6,619 matches
-
ora 0.30-1, iar eu eram cu încă vreo 11-12 persoane, băieți și fete, după ce ne-am chefuit în restaurant până seara târziu, fiind cazați la hotelul Roman, neam propus să facem o plimbare până la 7 Izvoare. Era o noapte senină, stelele se vedeau perfect în aerul curat, mai vedeam câte o stea căzătoare, iar noi eram destul de bine dispuși, unii dintre noi chiar cu câte o sticlă de bere în mână. Am luat-o agale la plimbare, și când mai
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
că la București îl atrăgea pe Zaciu și clima, mai caldă și mai uscată decât a Clujului în care, toamna și iarna, umezeala și frigul îl paralizau. Deși fiu al meleagurilor românești nordice, Zaciu iubea, ca Alecsandri, căldura și cerul senin. Am venit la București să mă mai dezmorțesc, la Cluj frigul m-a amorțit, l-am auzit spunând nu o dată, deși, desigur, nu pentru acest lucru venise în primul rând. Afinitățile cu Bucureștiul și-au avut un corespondent și în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
își asumă vechimea, instalarea în tradiție, racordarea la un set de valori spirituale care sunt expresia ascendenței transilvane și țărănești. La început poetul „horațianiza“, cum a spus, remarcându-i debutul, G. Călinescu, dezvăluind afinități cu Alecsandri și Ion Pillat, evocatorii senini ai bucuriilor vieții câmpenești, ai muncilor agricole și ai fecundității pământului. Luminozitatea inițială a liricii lui Horea se diminuează treptat, tonurile se înăspresc, devin grave, dramatice, sub privegherea severă a duhului tran silvan. Ecouri din Goga, din Aron Cotruș pot
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
rânduri, s-a lăsat ispitit de "cântecul amintirii", nutrind convingerea că activitatea sa bogată, diversă și rodnică pe anumite planuri, merită a fi cunoscută și de generațiile tinere al căror contemporan era la începutul celui de al XX-lea veac. Senin și detașat, putea acum să aprecieze, obiectiv, îndelungata-i carieră literară și activitatea obștească. Era determinat, în aceasta, în mod sigur, și de faptul că biografia sa traversase, ca și a altor contemporani reprezentativi, drumuri și popasuri semnificative. Participase, însuflețit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cărării", trecutul îi apare scriitorului ca o oglindă a liniștii sufletești și a stabilității morale, așa cum o recunoaște, melancolic și premonitoriu, într-o creație lirică a sa: Al meu zbuciumat suflet se-ntoarce de la sine Cătră limanul dulce al zilelor senine Din vremea cea trecută. (Poezii, p. 116). Prin această optică, amintirile și evocările autorului junimist se situează la confluența dintre episoade ce aduc a poveste "blândă", avându-l pe autor drept personaj principal, și "radiografia" unor medii socio-culturale ale vremii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce ținut-ai cu tărie steagul sus, neprihănit, Ș-ai pus pieptul în vremi grele, și-ai pus umerii la jug, Astăzi când prețuim roada adunată de sub plug, Ție cu deosebire tot onorul se cuvine Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine Ce în vălmășagul vieții ne-a fost dat ca să gustăm! Ție, dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai avea vreo solidaritate cu gazeta Convorbirile, a cărei personal de redacție este astăzi compus din membri cu totul noi. Și acum când îmi întorc gândul spre cele trecute, când îmi amintesc oarele de adevărat repaos sufletesc petrecute în atmosfera senină a întrunirilor noastre literare din timpul tinereții, mărturisesc că simt o tainică strângere de inimă. Între multe episoade din viața noastră literară de atunci, descrise cu mult spirit de Panu, îmi aduc mai ales aminte cu o nespusă plăcere cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mult cu natura. De aceea simt o deosebită plăcere de a istorisi diferitele mele întâmplări vânătorești, care îmi revin acum din depărtarea timpurilor ca niște dulci adieri de primăvară. Așa îmi aduc aminte că, în dimineața unei zile calde și senine din luna august, eram dimpreună cu prepelicarul meu Milord pe o bogată miriște de grâu, de pe moșia Spătăreștii, din județul Suceava, proprietate a lui Alecu Millu, acum răposat. Ce frumusețe aveam dinaintea ochilor! Întreaga câmpie cât cuprindeam cu ochii, brăzdată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o îndemânatică viețuire. La masa lor puteai veni oricând, chiar nepoftit, deoarece pe atunci nu se numărau încă bucățile în farfurie. Acolo, intrând în casă, trebuia să-ți lași necazurile la ușă, pentru că înăuntru nu întâlneai decât voie bună, frunți senine și surâsuri pe buze, surâsuri de oameni sinceri fără gânduri ascunse. Stăpâna casei a fost o femeie de lume, frumoasă, judecând după talia ei încă subțire, după trăsăturile feței și strălucirea ochilor ei negri, care în vremea lor au trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o stranie emoțiune, de un fel de bucurie pe care nu pot să o definesc, o bucurie, sau mai bine zicând, o stare de extaz, cum ar simți cineva, când, înzestrat cu aripi, s-ar vedea deodată plutind în sferile senine, deasupra păcătoșiilor pământești, ei bine, într-o astfel de stare sufletească anormală m-am întors acasă și, fără să vreu, luat de apa gândurilor, am luat și eu condeiul în mână și am început să scriu iute, iute, pe nerăsuflate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
numai tu poți și numai tu ești îndreptățit să faci. Cu Dumnezeu înainte. Badea Gheorghe Mi-e dor de prietenul meu Am fost colegi de liceu. Nelu, era un adolescent slăbuț, timid, retras, cu ochi mari albaștri, cu o privire senină și blândă. Era sărac îmbrăcat, locuia la internatul liceului, dar la orele de curs dădea răspunsuri foarte corecte, mai ales la matematică și fizică. După liceu, ne-am despărțit, am mers fiecare pe drumul propriu, urmând cursurile unor facultăți diferite
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în care Dumnezeu dăruiește viață creației sale supreme, omului Adam. Când Papa Juliu al II-lea, după îndelungate așteptări a ajuns să vadă prima dată această scenă, l-a întrebat pe pictor, de ce l-a reprezentat pe Adam cu chip senin de copil. La care Michelangelo a răspuns că „Dumnezeu l-a făcut pe om curat, sincer, cinstit, toate relele le-a învățat acesta mult mai târziu”. Așa este și cu copilul. El vine pe lume cu sufletul curat, cinstit, plin
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a dărui fără a aștepta ceva în schimb, o explozie de bunătate are loc în inima ta. Vezi în jurul tău lucruri minunate pe lângă care adesea ai trecut fără să le observi, frumusețea și parfumul florilor, măreția cerului, cântecul păsărelelor, privirea senină a copiilor, răsăritul soarelui, zâmbetul celor din jurul tău, căldura familiei, bucuria trăirii prezentului. Frumusețea ca și urâțenia chipului omului de lângă noi se topesc cu timpul în obișnuință, rămâne frumusețea sufletului, a inimii, frumusețea zilelor și a anilor petrecuți împreună, uneori
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
o revelație, m-am trezit deodată în contact cu toate popoarele și toate civilizațiile lumii. Colegii mei de școală proveneau din toate rasele, continentele și popoarele, vorbeau toate limbile pământului, mai rău decât în Babilon, erau însă toți binevoitori, prietenoși, senini și comuncativi. Pe măsură ce învățam limba, cu puținele cuvinte pe care am reușit să le învățăm, ne povesteam viața, pățaniile, drumul greu pentru a ajunge aici. Și ce a fost foarte important, de la fiecare dintre ei am învățat despre religii, culturi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
astăzi?” Și îi mai spun „Dumnezeu ne-a mai dăruit încă o zi, hai să facem din ea o zi frumoasă!” Uneori însă, îmi amintesc ca prin ceață, că din oglindă, mă privea cândva un tinerel cu fața netedă și senină, cu ochii strălucitori, plini de energie și de voie bună. Avea pe vremuri tinerelul acela un aer visător dar optimist, poate naiv dar sincer și plin de căldură. Oare unde a rămas acel tânăr simpatic și prietenos, unde a dispărut
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ești jumătatea mea.“ Uite că s-a și însurat. Din păcate, mintea tot slăbuță i-a rămas. „5. Am un băiețel frumos.“ Bravo, Puiule! Altceva nu pot spune. Omul se descurcă. Se pare că viața lui va avea un curs senin, dar, dezastru, fața B a albumului ne anunță cavernos: B) „1.Unde se duc banii mei?/ Pe muzică și femei.“ Deducem că Puiu s-a convins cum e cu însurătoarea. Ce i-o fi trebuit și lui, om serios? „2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ăștia care scriu ca mai-nainte nu se opun, ci chiar sunt creația, produsul societății. Apoi, poezia e anacronică. Azi poezie nu mai pot scrie decât bancherii, senatorii și noii îmbogățiți cu teșchereaua plină. Cei care au o viață aparent senină. Poezia se poate scrie doar dacă ura e orientată, direcționată. Trebuie să ai ceva de propus lumii. Sau s-ar mai putea scrie dacă te simți împlinit sufletește. Ca un mare mahăr. Atunci abia universul ți se pare rotund. Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vreo deslușire. Am rătăcit oare drumul? Mi-am rătăcit amintirea? Mințile? Sau poate că În răstimp pierise satul cu ispite, ca o nouă So domă și Gomoră? Ne-am Întors din cale, grabnic și cu teamă, spre alte ceruri, mai senine. DIN SIMBRIILE NOASTRE DE ÎNVĂȚĂTORI SUPLINITORI LA țară (patru dintre noi au trecut pe aici) cu 54 de lei pe lună; sau de conțopiști la Închisoarea Văcărești, plătiți pe ștatele gardienilor, iarăși cu 54 de lei pe lună; sau din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spu nea după citirea directorului nostru: „Foarte frumos articol, dar și foarte obraznic!“ [...] Împovărat de bagajele lui ancestrale de acasă, Ion Trivale s-a realizat și integrat curând de tot printre noi și În climatul nostru cel mai cald și senin al cugetului și al scrisului românesc - Începând cu debutul său amintit, care-l dezlega de cele mai intime rațiuni ale rasei sale; continuând cu activitatea lui de critic literar care Îndemna pe scriitori spre „făgașul tra di țional... fără de care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dându-le În seama celor care trăiesc gândind la bătrânețile lor, pe care le-ar dori Într-o perfectă inacțiune fizică și intelectuală, Într-o zăcere pe picioare, unii dintre ei nepreocupați nici măcar de frumoasele și nevinovatele Îndeletniciri ale vârstei senine: lectura, scrisul și săditul pomilor; cât și celor făcuți anume pentru strânsul averilor și acaretelor, dintr-un instinct al lor propriu și grosier, al posesiunii de bunuri materiale și numai materiale. Găsesc că este cu totul reprobabilă această persistență zilnică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răvășit de seisme și de catastrofe vulcanice; viziune de apocalips, drum dantesc În care te Întâm pină, ca niște duhuri ale morților, popândăi În panică și placide broaște țestoase, și pe care, tot coborând și urcând, descoperi dintr-odată golful senin și primitor, cu copaci ombeliformi, ca În insulele Sudului Îndepărtat, și cu lacul zăcut și amar, din descompuneri iodate; iar mai departe stâncile fierbinți, unde atât de bine le sta iubitelor noastre goale, fără intermediul nesuferit al slipului, jignitor pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sora medicală și mama mea înnebunită de durere tocmai constată că am încetat din viață, eu simt cum ies din mine însumi, mă desprind eu de mine, îmi las deoparte corpul tot așa cum, de pildă, într-o dimineață de vară senină cineva și-ar lăsa deoparte casa natală și ar porni pe o cărare șerpuitoare, pe câmpul înverzit spre școala de la oraș. Agale, agale, mă înalț în văzduh și spre marea mea uimire privesc de sus toată scena, cu limpezime văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sufletul ei un anume schimb, să i se ia viața ei în locul vieții lui Vlad. În pragul ușii s-a ivit băiatul ei, nu mai încăpea nici o îndoială, rugăciunea ei a fost ascultată! Fratele meu Vlad avea o față mai senină decât ar fi fost firesc, după ce trecuse prin ce trecuse. Dar mama n-a observat amănuntul ăsta. A șoptit: -Vlad!... Și Vlad a răspuns: -Gata, mamă, s-a terminat... Mama l-a îmbrățișat și și-a dat drumul la lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
odinioară le dispăruse; acum își fixau întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se țină după fete constituia principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându-se sleiți, ca două umbre, ca doi melci. Puseseră la cale o partidă de fotbal, dar tocmai o abandonaseră repede, învinși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]