6,505 matches
-
stare fizică, psihică, a locutorului și a interlocutorului, domenii de interes, comportamente specifice etc.), actualizarea componentei interpersonale/relaționale a comunicării la nivelul discursului apar, în acest sens, modificări în planul formei (al formulelor de adresare, al folosirii persoanei a doua singular sau plural etc.) și al conținutului (relația elev profesor implică, în principiu, alte tipuri de informații actualizate în comunicare decât relația fiu mamă, chiar în condițiile suprapunerii teoretice de roluri: același locutor poate fi elev, într-o situație de comunicare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tineret, în timp ce presa din Bârlad tăcea. Față de spusele profesorului - bârlădean prin fapte și sentimentele adânci, în raport cu valorile localității, apreciez încă odată observațiile subtile ale Cronicarului din „România literară” și regret adânc că o bijuterie literară nu numai stilistică precum „Figuri singulare din familia Alexandrina Enăchescu Cantemir: Tanti Didica” nu și-a găsit locul în presa actuală de la Bârlad, ci la „Dacia literară” (nr.73/2007, când C.D. Zeletin prin tot ce scrie este modelul celor de unde provine în formarea și afirmarea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
uciși de șoferi aflați în stare de ebrietate pentru a accentua consecințele negative ale consumului excesiv de alcool (Fisher, apud Ammerman, Ott, Tarter, 1999, p. 239). În general, contrareclama poate lua două forme distincte. În primul rând, se pot folosi reclame singulare menite să completeze imaginea creată de preponderanța mesajelor pozitive prezentate de campaniile publicitare. Acestea pot fi sponsorizate de grupuri precum MADD sau pot face parte dintr-un program profilactic inițiat de guvern. În al doilea rând, contrareclama constă în acele
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de mai jos se poate observa că, dacă nu ar exista televiziunea, copiii s-ar orienta spre alte tipuri de media într-un procent mult mai scăzut decât spre activități precum recreere, citit, învățat etc., ceea ce subliniază încă o dată locul singular al televiziunii în galaxia Marconi. Graficul 5. Alternative la televiziune Tipologii de consum Fără a contesta efectele pozitive ale televiziunii asupra dezvoltării copiilor - învățarea unor aspecte pozitive ale comportamentului social, dezvoltarea cunoștințelor și limbajului -, trebuie atrasă atenția asupra potențialului negativ
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
va constitui din „vizibil” și din „enunțiabil”. În sfera acestei „experiențe clinice” ca orizont epistemologic specific, M. Foucault distinge următoarele aspecte principale: 1) Structura alfabetică a bolii în legătură directă cu definirea privirii sau observației clinice. Segmentul observabil este impresia singulară pe care o receptăm din partea unui bolnav sau, mai exact spus, este simptomul clinic observat la bolnavul respectiv. Din acestea se va construi „structura alfabetică a bolii”. 2) Privirea clinică, sau observația, exercită asupra ființei bolnave o reducție nominalistă. Prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului. Semnificația psihologică a bolii Boala nu poate fi reductibilă la caracterul ei strict medical. Fiind suferință ea presupune o anumită „trăire” și o anumită „atitudine” subiectivă din partea bolnavului care interesează întreaga sa personalitate. Suferința nu este niciodată izolată sau singulară. Ea este comunicată de bolnav în scopul găsirii unei înțelegeri, a unui ajutor și a unor remedii ale acesteia. Comunicarea suferinței inaugurează actul medical. Ea stabilește întâlnirea dintre medic și bolnav. Din aceste considerente, suferința nu este echivalentă cu boala
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
visînd că zboară, animalul în cauză și-a creat un posibil și un non-imposibil: trebuie să fie posibil să zbori și este imposibil să nu încerci să zbori. A construit baloane cu aer cald, avioane, rachete, stații orbitale. Omul e singular prin calitatea sa de a fi un animal visător, prin relația constructivistă pe care o are cu lumea. Dacă omul ar fi un animal realist, neștiind și nedorind altceva decît să se adapteze la realitate, ar mai exista oare picturile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se întîlnește în mare măsură cu unele dintre tezele deja prezentate: pentru Heidegger, oamenii urmează două moduri de a fi în lume, al realului și al posibilului; Musil atribuie oamenilor "simțul realului" și "simțul posibilului". Să ne oprim asupra experienței singulare povestite de Pessoa 170: "Mă aflu într-un tramvai și examinez lent, ca de obicei, toate detaliile concrete ale persoanelor din jurul meu. Detaliile sunt, pentru mine, lucruri, cuvinte, litere. Descompun rochia fetei așezate în fața mea în diferite elemente: stofa din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
performanței. Odată ce managerii înțeleg principiile managementului performanței, ei pot crea mediul și condițiile corespunzătoare pentru a obține rezultate maxime de la angajați astăzi, mâine, luna viitoare și anul viitor. Directorii generali pe care îi cunosc nu sunt foarte impresionați de îmbunătățirile singulare ale performanței la locul de muncă, într-un birou sau într-o fabrică. Ei știu că lucrurile se îmbunătățesc câteodată. Devin interesați însă când lucrurile se îmbunătățesc continuu. Organizații cum sunt Eastman Chemical Company, Allied Systems, 3M Dental, Blue Cross
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
ce se numește cuvînt (sau pentru un echivalent al acestuia). Acest raport cu noțiunea asigură cuvîntului posibilitatea de a exprima ceea ce este general și, prin aceasta, oferă memoriei condiția de a evita reținerea unui număr imens de denumiri pentru realități singulare. Pe lîngă aceasta, se lasă cunoașterii și experienței imediate uși deschise pentru a integra fără efort orice nouă cunoștință în măsura în care se poate asimila la tipurile deja cunoscute. Din aceste formulări, întîlnite în logică, ar decurge și faptul că noțiunile asigură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reprezentărilor o a doua ființare-în-fapt, mai înaltă decît ființa lor faptică imediată, în genere o existență, care își are valabilitatea în domeniul reprezentării"55. În continuare, acesta arată că inteligența (= intelectul) interiorizează relația implicată de semn, transformînd-o dintr-o legătură singulară într-o legătură universală, adică stabilă, în care numele (= forma semnului) și semnificația sînt legate din perspectiva ei în mod obiectiv. În acest context, intuiția în care constă la început numele devine reprezentare, iar conținutul acestei reprezentări se realizează prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Pe lîngă aceasta, entitatea denotată de un nume actualizat poate fi și o entitate în general, ca în judecățile cu valoare generală, o parte din clasa entităților desemnate, ca în judecățile particulare, un singur individ al clasei, ca în judecățile singulare. În vorbire, așadar, semnificația se poate actualiza sub mai multe aspecte, care pot viza semnificația conceptuală sau noțiunea sub aspect intensiv 74, semnificația clasială sub raport extensiv (Omul (= oamenii) este muritor), semnificația selectivă sau o diviziune a sferei clasiale (prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
două aspecte, la nivelul limbii, o relație cu o clasă de obiecte, și, la nivelul vorbirii, în discurs, o relație cu un anumit obiect sau cu anumite obiecte din clasa respectivă. Cînd destinația numelui este orientată exclusiv spre un obiect singular, relația cu clasa nefiind operantă, numele este propriu. Firește, această relație a limbii cu realitatea este complexă și are însemnătate deosebită pentru existența umană, dar latura fundamentală a limbii nu rezidă în ea, ci în semnificație, adică în dimensiunea intelectuală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evoluții interne care să se poată asocia în forma unor legi lingvistice. De aceea, nici reconstituirea faptelor de limbă neatestate nu este posibilă în cercetarea limbilor literare, deoarece aici se evaluează numai fapte atestate, deși acestea pot reprezenta deseori fenomene singulare, fără frecvență semnificativă și fără continuitate în raport cu fenomenele anterioare sau ulterioare. Contactele și relațiile dintre limbi, fiind diferite la nivel popular și la nivel cult, știința trebuie să opereze și în acest compartiment cu alte mijloace de evaluare și cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
opuse, însă, cu toate acestea ambele admisibile dacă se are în vedere schimbarea lingvistică în aspecte diferite ale limbii. Opiniile lui Coșeriu în legătură cu modul de realizare a schimbării comportă unele observații. Dacă într-adevăr toate schimbările ar porni de la indivizi singulari și s-ar generaliza prin imitație, rămîne inexplicabil de ce limba unor comunități aflate la distanță poate evolua, sub anumite aspecte, în mod similar sau, uneori, chiar identic. Apoi, este greu de intuit cum un fenomen produs într-un singur cuvînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
act exclusiv mental și, prin urmare, nu poate avea decît determinări finaliste"196. În acest mod, inovația, momentul inițial al schimbării, care poate produce sau nu o schimbare lingvistică (uneori rămînînd numai la stadiul de simplă deviere într-o folosire singulară întîmplătoare), are alt statut decît adoptarea și, s-ar putea spune, este de altă natură, fiindcă nu mai poate avea determinări de aceeași natură. Despre două faze în schimbarea lingvistică vorbea și Karl V o s s l e r
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a realiza aplicarea la obiectul comunicării și la posibilitatea de înțelegere a interlocutorului, încît nu se pune problema unei intenționalități a inovațiilor, iar uneori nici a adoptărilor, fiindcă acestea se fac pur și simplu prin urmarea unui model, chiar dacă este singular. A observat în mod just Eugen Coșeriu că, de fapt, regularitatea caracterizează actul creării unui fapt de limbă, deoarece, fiind un fapt singular poate constitui tiparul unor clase de utilizări ulterioare lui208. Dacă devine sau nu un astfel de tipar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
uneori nici a adoptărilor, fiindcă acestea se fac pur și simplu prin urmarea unui model, chiar dacă este singular. A observat în mod just Eugen Coșeriu că, de fapt, regularitatea caracterizează actul creării unui fapt de limbă, deoarece, fiind un fapt singular poate constitui tiparul unor clase de utilizări ulterioare lui208. Dacă devine sau nu un astfel de tipar ține însă de condiții sau de cauze care pot să aibă sau nu relație directă cu cele care l-au produs. Problema distincției
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sintetic la analitic și în cazul verbului, acest fenomen ilustrîndu-se prin faptul că pronunția franceză a renunțat de cele mai multe ori la marcarea diferențierilor personale prin desinențe, iar engleza a pierdut aproape în întregime asemenea desinențe (excepție făcînd persoana a treia singular). În această situație, pronumele personal, a cărui exprimare devine obligatorie, preia sarcina marcării persoanei într-o formă analitică. Meillet vede în aceasta, performanța englezei de a fi atins un stadiu de superioritate înaintea altor limbi europene 216. Acest lingvist observă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
competența interpersonală, bazată pe relațiile dintre interlocutori, relații care pot fi epistemice (de nivel de comunicare), sociale sau afective 260. Competența lingvistică, considerată în acest caz ca fiind cea care privește folosirea formelor limbii, nu se manifestă, așadar, în mod singular, ea fiind însoțită de și corelată cu alte competențe care asigură realizarea textelor și transmiterea mesajelor. Cînd este definită competența lingvistică se spune că ea este "un sistem de reguli interiorizate de subiecții vorbitori". Cuvîntul interiorizat vizează însă un fapt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evident prin existența sinonimiei, a mai multor semne pentru redarea aceleiași noțiuni, și a polisemiei, a unui semn pentru mai multe noțiuni. Cu toate acestea, la fel ca noțiunile, semnele lingvistice organizează formal cunoașterea asupra realității, fiindcă nu desemnează obiecte singulare, fapte izolate, ci clase și concepte, ca urmare a generalizărilor realizate de rațiune. În actele de vorbire însă se produce o orientare spre obiecte și spre situații particulare, ceea ce înseamnă o operație logică de integrare a entității singulare în clasa
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
desemnează obiecte singulare, fapte izolate, ci clase și concepte, ca urmare a generalizărilor realizate de rațiune. În actele de vorbire însă se produce o orientare spre obiecte și spre situații particulare, ceea ce înseamnă o operație logică de integrare a entității singulare în clasa sa. Se constată, așadar, existența unei relații intime între limbaj și cunoaștere determinate de logică, încît semnele, ca simboluri, sînt rezultatul unei activități de natură logică și servesc la realizarea altor activități de aceeași natură 291. Dar, arată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
universalitatea construcțiilor personalizate intens, realizate prin asemenea acte. Pe de altă parte, filozofia nu întrunește numai afirmații (ce se deduc unele din altele) pe baza desfășurării unor raționamente, ci și atitudini 334, care, deși întemeiate rațional, reprezintă puncte de vedere singulare, diferite de la un gînditor la altul. Aceasta contribuie în mod evident la diversificarea sistemelor filozofice și la marea varietate a operelor, deosebite prin obiect, prin opțiunile metodologice, prin principiile pe care se sprijină etc. și diferite prin maniera în care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin aceasta cultura lor filozofică, științifică și artistică, dar și orientarea socială, religioasă sau morală și, întrucît toate aceste elemente se combină diferit și sînt prelucrate diferit în cazul fiecărei conștiințe creatoare de filozofie, fiecare gînditor își alcătuiește o viziune singulară și o operă marcată de individualitatea sa, atît din punctul de vedere al conținutului, cît și din punctul de vedere al formei. De aceea, se poate admite că geniul și talentul filozofului sînt necodiționate, ca și în cazul artistului, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
efuziunea sentimentului, deși individuală, rezonează la nivel social, în alte circumstanțe receptarea poeziei fiind imposibilă. Poezia este lirism, adică sentiment, iar cel mai puternic sentiment este iubirea, fiindcă reprezintă tendința (inconștientă) a omului spre imortalitate și, ca atare, deși trăit singular, acest sentiment este general uman și etern. S-ar putea spune de aceea că, în poezie, iubirea este un paliativ la răspunsul în legătură cu nemurirea, problemă frecventă pe terenul filozofiei, și din acest motiv creația lirică merge pînă la a sacraliza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]