7,322 matches
-
un episcop . Doi din episcopii care au funcționat la Yaffa , Fidus (431 i.e.n.) și Elias (536 î.e.n.) au participat la conciliile bisericii. Arabii conduși de Amr ibn Al As, din comandanții vestiți ai califului Omar (Umar),cuceresc mica urbe, sub steagul Islamului, în anul 636. Noul oraș Ramla devine noua capitală a districtului Jund Falastin , ce înlocuise provincia romană și bizantină Palaestina Prima și face de acum parte din provincia Siria(Sham) cu centrul la Damasc. Ramla, situată mai spre centru
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
et Construction de Paris). Lucrările au durat doi ani , între 1890 - 1892 și au fost încheiate în august 1892. Inaugurarea festivă a avut loc la 26 septembrie 1892 în prezența reprezentantului oficial al sultanului . Locomotiva primului tren fu împodobită cu steagurile Imperiului Otoman. Traseul căii ferate , cu o lungime de 87 km și având 1 m lărgime, se îndrepta din gara Yaffa spre sud-est, parcurgea gările Lod (Lydda) și Ramla , apoi șerpuia de-a lungul pârâului Wadi a-Srar (în ebraică Nahal
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Viteazul, pe scuturi și pe lambrechinii stemelor dar, deoarece până la începutul secolului XIX, conștiința de a forma un neam nu exista decât la câțiva cărturari precum Grigore Ureche, ele nu erau folosite pentru a îi identifica specific pe Români, iar steagurile țărilor românești, până în al doilea deceniu al secolului XIX, erau cele moștenite din Evul mediu, cu o simbolistică heraldică fără legături cu ideea modernă de "națiune" : Tricolorul ca simbol al națiunii românești apare la începutul secolului XIX : astfel, este de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
sângelui)". Tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, în 1834 ca drapel de luptă, când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă. Acest model era un „steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având și acesta stele și pasăre cu cap în mijloc”. Curând, ordinea culorilor a fost schimbată, astfel încât galbenul să apară în centru. La înmânarea drapelelor, domnitorul a spus, printre altele: În 1840, ca să diferențieze
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
adoptat un nou model pentru cel dintâi: tricolor roșu-galben-albastru, cu roșul în partea superioară și lățimi egale ale benzilor. În centru se afla un scut alb bordat cu aur și mobilat cu acvila valahă, încoronată princiar și cruciată. În 1848, steagul adoptat de către revoluționari ca drapel al Țării Românești a fost tricolorul albastru-galben-roșu (cu albastrul sus, deci, conform semnificației „Libertate, Dreptate, Frăție”). Acest tricolor apare atunci de asemenea în Moldova, în Ardeal (de exemplu la Adunarea de la Blaj) și până la Paris
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
guvern revoluționar cu un tricolor „ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii”). Iată amănuntele adoptării tricolorului : Totuși, decretul nr. 252 din 13/25 iulie 1848, motivat prin faptul că „nu s-a înțeles [încă] cum trebuiesc făcute stindardele naționale”, definea steagul ca având culorile dispuse pe "verticală", posibil sub influența modelului francez. Nuanțele erau „albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. În ceea ce privește ordinea, „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind”. Petre Vasiliu-Năsturel notează că, din punct de vedere
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
dispuse pe "verticală", posibil sub influența modelului francez. Nuanțele erau „albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. În ceea ce privește ordinea, „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind”. Petre Vasiliu-Năsturel notează că, din punct de vedere heraldic, atât la steagul Franței cât și la cel al Țării Românești revoluționare, banda din mijloc reprezintă un metal (argint, respectiv aur). Alți cercetători sunt de părere că tricolorul nu fusese imitat după modelul francez, ci reprezenta o veche tradiție românească, ipoteză sprijinită de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
o veche tradiție românească, ipoteză sprijinită de o notă a ministerului de externe revoluționar către Emin Pașa: „colorile eșarfului ce purtăm noi diriguitorii, precum și toți impegații, nu sunt de datină modernă. Noi le-am avut încă de mai înainte pe steagurile noastre. La primirea dar a cocardei și a eșarfelor tricolore nu am urmat duhul de imitație sau de modă”. După înfrângerea revoluției, se revine la vechile steaguri, iar revoluționarii sunt persecutați pentru vina de a fi purtat însemnele tricolore revoluționare
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
sunt de datină modernă. Noi le-am avut încă de mai înainte pe steagurile noastre. La primirea dar a cocardei și a eșarfelor tricolore nu am urmat duhul de imitație sau de modă”. După înfrângerea revoluției, se revine la vechile steaguri, iar revoluționarii sunt persecutați pentru vina de a fi purtat însemnele tricolore revoluționare. În 1849 domnitorul Barbu Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă dispoziția orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative. Acest model
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
inițialele pe drapelele militare, monogramele domnitorilor munteni au fost înlocuite cu acvile. Legenda formării tricolorului național prin contopirea culorilor drapelelor Moldovei și al Țării Românești s-a născut după 1860, probabil din dorința de a împăca pe toată lumea în privința alegerii steagului revoluționar muntean de la 1848 ca drapel al întregii Românii. Această legendă a fost favorizată și de potrivirea coloristică a drapelelor atribuite celor două principate române la acel moment (roșu și albastru pentru Moldova și albastru și galben pentru Țara Românească
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
multă rugăminte s-au făcut [...] iar domnul Bogdan Voievod, văzând atâta rugăminte, făcu pe voia lui și se-mpăcă”. Pictura lui Lecca îi are în centru pe cei doi domni care își strâng mâinile. De asemenea, se pot observa și steagurile Moldovei (albastru-roșu) și al Munteniei (galben-albastru). Aceste combinații de culori nu au fost atestate însă înainte de 1832-1834. P. V. Năsturel combate această legendă, arătând că tricolorul roșu-galben-albastru era anterior unirii principatelor și că cele trei culori, în dispoziția verticală, reprezintă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ministrul de externe al Guvernului provizoriu al Țării Românești îl asigura, în 1848, pe trimisul extraordinar al Porții, Suleiman Pașa, de faptul că cele trei culori ale drapelului sunt „de demult, străbunii noștri le purtau pe pavilionul lor și pe steagurile lor. Deci ele nu sunt un împrumut și o imitație din prezent sau o amenințare pentru viitor”. Un alt tablou al lui Constantin Lecca înfățișează uciderea lui Mihai Viteazul. În această compoziție apare și stindardul unit al celor trei provincii
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
însă și rezerve în ceea ce privește argumentația adoptată. La 6 februarie 1859, în primul său drum său către București de când fusese ales domnitor al Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat la marginea orașului Buzău de către comandantul dorobanților, care purta un steag tricolor. Acest fapt l-a mișcat pe Cuza foarte tare. Până în 1861 au fost utilizate simultan atât vechile steaguri ale principatelor Moldovei și Țării Românești, cât și tricolorul. La 22 iunie 1861, Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ales domnitor al Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat la marginea orașului Buzău de către comandantul dorobanților, care purta un steag tricolor. Acest fapt l-a mișcat pe Cuza foarte tare. Până în 1861 au fost utilizate simultan atât vechile steaguri ale principatelor Moldovei și Țării Românești, cât și tricolorul. La 22 iunie 1861, Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite. Drapelul este tricolorul românesc, roșu-galben-albastru, având benzile dispuse orizontal. Nu se cunosc nici
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de la 1859 până la 1866 el nu a reprezentat decât ceea ce reprezenta la 1848: "libertate, dreptate, frăție"”. Drapelul a dobândit o recunoaștere și pe plan extern. Astfel, relatând călătoria din mai-iunie 1864 a principelui Cuza la Constantinopol, doctorul Carol Davila precizează: „Steagul românesc a fost ridicat la catargul cel mare, caiacele Padișahului ne așteptau, garda sub arme, marele vizir la ușă... Principele, liniștit, demn, concis în cuvintele lui, a petrecut 20 de minute cu Sultanul, pe urmă acest mare Padișah a venit
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
lui, a petrecut 20 de minute cu Sultanul, pe urmă acest mare Padișah a venit să ne treacă în revistă... Din nou, marele vizir a condus pe Principe până la poarta principală și ne-am întors la Palatul Europei, tot cu steagul român fâlfâind la catarg...”. Un drapel tricolor destul de uzat se află astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, având numărul de inventar 75045. De formă dreptunghiulară (proporția 2:3), acesta este alcătuit din trei fâșii tricolore din mătase
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
află astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, având numărul de inventar 75045. De formă dreptunghiulară (proporția 2:3), acesta este alcătuit din trei fâșii tricolore din mătase, cu dispunere orizontală (roșul în partea de sus). În centrul steagului se află pictate acvila valahă la dextra, cruciată și purtând însemnele puterii domnești, și bourul moldovean la senestra, purtând o stea cu șase raze între coarne. Cele două simboluri sunt flancate de șase drapele tricolore înclinate, dispuse trei la dreapta
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și bourul moldovean la senestra, purtând o stea cu șase raze între coarne. Cele două simboluri sunt flancate de șase drapele tricolore înclinate, dispuse trei la dreapta și trei la stânga, a căror hampe se încrucișau, probabil, în partea inferioară a steagului. Drapelele au fiecare câte o cravată albastră deasupra iar în vârful hampelor lor se regăsesc, de fiecare grup, câte o acvilă valahă, un vârf de lance și un bour moldovean. Pe fâșia roșie se află brodate o coroană princiară, situată
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de-o parte și de alta a coroanei, care însă nu se mai distinge decât parțial. Vârful hampei acestui drapel poartă un glob metalic pe care se găsește o acvilă. Cercetătorii sunt de păreri diferite în ceea ce privește atribuirea și datarea acestui steag. Astfel, col. dr. Alexandru Vasile și dr. Maria Ioniță consideră că acesta era steagul oficial al Principatelor Unite. Ultima cercetătoare datează steagul ca fiind din 1859. Tot din 1859, perioada imediat următoare Unirii principatelor, îl datează și Dan Cernovodeanu. Mario
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
decât parțial. Vârful hampei acestui drapel poartă un glob metalic pe care se găsește o acvilă. Cercetătorii sunt de păreri diferite în ceea ce privește atribuirea și datarea acestui steag. Astfel, col. dr. Alexandru Vasile și dr. Maria Ioniță consideră că acesta era steagul oficial al Principatelor Unite. Ultima cercetătoare datează steagul ca fiind din 1859. Tot din 1859, perioada imediat următoare Unirii principatelor, îl datează și Dan Cernovodeanu. Mario Fabretto îl consideră drapel de luptă, folosit între anii 1859 și 1861. Cercetătoarele Elena
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
glob metalic pe care se găsește o acvilă. Cercetătorii sunt de păreri diferite în ceea ce privește atribuirea și datarea acestui steag. Astfel, col. dr. Alexandru Vasile și dr. Maria Ioniță consideră că acesta era steagul oficial al Principatelor Unite. Ultima cercetătoare datează steagul ca fiind din 1859. Tot din 1859, perioada imediat următoare Unirii principatelor, îl datează și Dan Cernovodeanu. Mario Fabretto îl consideră drapel de luptă, folosit între anii 1859 și 1861. Cercetătoarele Elena Pălănceanu și Cornelia Apostol îl socotesc însă ca
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
drapel princiar confecționat în 1862, după unirea deplină a celor două principate, proclamată la 11/24 decembrie 1861. Într-adevăr, Alexandru Ioan Cuza nu și-a luat titulatura de „Alexandru Ioan I” decât după această dată. După abdicarea lui Cuza, steagul a fost păstrat la Arsenalul Armatei din București până în 1919, când a fost transferat la Muzeul Militar Național. Din 1971 se găsește la Muzeul Național de Istorie a României. Acest exemplar se pare că a fost precedat de un altul
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
că a fost precedat de un altul, datând 1859, care are o pânză tricoloră ceva mai mică în dimensiuni. Fâșia albastră se află de data aceasta în partea de sus, iar stemele celor două principate nu mai sunt înconjurate de steaguri. Inscripția de pe fâșia albastră este astăzi ilizibilă, însă era diferită de cea a drapelului princiar din 1862. Un alt drapel domnesc, oarecum diferit față de modelele din epocă, este un tricolor din mătase cu fâșiile dispuse vertical și albastrul lângă hampă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
domnesc, oarecum diferit față de modelele din epocă, este un tricolor din mătase cu fâșiile dispuse vertical și albastrul lângă hampă, având pictată în mijloc o coroană princiară. Acest drapel era arborat la castelul de la Ruginoasa ori de câte ori domnitorul era prezent acolo. Steagul se regăsește azi la Muzeul de Istorie din Suceava, din cadrul Muzeului Bucovinei. Convenția de la Paris prevedea la articolul 45 că „oștirile ambelor țări vor păstra steagurile lor actuale; dar aceste steaguri vor purta, în viitor, o banderolă de culoare albastră
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
princiară. Acest drapel era arborat la castelul de la Ruginoasa ori de câte ori domnitorul era prezent acolo. Steagul se regăsește azi la Muzeul de Istorie din Suceava, din cadrul Muzeului Bucovinei. Convenția de la Paris prevedea la articolul 45 că „oștirile ambelor țări vor păstra steagurile lor actuale; dar aceste steaguri vor purta, în viitor, o banderolă de culoare albastră, conform cu modelul alăturat la prezenta Convenție”. Ministrul de război, generalul Ioan Emanoil Florescu, solicită domnitorului, la 18 martie 1863, aprobarea în ceea ce privește modelul drapelelor armatei, hotărât de către
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]