contraatac, dar nu a putut opri înaintarea inamicului. Pentru nu a sacrifica soldații săi, a ordonat colonelului Ermil Paraschivescu, să retragă trupele sale la noua linie de apărare, în aproximativ 20 de km
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
un front de 15 km la sud de Lozovaia. Divizia sovietică 270 Infanterie, sprijinită de tancuri a atacat cordonul simplu de apărare al românilor în sectorul Regimentului Infanterie 93. Bârzotescu a mai trimis rezerva diviziei, regimentele 3 și 5 Vânători Regimentul pentru un contraatac, dar nu a putut opri înaintarea inamicului. Pentru nu a sacrifica soldații săi, a ordonat colonelului Ermil Paraschivescu, să retragă trupele sale la noua linie de apărare, în aproximativ 20 de km distanță. Într-o a doua
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
pe 23 martie 1802, Ducele și-a luat postul în primire pe 24 mai 1802 cu ordin expres de la guvern de a restaura disciplina printre trupele bete, dar disciplina sa aspră a provocat dezastru iscând o răscoală printre soldați în regimentul său și al 25-lea Regiment, în Ajunul Crăciunului 1802. Ducele de York, pe atunci Comandant șef al Forțelor, l-a chemat înapoi în mai 1803 după primirea rapoartelor privind răscoala, dar în ciuda ordinului său direct a refuzat să se
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
a luat postul în primire pe 24 mai 1802 cu ordin expres de la guvern de a restaura disciplina printre trupele bete, dar disciplina sa aspră a provocat dezastru iscând o răscoală printre soldați în regimentul său și al 25-lea Regiment, în Ajunul Crăciunului 1802. Ducele de York, pe atunci Comandant șef al Forțelor, l-a chemat înapoi în mai 1803 după primirea rapoartelor privind răscoala, dar în ciuda ordinului său direct a refuzat să se întoarcă în Anglia până la sosirea noului
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
oferit rezidența în ceea ce acum se numește Pavilionul. Fratele său marinar, William, ce avea copii pe care trebuia să îl întrețină a fost numit Ranger al Bushy Park în 1797. El a continuat să servească ca colonel onorific al 1st Regiment of Foot (the Royal Scots) până la moarte. Deși s-a dovedit a fi un dezastru ca soldat și deși comportamentul său a fost până la un punct, ca al colegilor săi, s-a sugerat că excesele sale ca disciplină militară nu
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]