7,127 matches
-
interesa ce cred valurile despre cum te așezi în canoanele pilulei de diazepam. Anatomic, nebunia se întâmplă acolo unde sferele sfidează gravitația. Nebunul ține fruntea în palme cât să tragă obloanele. Furtună. Neuronii, într-un exces de egoism geometric, desenează săgeți în burțile cerului. Neuronii sunt ca niște stele neîmblânzite, nu pot fi fixate pe cer precum gâzele în insectarul elevului pasionat de mumificarea nimicului. Neuronii sunt stele coapte: unele se sting în rouă, altele ard în fântână, unele se lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe tata din nebunie. Mama îl aștepta pe tata până umbrele se ascundeau în inimile copacilor și se făcea noapte. Mama înfigea un băț în colbul drumului, în jurul său închidea un cerc cât un cadran de ceas deșteptător și aștepta săgeata să coboare spre gârlă. Se făcea seara, se făcea noapte, tata nu mai venea. Mama îl aștepta cu masa pusă până târziu. "Un castron de borș pentru tine, unul pentru Didina, o bucată de brânză pentru tine, una pentru curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o buturugă de brad. Clopotele împărțeau noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta pământul ca o confirmare a secundei, tot mai proaspete erau mormintele însemnate în inimă. La miezonoptică, moartea ascuțea săgeți din lemn de paltin în clopotnița bisericii, așchii de oțel spintecau liniștea. Noaptea era ca un cadavru, avea culoarea pământului, vorbea numai prin glasul corbilor, vedea, auzea, mirosea, pipăia, gusta cerul odată cu păsările care-i ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era nerăbdător să cumpere acțiuni la compania Produse de Lenjerie VIP; se putea forte bine lipsi de orice deranjament al frumoasei afaceri pe care o pornise. Privi în stânga și-n dreapta, cuprinse cu privirea domeniul lor, cu potecile și mica săgeată ce indica drumul spre Sampath, cu reclamele colorate care atârnau în copacii vecini: la Cabinetul Dentar al Doctorului Sood, Croitoria pentru domni - „Dumnezeu a creat bărbatul, noi îl facem domn“, la Campa Cola, Limca, Fanta și Goldspot, Pudra de talc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
hrană. Abia se cerne lumina prin călimara albastră, când cei doi micuți își deschid ochii și văd așternută la picioare, o lume prea complicată pentru înțelegerea lor. Totuși își scot capul din scorbură și se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeți galbene, trimise tocmai de bostanul acela mare, agățat de cer. Razele călduțe le mângâie boticul umed dar și blănița maro-sură iar ei mulțumiți de starea lucrurilor, cască zgmotos, expirând ultimele picățele de somn. -Oare când vine mămuca? - întreabă Pit, puiul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fără rușine. Dar viața este dulce, pentru că se deapănă în timp și ne lasă timp pentru toate. Adele, în seara aceea, departe de viitorul ei, își scutura capul și-și arăta unul după altul cerceii în formă de vârf de săgeată care-i împodobeau urechile. — Vino aici, chirurgule! îmi strigă. Am trecut cu privirea peste zidul de capete pe care-l aveam în față și am întâlnit pentru o clipă ochii mamei tale. Și ea trebuie să fi fost cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe banda pustie a autostrăzii. Îi ating vârful nasului. — Ți-e mai bine? Zâmbește și dă din cap. — Ciao, zic. — Ciao, răspunde. — Cum te simți? și îi vâr mâna între picioare. E un orășel din tuf, cu sensuri unice și săgeți care te trimit mereu la același sens giratoriu. Las mașina într-o parcare. Am rezervat o cameră pe numele ei, am vorbit despre asta. Nu pot risca, la congres participă mulți colegi, va fi și Manlio. Pe stradă mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sunet, grăbindu-mă să răspund, deși sunt sigur că nu-mi va aduce decât amărăciune și supărare. Nici nu cred că o încercare de a descrie această stare de spirit ar merita o metaforă, de pildă arsura sfâșietoare a unei săgeți ce-mi pătrunde în carnea șoldului; nu pot recurge la o senzație imaginară pentru a reda o senzație cunoscută, căci, deși nimeni nu știe ce simți când ești lovit de o săgeată, toți ne închipuim că e ușor de imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o metaforă, de pildă arsura sfâșietoare a unei săgeți ce-mi pătrunde în carnea șoldului; nu pot recurge la o senzație imaginară pentru a reda o senzație cunoscută, căci, deși nimeni nu știe ce simți când ești lovit de o săgeată, toți ne închipuim că e ușor de imaginat: senzația de a fi neapărați, fără adăpost în fața a ceva venind spre noi din spații străine și necunoscute - asta se potrivește perfect și pentru țârâitul telefonului; în plus, senzația inexorabilă, peremptorie, ezitările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
panică, chiar și bucăți din cadastrul orașului, polițe de asigurări, gura Lornei când a aruncat fraza aceea, privirea Elfridei, cufundată parcă în presupuneri inexorabile, o imagine ce se suprapune peste cealaltă, rețeaua de străzi a orașului, presărată cu cruciulițe și săgeți, motociclete ce se îndepărtează și dispar în muchiile oglinzii, motociclete ce converg asupra Mercedesului meu. De când mi-a fost clar că sechestrarea persoanei mele ar fi fost lovitura mult râvnită nu numai de diferitele bande de criminali, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din schema europei, c-a făcut doi-doi cu iașu’ lu’ ăla italianu’ și acu copos vrea să-l aducă pe italian sub pod. Da’ eu n-aș veni nici mort Între șine, că te-aleargă galeria și te lovești de săgeata albastră dacă nu ești atent. Bă, la rapizi a cam Înțărcat bălaia, spadacio aleargă În zadar, maftei e depășit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie... Cu mâinile În șolduri, țiganca trage cu urechea la sporovăiala
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și interesat. Seara, aceeași mulțime umplea străzile și cozile se lungeau în fața cinematografelor. De altfel, epidemia părea să dea înapoi și, timp de câteva zile, au fost numărați doar vreo zece morți. Apoi, deodată, din nou a urcat ca o săgeată. În ziua în care numărul morților a atins din nou treizeci, Bernard Rieux privea telegrama oficială pe care i-o întinsese prefectul spunând: "S-au speriat". Telegrama conținea: "Declarați stare de ciumă. Închideți orașul." II Începând din acest moment, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
același timp cu mulți dintre concetățenii noștri. Da, era chiar sentimentul exilului, acest gol pe care-l purtăm mereu în noi, această emoție precisă, dorința nesocotită de a ne întoarce în urmă, sau, dimpotrivă, de a grăbi mersul timpului, aceste săgeți arzătoare ale memoriei. Dacă, uneori, ne lăsam duși de imaginație și ne plăcea să așteptăm soneria care vestea întoarcerea sau un pas familiar pe scară, dacă, în acele momente, consimțeam să uităm că trenurile erau oprite, dacă ne hotăram atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cărților, luminarea ambelor acestor lucruri a răsărit de curând aici pentru credincioși, lucrurile acestea sunt lauda lor, iar Dumnezeu a Răsăritenilor”, apoi: „sorbiți băutura științei arhiereului Nectarie, curs de teologie și izvoare de dreaptă credință”, apoi: „Niciodată de aici înainte săgețile dușmanilor nu vor atinge hotarele noastre, nici practicile teologilor raționali, fiindcă Nectarie a ridicat întărituri pentru credincioși, turnuri de pietate și lănci de înțelepciune”, iar pe foaia a 3 pe verso: „Prea strălucitului, prea piosului, prea seninului și prea slăvitului
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vii care mai de care mai frumoase. Englezii sunt obsedați de gardurile vii. Le dedică secțiuni întregi în ziarele de duminică, pe cuvânt. Singurele lucruri deloc pitorești în timpul drumului erau indicatoarele ocazionale pe care scria WC PUBLIC, indicând cu o săgeată spre toalete ecologice insalubre. Pe la două după-amiază eram la aproximativ cincisprezece mile de casă. Pe un indicator scria BINE AȚI VENIT ÎN PAROHIA STIBBLY-ONTHE-WOLD. Peisajul rural arăta, ca întotdeauna, minunat, cu excepția unei clădiri întunecate și dărăpănate cunoscute mie, un fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Frică să trecem de la planuri la fapte, adică să-l ucidem pe Ceaușescu. Îmi e silă să-mi amintesc ce frecții sterile mai îndrugam la întâlnirile noaste săptămânale: AKM, bazuca, grenada. De, mai aveam puțin și treceam la ghioagă și săgeată. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că voiam să-l ucidem pe Ceaușescu fiindcă el viu era proba evidentă a lașității noastre. Mutra lui ne comunica seară de seară același mesaj: „Rahaților, sunteți mai rahați cu o zi”. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
după-amiaza asta și stau la mine în pat cu un carnet și un creion în mână, trecând în revistă toate variantele de lucru. Cine ce are de câștigat ? Mă uit la lucrurile pe care mi le-am notat și la săgeți. Doi frați. Milioane de lire transferate între bănci și companii. Gândește-te. Gândește-te. Cu un mic țipăt de frustrare, rup foaia și o mototolesc. Ia-o de la capăt. Pune totul în ordine logică. Glazerbrooks a încasat banii. Third Union
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
afla la parter, la un moment dat va trebui să coboare în subterana unde, în vremuri mai fericite, judecată pe care cu siguranță subșeful cel simpatic n-o va împărtăși, se prezenta pentru a-și descărca farfuriile și cănile. O săgeată și o scară rulantă i-au spus pe unde s-o ia. Cobor, se gândi. Cobor, cobor, repeta, și pe dată, Ce prostie, evident cobor, la asta servesc scările când nu servesc la urcare, pe o scară, cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un smochin ca să încerci să culegi smochina decât să te întinzi la umbra lui și să aștepți să-ți cadă în gură. Cipriano Algor, care se prezentă la casieria departamentului de achiziții după ce se rătăcise de două ori, în ciuda ajutorului săgeților și inscripțiilor, n-a fost același pe care ne-am obișnuit să-l cunoaștem. Dacă mâinile i-au tremurat atât, asta nu s-a întâmplat din pricina entuziasmului meschin pricinuit de faptul că primea pentru munca lui niște bani pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îndure cel care s-a luptat ca un bărbat? Alp Arslan n-a răspuns, și-a Întors fața. Prizonierul Îi spune: — Ție, Fătălăule, ție-ți vorbesc! Sultanul tresare, ca mușcat de un scorpion. Își Înșfacă arcul, așezat În apropiere, Înstrunează săgeata și, Înainte de a trage, le poruncește străjilor să dea drumul prizonierului. Nu poate, fără a risca să-și rănească propriii soldați, să tragă asupra unui om legat. Oricum, nu se teme de nimic, nu și-a greșit niciodată ținta. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Oricum, nu se teme de nimic, nu și-a greșit niciodată ținta. Să fie enervarea, graba, greutatea de a trage de la o distanță atât de mică? Oricum, Iusuf nu este atins, sultanul n-are timp să slobozească o a doua săgeată, iar prizonierul se năpustește asupra lui. Și Alp Arslan, care nu se poate apăra dacă rămâne cocoțat pe piedestalul său, caută să se elibereze, Își Încurcă picioarele Într-o pernă, se poticnește și cade la pământ. Iusuf este deja deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din Kashan au luat obiceiul să scrie „Omar” pe tălpile pe care le confecționează, catârgiii Își botează animalele cu numele lui, fiindu-le pe plac să-l rostească la fiecare ciomăgeală, iar vânătorii, când nu le mai rămâne decât o săgeată, murmură, Înstrunând-o: „Asta e pentru inima lui Omar!” Hasan a evocat aceste obiceiuri În câteva fraze vagi, evitând să intre prea adânc În detalii, dar Omar Îl privește fără amabilitate, apoi lasă să-i scape, pe un ton dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru că se știu credincioși. În vreme ce mișeii vor fi cu băgare de seamă. Ei vor dori să cumpere iscoadele. Încetul cu Încetul, vei Începe să primești rapoarte defavorabile adevăraților prieteni și favorabile dușmanilor tăi. Or, vorbele, bune sau rele, sunt asemeni săgeților, când tragi mai multe, va exista, Într-adevăr, una care-și va atinge ținta. Atunci inima ți se va Închide În fața prietenilor, mișeii le vor lua locul În preajma ta, ce-ți va mai rămâne din putere?” Va fi nevoie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
frenezie și Îi cere uneori lui Omar să citească. Parcurgând textul, cel din urmă schițează ici un zâmbet amuzat, colo o grimasă. Ca atâția alți mari oameni, Nizam n-a putut să se abțină, la apusul vieții, să nu azvârle săgeți, să nu pună lucrurile la punct. Cu Terken Hatun, de exemplu. Cel de-al patruzeci și treilea capitol se intitulează : „Despre femeile care trăiesc În spatele draperiilor”. „În vechime, scrie Nizam, soția unui rege a căpătat o mare putere asupra acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înlocuiesc pe apropiații lui Nizam. Sultanul Își dă Încuviințarea Între două plimbări sau Între două beții. Pe 18 noiembrie 1092, Malik Șah se află la nord de Bagdad, vânează coluni 1 Într-o regiune Împădurită și mlăștinoasă. Dintre ultimele douăsprezece săgeți, una singură nu și-a atins ținta, tovarășii săi Îl proslăvesc, nici unul dintre ei nu s-ar gândi să-i egaleze reușita. Drumul i-a stârnit foame, se manifestă cu un potop de sudălmi. Sclavii se pun pe treabă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]