6,667 matches
-
sufletești care mă captivaseră, m-au adus la realitate cuvintele învățătorului: - Pentru acasă, rezolvați de la pagina 69 primele două coloane de exerciții. Chiar în acel moment s-a auzit și soneria, care anunța sfârșitul orei. Am trăit un sentiment de regret că s-a terminat prea repede această lecție de magie didactică, gândită și desfășurată de un dirijor actor, cu har și suflet de adevărat dascăl. Deși era o zi mohorâtă de iarnă, cu ceață lăptoasă persistentă, în momentul ieșirii din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un caz și în celălalt absența unuia sau a altuia dintre factori anulează acțiunea celorlalți. Dumitru Dascălu clipește tot mai des și încearcă să restabilească realitatea clipelor pe care le trăiește. Când a terminat de strigat catalogul a constatat cu regret că sunt cam mulți absolvenți absenți. Ar fi dorit să-i revadă pe toți așa cum arată ei acum când sunt foarte aproape de 40 de ani, vârsta maximei evoluții biologice, a ascensiunii profesionale și a împlinirilor în plan social și familial
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a evocat o întâmplare cu mare încărcătură emoțională care îl urmărește și astăzi, spune el. Cu privirile abia strecurate printre pleoapele întredeschise, încercând să străpungă zăgazurile anilor care s-au scurs de atunci, cu glas unduios ce trăda tristețe și regrete, ne-a împărtșit-o și nouă... În ultimul lui stagiu de „expulzare” la țară (după absolvirea clasei a II-a primară) își petrecea mai tot timpul în tovărășia vărului său Adrian, cam de aceeași vârstă cu el, cu care organiza jocuri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
inginer. Bunicul, cu puțină diplomație, l-a capturat pe nepotul împricinat și i-a tras o bătaie cu cureaua, pe care o va ține minte toată viața. Pe fața și în vocea povestitorului se descifra și acum, după mulți ani, regretul că bunul său prieten a avut de suferit din cauza lui. La încheierea vizitei la fosta casă a bunicilor, loc impregnat de duioase amintiri, chipul transfigurat radia lumina și satisfacția împlinirii unei puternice dorințe. A mers apoi la cimitir, a aprins
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu unul-două pahare de vin pe jumătate oțetit, își făcea apariția și scripcarul satului, îmbătrânit înainte de vreme de sărăcie, fumat și băutură, însoțit uneori de cobzar sau de țambalagiu, care să-i țină hangul. Dumitru Dascălu își exprimă pentru sine regretul că despre lucrul de mână, despre unele meșteșuguri ca cele de dogar, sumănar, dubălar, nici nu se mai pomenește. Doar împătimiții meșteri populari cu lucrările lor, pe care îi vedem la diferite târguri și expoziții de profil ne umplu sufletul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
despre el, despre orașul acesta, ce știu din propriile mele amintiri și impresii. Și n-am ascuns niciodată că în dorința aceasta, în proporții greu de determinat, se asociau atâtea lucruri diferite (ciudate pentru unii, poate) ca: admirație, recunoștință, pietate, regret, melancolie... De multe ori totuși, am avut sentimentul că impulziunea de care ascultam era de un caracter mai puțin obiectiv și mai puțin nobil. Că în explorarea aceasta a trecutului, nu trecutul însuși cu poezia lui, nu orașul amintirilor mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tuturor lucrurilor atunci inaccesibile mie. Peste toate imaginile din epoca aceasta a existenței mele, plutește o umbră nedefinită; din toate lucrurile ce aparțin acelui timp și de care-mi mai aduc aminte, se desprinde o tristețe vagă, un amestec de regret și de nemulțumire, nu de regret și de nemulțumire că ce a fost a trecut, sau nu numai de aceasta, cât mai curând, poate, că ce-a trecut n-a fost altfel decât cum a fost sau cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
toate imaginile din epoca aceasta a existenței mele, plutește o umbră nedefinită; din toate lucrurile ce aparțin acelui timp și de care-mi mai aduc aminte, se desprinde o tristețe vagă, un amestec de regret și de nemulțumire, nu de regret și de nemulțumire că ce a fost a trecut, sau nu numai de aceasta, cât mai curând, poate, că ce-a trecut n-a fost altfel decât cum a fost sau cum ar fi putut fi... Cred că răul ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de patru ani), o lungă serie de reprezentațiuni. Cei care au cunoscut, la timpul ei, compania aceasta nu se poate să nu-și aducă aminte de ea cu plăcere, cu multă plăcere chiar, cu acea plăcere înduioșată și amestecată de regrete pe care ne-o procură de obicei lucrurile de demult. Ce trupă excelentă trupa din Craiova! Superioară companiei Grigoriu, care s-a bucurat și ea, la timpul său, de o faimă pe deplin justificată, nimic de zis. Ce elemente alese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și presărată de tot felul de primejdii, adolescența ne apare, în cele mai multe cazuri, ca epoca cea mai senină a existenței. E fără trecut, căci copilăria e prea aproape de ea pentru a exercita vreo influență asupra-i, fără trecut, deci fără regrete. Durata sa e mai mult așteptare decât activitate, mai mult contemplațiune decât neastâmpăr; privirea sa urmărește mai mult viitorul decât prezentul și ambianța. De aceea, fără a avea încă elanul în îndrăzneala tinereței nici puterea ei de sacrificiu nici tendințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am plecat cu ideea preconcepută de a părăsi orașul meu și nici nu este exclus să mă reîntorc în el..." Și acum, partea a doua a problemei: de ce toți cei care părăsesc Iașul duc cu ei acel sentiment greu, acel regret, acea nostalgie, pe care timpul nu numai că nu le distruge, dar, dimpotrivă, le întreține și le excită? Pentru că, în condițiile în care s-a dezvoltat, Iașul a exercitat întotdeauna asupra tuturor celor care l-au cunoscut mai înde-aproape, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fluerat până atunci (Flaubert, Zola, Goncourt, Daudet încercaseră, cum am spus, durerea sau mulțumirea aceasta), ar fi cazul să adaog că la dejunurile noastre atmosfera era mai senină decât la faimoasele "dîners Flaubert", pentru că în ea nu se strecura nici un regret, nici o remușcare și nici un fel de revoltă. Și doar, și noi ne-am fi putut găsi în situația aceasta, căci, la epoca de care vorbesc, Prasin reprezintase "Ceea ce nu moare", Codreanu, îmi pare, adusese în scenă "Martira", prelucrată după Richepin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și politicei o parte din timpul și energia mea. Lucrul acesta îl făceam fără multă convingere deși cu destulă sinceritate și bună voință. N-am avut niciodată vocațiunea politicei, de aceea am și părăsit-o din timp, și fără nici un regret, oricâte foloase și mulțumiri mi-ar fi adus dacă n-o părăseam. Pe atunci deci, desfășuram, cum spun, o oarecare activitate politică, făcând parte din organizația condusă de Take Ionescu. De ce din organizația aceasta a cărei doctrină era așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am înțeles însă să fac lucrarea mea (fără selecție și fără plan), și mai ales în proporțiile pe care am crezut că trebuie să i le dau, acest lucru n-a fost cu putință decât pentru prea puține cazuri. O regret. Din toată inima... Pentru că, în felul acesta, m-am văzut silit să las în umbră cea mai mare parte din lumea care populează acel fantastic, delicios domeniu, care e trecutul meu... De la colegii mei de școală și de la contimporanii copilăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a se efectua cât mai în grabă), eu unul să știi că te ador când ești nervos și când ne dai afară din tarabă. Complimentele mele cele mai devotate Doamnei Negruzzi la jeune malade și Domnișoarei Anicuța pe care o regret de a o fi văzut numai câteva momente. Te sărut, Pogor". SUMAR Eugen Herovanu comentând "fenomenul Iași"................................................................5 În căutarea trecutului 15 Despre un copil blond și o veche, încântătoare călătorie 26 Anii de școală 32 Internatul 42 Porumbeii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o poziție destul de incomodă de a ciopli. Cum era și firesc i-am răspuns că lucrarea o realizez pentru Centrul Cultural din oraș și nu este de vânzare. „Păcat, mi-ar fi plăcut să o cumpăr.” , schițând un gest de regret. Am zâmbit ușor, privind-o, spunându-mi în sinea mea, că nu e sănătoasă, ce crede ea că o dădeam cu câțiva lei, ridicându-mă în același timp că îmi amorțiseră picioarele. Apropiindu-mă de o colegă de breaslă ce
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
apropiat. E clar ca firul Ariadnei reprezintă chiar vocația sa de a nu se Încîlci În labirintul nici unui succes. Tezeu iese din peripețiile sale grăbit să nu facă nimic durabil, care să-l Împiedice de a pleca mai departe. Iar regretul, iată o noțiune necunoscută lui Tezeu. Memoria sa? Cum curge apa pe marmura fîntînilor vechi fără să lase nici o urmă. Zeița Mnemosyne nu-i produce neplăceri ca altora. El se retrage din orice Încearcă să-l rețină și se leapădă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pedepsit pînă la urmă pentru acele vorbe nesocotite. Această aventură ne spune doar ceea ce știam dinainte. Că nu există sancțiune mai mare pentru Tezeu decît de a rămîne pe loc. Și că recunoștința e pentru el o povară ca și regretul. Destui l-au suspectat chiar că Întorcîndu-se În insula natală va uita intenționat cîrpa neagră la catargul corăbiei, iar tatăl său, bătrînul rege Egeu, crezînd că fiul său a murit, se \ a arunca În mare, Înecîndu-se; ceea ce, bineînțeles, lasă tronul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să fie trează și să țină minte ce-a iubit? Eu plîng sau rîd, dar tu ce poți mărturisi, Calypso? Tu și stîncile? Privește luminile și umbrele alungite ale acestui amurg. La un asemenea ceas, soarele e parcă plin de regrete. La fel sînt și eu. Există, Calypso, clipe cînd nimic nu e mai omenesc și mai duios ca o părere de rău, dar tu n-ai cum să simți acest lucru pentru că ție și stîncilor timpul vă e indiferent. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
m-ar irita gîndul că memoria mea are uneori voluptatea de a mă transforma În obiect al ei. Și nimeni nu mă va convinge că fiecare clipă ia tot ce-a adus, cum declară un personaj al lui Gide, Ménalque. Regrete, remușcări sînt bucurii de odinioară văzute din spate, continuă el, și nu-mi place să privesc În urmă, abandonez depărtării trecutul meu cum pasărea pentru a zbura Își părăsește umbra. Orice bucurie ne așteaptă vrea sa găsească cuibul gol, să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
galbene de lingă garduri... Dar numai după ce coborîm din Olimp avem amintiri. CÎt timp ne-am aflat În el n-a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-am Învățat, ca să numim cu el tocmai regretul, iar melancolia am descoperit-o cînd ne-am uitat În urmă. Muntele fermecat și nemuritor al copilăriei Își ridică nimbul strălucitor și pur tot mai departe. Acolo am fost asemenea zeilor, nemuritori, avînd și defectele lor, indiferența față de greșeli și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ascult cîntecul sirenelor fără să-l las să mă piardă. Mă leg de catarg, dar e suficient să mă uit la stîncile albite de lumină pentru a-mi reaminti că libertatea interioară stă În adevărurile rostite fără emfază și fără regret. Schőne Welt, wo bist du? se Întreba Schiller În Zeii Greciei. Singurul răspuns Înțelept mi se pare că este să mă las scăldat de o lumină care nu șovăie să glorifice viața. Aceasta e lecția pe care mi-o da
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu care Dionysos aleargă după bucurii imediate. Undeva În preajmă, sfinxul dă tîrcoale iarăși... Mă tem că nu voi avea niciodată Întreagă bogăția unei clipe, risipind-o cînd trebuie s-o apropiu de buze. Rostesc deci numele lui Dionysos cu regretul de a nu-mi fi de ajuns. Apolo și Dionysos reprezintă, fiecare, eșecul celuilalt, dar și o altă speranță, căci fiecare promite ceea ce nu oferă celălalt. Apolinicul și dionisiacul se consolează astfel reciproc. A spune că sînt cele două fețe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
suspecta mîna Întinsă spre viață. Nu văd nici o diferență importantă Între nepăsare și o reverie ce s-ar mulțumi cu țărmuri pe care nu Încearcă să coboare. Spun aceasta pentru că am Înțeles că nu mai am vreme de risipit. Iar regretele sînt aproape totdeauna penibile. Afrodita În povestea cu mărul, Paris nu s-a hotărît din prima clipă să i-l dea Afroditei pentru că Întîmplarea avea loc pe muntele Ida. Pe țărmul mării, zeița dragostei și a frumuseții n-ar mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sunete de flaut apoi nimic nu mai tulbură florile de glicină spînzurate pe ziduri. Fericire? Nu e locul cel mai nimerit pentru a discuta despre fericire. Fericirea se bizuie pe speranță, iar aici nimeni nu speră nimic. Nu sînt nici regrete. Nu sînt nici martiri, nici călăi. Fiecare moare singur. Prin plăcere, prin lenea inimii și a spiritului. La un moment dat, obosind să-și mai stropească pustiul cu apă de trandafiri, plictiseala sibarită simte nevoia să se distrugă, pentru că implică
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]