15,122 matches
-
modă care ajunseseră atât de sus, încât nu mai puteau urca mai mult de-atât, chiar dacă ar fi vrut. Ceva care să nu-l implice pe Luke Costello. Dar, în fiecare săptămână, după încă șase zile, mi-era imposibil să rezist atunci când Luke mă întreba „Ce vrei să facem astă-seară, păpușo?“ — Așa, acum e rândul tău, am zis revenind la realitate. Voiam neapărat să schimb subiectul. Tocmai ai răcit zdravăn, nu, stai puțin, ai făcut o intoxicație alimentară, pentru că ai mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai spus Joey mohorât. A venit acasă numai ca să se odihnească un pic. Nu mă mai întorc acolo! a izbucnit Gaz, făcând o criză de nervi pe podea. Nu mă obligați, nu mă obligați, a fost îngrozitor! Vă zic: am rezistat cât am putut, dar, băieți, durerea, băieți, NU MĂ MAI îNTORC ACOLO! Arăta de parc-o luase razna de frică. —Ascultă, omule, i-a spus Joey cu o voce scăzută care voia să-i transmită un mesaj de genul „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu mă interesa prea tare. Eram mult prea ocupată încercând să estimez daunele din viața mea. îmi puneam problema că dacă trebuia să renunț la droguri pentru o vreme - dar țineți cont că era un mare „dacă“ - cum aveam să rezist? Ce-aveam să fac? însemna că nu aveam să mă mai distrez niciodată. Asta era sigur! Nu că până atunci m-aș fi distrat prea tare. Trebuia să recunosc și asta. Dar, din câte-mi puteam da seama, viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis: —O să ai de dat ceva explicații acasă, la mami. L-am ignorat, am pășit pe trotuar și mi-am jurat N-o să mă uit în sus, n-o să mă uit în sus. Dar instinctul era prea puternic ca să-i rezist și nu m-am putut abține. Am ridicat capul. Așa cum mă așteptam, puștiul revoltător, obsedat de chiloți se holba la mine. Mi-am luat ochii de la el, dar am dedus din gesturile lui că, odată ajuns acasă, avea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca mine, mi-a sugerat Helen. Trebuie să devii mai dură. Prea ești ca o baligă. Nu poți să te duci și să te omori de fiecare dată când mama - sau oricine altcineva - țipă la tine. Păi, așa n-o să reziști nici cinci minute! Ăsta fusese avertismentul pe care mi-l dăduse și Josephine. Abia atunci mi-a picat fisa în aparat. Am înțeles, dintr-odată, la ce se referise Josephine când îmi spusese că între mine și mama există niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe droguri, te lovise mașina și aproape că dăduseși ortu’ popii, așa că m-am gândit că e mai bine să nu știi, mi-a explicat ea. Trebuia să recunosc că procedase corect. La momentul ăla, n-aș fi putut să rezist. Dar acum nu mai era o problemă. 69tc "69" Toamna a venit pe furiș, vremea s-a răcit și aerul înghețat a început să miroase a iarnă. Ceva s-a schimbat. Mi-am dat seama că nu mai eram furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
punguță mică, dar plină ochi cu cocaină. Și m-a invitat să merg cu el. încercasem să mă țin departe de zăpadă fiindcă Luke se supăra îngrozitor când venea vorba de ea. Dar o linie gratis era prea mult ca să rezist. Și, în plus, eram flatată de prietenia pe care mi-o arăta David. Da, mulțam, am zis repezindu-mă după el în baie. Apoi m-am întors la Luke. —Păpușo, a spus el petrecându-și brațul în jurul taliei mele. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părea că sunt pe punctul să-l pierd, atunci îl doream cel mai tare. —Of, Rachel, a gemut el obosit. Haide, am spus eu. Hai să mergem acasă și să ne băgăm în pat. Știam că nu putea să-mi reziste și că o călăreală bună avea să-i închidă gura. Dar când ne-am băgat în pat, Luke nu m-a atins nici cu un deget. A doua zi a fost la fel de afectuos ca întotdeauna, iar eu am știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am gândit la ceea ce-mi spusese Mara. Oare Vivian își căuta un cal de dârjoală? Poate că ambiția și etica profesională însemnau mai mult, pentru ea, decât experiența. și-apoi, ce dacă oboseam puțin la Grant Books - puteam să rezist la orice, pentru cel puțin un an, mi-am făcut eu socoteala, după care aș avea un CV și un istoric profesional cu mult îmbunătățit. Un an de zile de muncă asiduă, în schimbul unui progres major în carieră. Luând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lansez? Eu eram cea care trebuia să ia această decizie. — O să accept postul, Jackson, am anunțat. Poate că nu e scenariul perfect și știu că o să fiu nevoită să muncesc din greu. Dar gândesc c-o să fiu în stare să rezist un an, iar asta o să-mi accelereze cariera - și o să câștig și o experiență valoroasă. Jackson a dat din cap fără tragere de inimă, incapabil să-și ascundă dezamăgirea. — Ei, știi c-o să fiu întotdeauna alături de tine dac-o să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sărut fusese și mai plăcut decât primul. Mă sărutam cu Pabst Blue Ribbon! Iar a treia noastră întâlnire fusese deja stabilită! — Deci? Vineri seara? m-a întrebat Randall, a cărui gură s-a ondulat într-un zâmbet. Cina la Nobu? Reziști să petreci două seri, într-o singură săptămână, cu mine? — Cred că mă descurc. Am izbucnit în râs. Două seri, o viață întreagă, orice vrei tu. — Bine, a concluzionat el, sărutându-mă din nou. Apoi a deschis portiera mașinii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
parc-aș fi fost într-o tabără de vară, iar Phil era consilierul cu o lanternă aprinsă sub bărbie. — Altă dată și într-un alt loc, mi-a răspuns Phil criptic. — Dacă e așa de rău, tu cum de ai rezistat patru ani? Ochii lui Phil aproape că au ieșit din orbite, din cauza intensității privirii. — Supunându-mă celor cinci reguli inviolabile de la Grant Books. Mi-au fost împărtășite atunci când am venit să lucrez aici, iar acum ți le împărtășesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
el a trebuit să fie de acord cu propunerea asta, fără să ceară nici o lețcaie. Ca să zicem așa. Îmi pare rău. N-am făcut prea mult deocamdată, am răspuns eu în schimb, simțind că mi se strânge stomacul. Reușisem să rezist timp de patru luni, fără să abat furia lui Vivian asupra mea - ceea ce Phil spunea că e un record în companie - dar acum eram sigură că ulciorul norocului meu era pe cale să se spargă. — O să am mai multe informații pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noi autori ai mei, aceștia erau deja obișnuiți cu șocurile. Majoritatea trecuseră deja prin trei, poate chiar patru editori de la Grant. Când am sunat-o să mă prezint, una din femei și-a exprimat obosită speranța că eu aveam să rezist mai mult decât precedentul editor. Am asigurat-o că așa avea să se întâmple, iar ea s-a prefăcut că mă crede - dar îmi dădeam seama că mai auzise replica respectivă și înainte. Vineri seara, după o săptămână de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și eu eram făcut praf în mod cotidian. Dac-aș fi luat-o ca pe-o chestie personală, de fiecare dată când un director urla la mine pentru ceva care nu avea nici o legătură cu mine... păi, n-aș fi rezistat nici trei zile, a încheiat el, chicotind din cauza acestui gând. știam că Randall avea dreptate. Mă comportam ca un copil mic și trebuia să devin mai dură. și ce dacă țipase șefa la mine - același lucru pățeau, în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o găsise. M-a mângâiat pe umăr cu blândețe. Poate că nu merită să te stresezi atâta. Poate... — În nici un caz, l-am întrerupt, clătinând din cap. Oricât de tulburată mă simțeam, nu puteam să renunț. Mă jurasem c-o să rezist un an și era nevoie de ceva mai mult decât o singură cotonogeală ca să mă scoată de pe șine. Am să-i dovedesc că greșește, am bolborosit, mai mult către mine însămi decât către Randall. Trebuia doar să mă străduiesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o uniformă scrobită s-a materializat cu o tavă cu aperitive. Am luat, recunoscătoare, o bucată de pepene învelită în prosciutto. La fix. Dacă nu băgam ceva în stomac, nu mai rezistam până la cină. Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu prepararea paharelor de vodkă. — Nu, mulțumesc, Carlotta, a refuzat Lucille, fără să arunce nici măcar o privire către tavă. — Nici eu nu vreau, a urmat-o ca un ecou Randall. Servitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
continuat în șoaptă. — Tad a zburat din coteț ieri după-amiază. Se pare că Vivian l-a pocnit cu o lampă de birou în cap. Dar Tad n-a fost rănit prea tare. Ceea ce e bine. Am dat din cap. Tad rezistase două săptămâni și jumătate, ceea ce întrecea media. Nu voiam să-l jignesc pe Tad, dar îl suspectasem că era prea lent ca să fie în stare să priceapă războiul cu subtilități prishologice dus de Vivian- probabil că așa câștigase acea săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Sigur că da. și e o moarte îngrozitoare, mi-a răspuns Bea. Apoi a făcut o pauză. Mi-o închipuiam mușcându-și degetul mic, în efortul de a găsi cuvintele potrivite. — Claire, știu că ești calată pe ideea de a rezista un an întreg acolo. Dar nu crezi c-a venit vremea să începi să-ți cauți un alt post? Evident că-mi trecuse și mie prin minte gândul ăsta - dar îmi era greu să explic această fibră a unei intense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
când a dat cu barda. Nu-mi venea să cred. Vivian îl concediase pe Phil, un editor senior? Phil era unul dintre cei mai buni din branșă și, cu siguranță, cel mai bun din editura noastră. Cum aveam eu să rezist până la sfârșitul săptămânii fără el? Cine avea să-mi mai fie aliat în disputele cu Lulu? și, mult mai important, Phil rămânea fără salariul din care își întreținea familia în creștere... Am simțit că-mi vine iar să vomit. Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
acasă în seara aia. Primele trei nopți în apartamentul lui le petrecusem în compania mamei lui și a Svetlanei - nu așa sperasem eu să inaugurăm acest nou capitol din relația noastră. Ai un mail nou. Am deschis Outlook-ul, incapabilă să rezist și să nu mă las distrasă și-am găsit un mesaj de la Mara, care mă întreba cum se desfășurase mutarea. Îmi era foarte dor de Mara. De curând, achiziționase două cărți de bucate extraordinare - una scrisă de un finalist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-a înmuiat, din nou, picioarele. A, nu. Lucille bălăngănea o pungă Vera Wang, care era aproape la fel de mare ca ea. — Voalul tău! știu c-ai spus că vrei să aștepți, Claire, dar, pur și simplu, n-am putut să rezist! Iartă-mă, draga mea! Poți să-l probezi acasă și-apoi trebuie să-l returnezi la magazin, ca să-l trimită la Paris pentru o broderie manuală adițională. Mi-au promis c-o să fie gata la timp, pentru nuntă. Mama s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dintre puținii oameni care a venit să lucreze cu Vivian, când avea deja mai bine de zece ani de experiență publicistică. Lucrasem la Random House mai bine de șase ani, iar înainte de asta fusesem la Penguin. La Grant Books am rezistat zece zile. N-am mai văzut așa ceva. Nici înainte, nici după. — Cum s-au terminat lucrurile la tine, Claire? m-a întrebat Phil. A fost furioasă că ți-ai dat demisia? — Nu sunt sigură. David, fostul meu asistent, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deschise iar și descoperi că fața aceea era tot acolo. Apoi se strădui să se ridice în picioare. N-a fost deloc o mișcare înțeleaptă. Judy, păpușa de plastic, care fusese umflată la o presiune mai mare decât cea normală, rezistă. Wilt căzu înapoi pe podea, cu un țipăt slab. Judy căzu și ea după el. Nasul păpușii se lovi de fața lui, iar sânii ei de pieptul lui. Henry emise o înjurătură și se rostogoli pe-o parte, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în cimentul ăla. Mumificată, dacă îmi permiteți să spun așa. Wilt, rămas în colțul lui, se cam îndoia. Cu douăzeci de tone de ciment peste ea, chiar și Judy, care fusese o păpușă extrem de elastică, avea prea puține șanse să reziste presiunii. Bărbatul era sigur că Judy trebuie să fi plesnit deja, la fel de sigur ca și de faptul că doi și cu doi fac patru, caz în care poliția nu va găsi decât un braț de plastic dezumflat al unei păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]