6,584 matches
-
plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul în "-a" sau "-ă" pot avea pluralul în "-z", vocala precedentă fiind accentuată: "avlíi̯a" - "avlíur" sau "avlii̯áz" „curți”, "căsăbắ" - "căsăbắz" „orașe”. Exprimarea cazurilor este în general analitică. Genitivul se exprimă în majoritatea graiurilor
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Se folosește la cele trei genuri și la cele două numere, atât pentru substantivul propriu nume de persoană, cât și pentru cel comun. Acesta din urmă este articulat cu unul din articol hotărât sau nehotărât dacă este feminin sau masculin singular, putând fi nearticulat dacă este masculin plural: Doar în graiul din Țărnareca sunt forme de genitiv cu articol hotărât enclitic și cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic cu nominativul, fără prepoziție la numele de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau "ạmpiratuli" (mai rar) „împărate!” (masculin singular), "su̯ăru!" „soro!” Articolul nehotărât are formele "un", "ună", care nu se declină, la plural existând numai în unele graiuri, cu forma "niști" sau "niștă". Articolul hotărât: Adjectivul megleromân prezintă unele
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic cu nominativul, fără prepoziție la numele de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau "ạmpiratuli" (mai rar) „împărate!” (masculin singular), "su̯ăru!" „soro!” Articolul nehotărât are formele "un", "ună", care nu se declină, la plural existând numai în unele graiuri, cu forma "niști" sau "niștă". Articolul hotărât: Adjectivul megleromân prezintă unele particularități față de cel din română în privința gradelor de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
scurtă se folosește fără "a", iar forma sa lungă se utilizează și cu valori verbale: În formă substantivată, infinitivul lung intră de asemenea în unele construcții specifice: Indicativul prezent Verbele de conjugarea I care au desinența "-u" la persoana I singular și "-i" la a II-a singular au și forme alternative la aceste persoane, care provin din macedoneană: "antru / antrum" „intru”, "antri / antriș" „intri”. La conjugarea a IV-a, verbele cu sufix cu infinitivul în "-ǫ́ri" au vocala
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
sa lungă se utilizează și cu valori verbale: În formă substantivată, infinitivul lung intră de asemenea în unele construcții specifice: Indicativul prezent Verbele de conjugarea I care au desinența "-u" la persoana I singular și "-i" la a II-a singular au și forme alternative la aceste persoane, care provin din macedoneană: "antru / antrum" „intru”, "antri / antriș" „intri”. La conjugarea a IV-a, verbele cu sufix cu infinitivul în "-ǫ́ri" au vocala ǫ́ și în sufixe: "ạmpărțǫ́
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
la forma de conjunctiv prezent (vezi mai jos), precedat de "ăs" sau "ă si / ă să" invariabile, analog cu tipul de viitor din limba română format cu „o” + conjunctivul prezent. "Ă" provine din forma "va/vă" de persoana a treia singular indicativ prezent a verbului "vreari" „a vrea”. Exemple: "ă si nă gustim" „o să ne ospătăm”, "ăs l’au̯" „o să iau”. Alt mijloc de exprimare a viitorului este analog cu alt tip de viitor folosit în limba română, cu conjunctivul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
cu forma de indicativ imperfect precedată de conjuncția "să/si": "si căntam". După P. Atanasov, meglenoromâna mai are și conjunctiv mai mult ca perfect, având forma indicativului mai mult ca perfect. Imperativul negativ este identic cu cel pozitiv și la singular. Există o diferență față de forma de conjunctiv prezent persoana a III-a singular, de unde provine forma de persoana a II-a singular a imperativului: la conjugarea a IV-a, la verbele cu sufix, acesta se reduce la "-ea" și desinența
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
P. Atanasov, meglenoromâna mai are și conjunctiv mai mult ca perfect, având forma indicativului mai mult ca perfect. Imperativul negativ este identic cu cel pozitiv și la singular. Există o diferență față de forma de conjunctiv prezent persoana a III-a singular, de unde provine forma de persoana a II-a singular a imperativului: la conjugarea a IV-a, la verbele cu sufix, acesta se reduce la "-ea" și desinența este zero : Condiționalul prezent se formează cu verbul auxiliar "vrea" (de la "vreari" „a
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
ca perfect, având forma indicativului mai mult ca perfect. Imperativul negativ este identic cu cel pozitiv și la singular. Există o diferență față de forma de conjunctiv prezent persoana a III-a singular, de unde provine forma de persoana a II-a singular a imperativului: la conjugarea a IV-a, la verbele cu sufix, acesta se reduce la "-ea" și desinența este zero : Condiționalul prezent se formează cu verbul auxiliar "vrea" (de la "vreari" „a vrea”) invariabil + conjunctivul prezent: "vrea să cǫ́nt
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
căntam" „dacă aș fi cântat”. În frază: "Tucu si dam la toț, la mini nu rămănea țiva" „Dacă le-aș fi dat tuturor, mie nu-mi rămânea nimic”. Prezumtivul prezent se exprimă cu "vă" (forma de persoana a III-a singular indicativ prezent a verbului "vreari" „a vrea”) + infinitivul lung: "I̯ăł vă tăl’ari leamni clo" „(El) o fi tăind lemne acolo”. Prezumtivul perfect se formează din "vă" + infinitivul lung al lui "veari" „a avea” + participiu: "Țeaști piperchi să
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de o lume leneșă, sortită pieirii, din cauza absenței idealului. Burgul sau cetatea se definește, astfel, ca un spațiu închis, unde toate evenimentele sunt prestabilite, într-o monotonie de neînvins. Tendința de evaziune din acest spațiu limitat se manifestă prin prezența singulară a unui turn, ce deschide parcă spațiul, îl lărgește, orientându-l către misterele unui orizont fantomatic. Fantomele se înscriu într-o altă temă simbolistă, putând deschide calea către spațiile onirice, către visare. De aici, vor apărea „voievozi cu plete” și
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
în special tehnice au infirmat valoarea acestei teze. În perioada contemporană dogmatismul s-a concretizat într-o altă concepție despre cunoaștere anume în pozitivismul logic. Acest dogmatism se referea tot la criteriul adevărului dar nu privind axiome ci privind judecățile singulare. Cunoașterea nu este certă decât în măsura în care ea se concretizează în propoziții logice atomare și se referă fiecare din ele la câte un fapt nedecompozabil deci atomic. Mai mult decât această exigență se cere ca judecățile singulare să fundamenteze judecata în
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
axiome ci privind judecățile singulare. Cunoașterea nu este certă decât în măsura în care ea se concretizează în propoziții logice atomare și se referă fiecare din ele la câte un fapt nedecompozabil deci atomic. Mai mult decât această exigență se cere ca judecățile singulare să fundamenteze judecata în cauză prin inferență, iar în ultimă instanță la baza ei trebuie să stea cel puțin o trăire elementară ca să fie adevărată. Orice alt caz în afara propozițiilor singulare nu poate constitui o propoziție cu sens deci cu
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
Mai mult decât această exigență se cere ca judecățile singulare să fundamenteze judecata în cauză prin inferență, iar în ultimă instanță la baza ei trebuie să stea cel puțin o trăire elementară ca să fie adevărată. Orice alt caz în afara propozițiilor singulare nu poate constitui o propoziție cu sens deci cu valoare de adevărată sau falsă. Deci se exclud și judecățile de cea mai mică generalitate. Nici propozițiile atomare nu sunt atacabile sub raportul valorii de adevăr.
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
categorie. Substantivele numărabile au formă de plural, pot fi determinate de atribute (numerale, adjective) care exprimă cantitatea: "trei purceluși", "o mulțime de probleme", "cîteva minute". Substantivele nenumărabile denumesc noțiuni care nu pot fi numărate și deci nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte din noțiunile abstracte. Aceste substantive fie au numai formă de singular (sau forma lor de plural are un sens diferit), fie au numai formă de plural (sau forma de singular este practic nefolosită). Exemple
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
trei purceluși", "o mulțime de probleme", "cîteva minute". Substantivele nenumărabile denumesc noțiuni care nu pot fi numărate și deci nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte din noțiunile abstracte. Aceste substantive fie au numai formă de singular (sau forma lor de plural are un sens diferit), fie au numai formă de plural (sau forma de singular este practic nefolosită). Exemple: Substantivele colective sînt acele substantive care exprimă o colectivitate. Dupa modul de formare substantivele colective sînt: Substantivele
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte din noțiunile abstracte. Aceste substantive fie au numai formă de singular (sau forma lor de plural are un sens diferit), fie au numai formă de plural (sau forma de singular este practic nefolosită). Exemple: Substantivele colective sînt acele substantive care exprimă o colectivitate. Dupa modul de formare substantivele colective sînt: Substantivele simple pot fi primare ("carte", "floare" etc.) sau derivate cu sufixe ("bunătate", "geamgiu", "îndoială" etc.) Substantivele compuse sînt formate
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
substantivele se împart după genul gramatical în două clase - substantive masculine și feminine - în limba română există și o a treia clasă, cea a substantivelor neutre. Acestea se comportă ca o combinație a celorlalte două clase, în sensul că la singular necesită același fel de acord gramatical cu adjectivele ca și substantivele masculine, iar la plural același acord ca și substantivele feminine: "măr galben" (n.) - "nasture galben" (m.); "mere galbene" (n.) - "jucării galbene" (f.) Substantivele din limba română își modifică forma
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
egală măsură vederilor lui Averroes privind problema percepției, afirmând că realitatea materială conține în ea însăși elementele care permit să fie înțeleasă ca atare. După Duns Scot, categoriile universale (""universalia"") nu sunt independente de spiritul uman, fiecare existență particulară sau singulară posedă o natură formală distinctă. Astfel, cunoașterea adevărurilor eterne are o bază obiectivă, din care derivă libertatea omului și întâietatea voinței umane. Combătând ipoteza după care actele divine ar rezulta dintr-un liber arbitru, el admite totuși că existența reală
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
Textul are unele particularități fonetice (în "ceale" , diftongul "ea" nu s-a redus încă la "e;" apare forma mai veche, "pre" a prepoziției "pe" provenit din latinescul "per" etc.) și gramaticale (de exemplu forma unică pentru persoana a III-a singular și plural a auxiliarului "a avea" : "au"). "Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B[o]gom darovannomu zupan Hanăș Begner ot Brașov mnog[o] zdravie ot Nécșul ot Dlugopole. ( = "Înțeleptului și nobilului și cinstitului și de Dumnezeu dăruitului jupan Johannes
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
a avut nevoie de un timp îndelungat și de mulți gânditori, filozofi și oameni de știință pentru a ajunge în forma sintetică cunoscută azi ca "Legea conservării materiei". În sensul comun de folosire, cuvântul „energie” este un substantiv feminin, având singular și plural (o energie, două energii). Semnificația cuvântului poate fi: În sensul folosit în fizică (știință, tehnică și tehnologie), termenul este un substantiv feminin, defectiv de plural, la singular fără articolul nehotărât "o". Pentru plural, se recomandă expresia "forme de
Energie () [Corola-website/Science/298843_a_300172]
-
sensul comun de folosire, cuvântul „energie” este un substantiv feminin, având singular și plural (o energie, două energii). Semnificația cuvântului poate fi: În sensul folosit în fizică (știință, tehnică și tehnologie), termenul este un substantiv feminin, defectiv de plural, la singular fără articolul nehotărât "o". Pentru plural, se recomandă expresia "forme de transfer energetic" și nu "forme de energie", folosită des, dar incorect. În funcție de diferite criterii, se vorbește despre diverse forme de transfer energetic. Din punct de vedere al "sistemului fizic
Energie () [Corola-website/Science/298843_a_300172]
-
un tăbăcar capabil să preia afacerile părintelui, de unde, conform lui Xenofon, dorința de răzbunare a lui Anytos. După toate aparențele, Anytos era sincer convins că vede în Socrate un personaj periculos. Procesul lui Socrate nu este doar un eveniment istoric singular, irepetabil; procesul lui Socrate este procesul intentat gândirii care cercetează, dincolo de mediocritatea cotidiană, adevăratele probleme. Socrate este acela care, uimindu-ne, ne interzice să gândim potrivit unor obișnuințe dobândite. Socrate se situează așadar la antipozii confortului intelectual, ai conștiinței împăcate
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
sau excelență. Referindu-se la acest aspect, eruditul Aaron Ember a scris: "Că limbajul Vechiului Testament a abandonat idea de pluralitate a termenului Elohim este arătat în special prin faptul că este construit aproape invariabil cu un verb predicativ la singular și preia und atribut adjectival la singular. Elohim trebuie explicat la un plural intens, denotând măreție și maiestate, fiind egal cu Dumnezeul cel Mare" . Termenul "Elohim" este însă folosit și pentru alți dumnezei: în este folosit pentru zeul filistean Dagon
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]