8,296 matches
-
printre lucrurile Înconjurătoare. (joi) Mi s-a prescris ochelari. I-am cumpărat, dar nu pot să-i port. Când pun ochelari, am senzația că ceva material se interpune Între mine și real și deodată totul se deformează În mod ciudat, stricându-mi acel echilibru natural În care trăiesc. Obiectele nu mai sunt aceleași și, brusc, năvălesc asupra mea, fără o motivare firească. Cuvântul just este chiar acesta: pierd contactul firesc cu realul și mă clatin ca de o amenințare metafizică. Deformarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de aici a Început. Una din ele, Edith, m-a uimit prin abilitatea ei În cucerirea bărbaților. L-a văzut Întâi pe Eugen. Nu i-a fost greu. Apoi pe Petrescu, dracu’ s-o ia pe mai cine. Mi-a stricat toată dispoziția. Analizându-i arta, văd că ea pornește de la modestie, Îmbinată cu un element frivol, de acceptare a tuturor. Toate Însă le face cu puțină judecată, mai mult instinctiv. După toată logica mea, Eugen e cam prost. Naiv, deficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
impusă de religia puterii și să probeze democrația gândirii. Omul e o ființă gânditoare și trebuie să se manifeste mai ales prin această facultate a sa specifică. Relativismul metodei socratice devine cel mai periculos atentat la absolutismul instanței dictatoriale; Socrate strică desigur moravurile pentru că Îi Învață pe tineri să gândească, Îi Învață că ei sunt liberi, Îi Învață că necesitatea Înțeleasă nu poate fi mai presus de liberul lor arbitru, că nici zeii, nici oamenii (ca deținători ai puterii) nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
patrulă, agentul Lawrence Burke se considera un veteran. Alerga acum afară din Riverside Park pe West End Avenue, la mai puțin de 10 metri de urmărit, un motociclist îmbrăcat într-un tricou Harley Davidson. Ocolea pietonii și sărea peste porțiunile stricate din drum, la fel ca în liceu când alerga după cel care primea mingea. Și la fel ca pe atunci, Larry Picioroange câștiga teren. Fusese chemat pe malul râului să patruleze pentru a împiedica producerea unei crime și, cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o alianță între tată și fiică, alianță care a înrăutățit și mai tare lucrurile. Sachs îi povestise că în urma certurilor, se refugiau împreună în garaj, într-o lume cu mult mai previzibilă decât cea reală: de pildă, un carburator se strică numai în cazul în care una din legile simple ale fizicii a fost încălcată, mai ales când una din garnituri are vreun defect. Motoarele, suspensiile și transmisiile nu au toane pe care trebuie să le suporți și nici nu împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ținut ocupat cu trăncăneala ta și ai reușit o distragere verbală a atenției mele, chiar una de mare efect. Te felicit, a fost foarte bine. Ceea ce spuneai era foarte natural - până când ai menționat numele. Numele a fost cel care a stricat totul. Nu a fost natural să-l pomenești față de mine, căci mi-a trezit suspiciuni. Dar până acolo, a fost bine. Omul Imobilizat... Continuă tot el: - Păcat pentru tine că și eu sunt foarte bun. Magicianul își apropie palma deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Dar Thom plecase doar de 15 minute din cameră. Întrebă: - De ce faci toate astea? Toți cei pe care i-ai omorât... Care-i ideea? - Nu au murit toți, vorbi Magicianul pe un ton răstit. Tu ești cel care mi-a stricat numărul cu călăreața de la râu. - Bine, toți cei pe care i-ai atacat. De ce? - Nu a fost nimic personal, spuse el începând să tușească. - Nimic personal? întrebă Rhyme neîncrezător. - Să spunem doar că a fost o chestiune de apartenență la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la o mică plimbare. Privindu-l din cap până în picioare pe criminalul aflat în ușa laboratorului său, Lincoln Rhyme spuse: - Bine ai revenit! - Dar... focul! Descumpănit, bărbatul privi spre treptele care duceau spre dormitor. - Îmi pare rău că ți-am stricat reprezentația, spuse Rhyme cu răceală. Cred că, până la urmă, nu ai reușit să scapi de mine, nu-i așa, domnule Weir? Acesta îi întoarse privirea criminalistului și șuieră: - Nu mai răspund la acest nume. - Ți l-ai schimbat? Weir clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
relaxându-mă în fotoliu de când am ajuns, nu? Am avut timp doar să-mi pun jos geanta și să-mi fac repede o cană de ceai, și după aia direct la magazin...“ Apoi mi-am amintit, ceea ce mi-a cam stricat fluxul - păi, în seara asta s-a dus Charlie, nu? Uitasem. Păi, nu face chestia asta de obicei, nu? Ușa se trânti, întrerupându-mi autocompătimirea agreabilă, iar vocea lui Ben, care continua să mă surprindă de fiecare dată prin profunzimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mult în ultima vreme și asta îl îngrijorează. Chiar e foarte drăguț, de fapt, felul în care încearcă să ia presiunea de pe umerii mei. Dar aș vrea să meargă iar la Sainsbury’s sau la Waitrose, chiar dacă asta i-ar strica experimentul cu fata. Cred că ne-am cam săturat cu toții de varietatea redusă de la SavaMart. Va trebui să pun piciorul în prag și să insist să fac eu din nou cumpărăturile o vreme. Între timp, cred că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să nu fi renunțat la sex. Nu numai din motivele evidente - că ne ținea uniți pe mine și pe Charlie, că era amuzant și că mă făcea să mă simt dorită și așa mai departe -, ci și pentru că așa se strică multe altele. De exemplu, azi am fost la cumpărături pentru Crăciun pe Oxford Street și mi-am dat seama câte aspecte ale vieții sunt angrenate în afacerea atracției fizice. Când îmi cumpăr haine și câteva farduri acum e ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acolo. Destul de luminos și vesel, cum ar zice mama. Au împrospătat locul zilele trecute și pereții-s un soi de portocaliu gălbui luminos. Mort de vesel. Și putem să ne cumpărăm tot felu’ de pachete chiar ieftine, care s-au stricat în magazin, așa că mereu faci o afacere sau două. Nici una nu mă ajută la dietă, normal, da’ nu se rezumă la chestii mărunte ca asta, să știi. Pe metabolism trebe dat vina. Cum adică? am zis iar. Sheila asta poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zice, am crezut că vrei să îmi dai bună dimineața. Am făcut o pauză ca să-i dau ocazia să-mi răspundă la fel de sarcastic, dar nu se zărea nimic la orizont. Păreai gata să spui ceva. Nu? Bine, atunci, de ce să strici un obicei de-o viață? am continuat eu. Doar nu vrem să-ncepem să creăm precedente, nu? —Tată, taci, a mormăit Ben obosit către bolul cu hrană umezită. N-am chef. Oricum... știi tu. —Pardon? Adică, îmi cer iertare. (Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iau în greutate, trebuie să fiu atentă. Am probat azi o pereche de pantaloni mărimea 12 și îmi erau așa strâmți că abia am putut să trag fermoarul. La coapse e problema: fac forma aia oribilă de pară care-mi strică silueta dacă nu port ceva care să-mi acopere șoldurile. Chiar nu-mi propusesem să mă duc să probez haine: de fapt, mă dusesem să fac niște cumpărături pentru Crăciun, și-mi era atât de greu că am luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prefac doar că sunt supărat și de fapt nu eram: mă simțeam groaznic și nu găseam pe nimeni care să mă creadă că era vina mea. Oricum, nu știu ce speram: presupunând că spunea „Da, e numai vina ta și tu ai stricat mariajul părinților tăi și se poate să nu-ți mai vezi tatăl niciodată?“, atunci ce era de făcut? Nu cred că asta m-ar fi făcut să mă simt mai bine. Nu, cred că în sinea mea speram că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu mâncarea sănătoasă - a fost așa mișto. Imediat mă trezesc la sală! De fapt, s-ar putea, deși atuncea doar glumeam. Poate mă duc s-arunc o privire - Sheila zice că se duc o grămadă de fete mari și nu strică să mă duc să mă uit și din astea. Mă simțeam destul de zâmbitoare după ce m-am întors la casa de marcat. E-un sentiment uimitor să știu că mă micșorez câtă vreme stau acolo: e bine să mă-ntorc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așa că nu m-am gândit niciodată ce părere o să ai. Citeam deja de multă vreme scrisorile tale când mi-am dat seama că tu crezi că și io-s fată. Și cre’ că dup-aia n-am mai vrut să stric nimica. Tu erai așa bună și dulce și - și aveai așa mare nevoie de mine. Asta era tare mișto. Uite ce e, iubito - dacă tu-ți imaginezi că la tine a fost greu, îți dai seama cum a fost pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-l faci să meargă. — Sigur că pot, spuse Leigh înțepată. Sunt sigură că sunt un milion de lucruri. Adriana și Emmy se uitară una la alta, fiecare știind ce gândea cealaltă: o fi Leigh o tipă organizată, dar nu-i strică să se relaxeze și să se distreze și ea un pic. — Ei bine, ai două săptămâni la dispoziție să alegi unul, querida, anunță Adriana cu glasul ei răgușit și autoritar. Până una alta, să ciocnim. Emmy ridică paharul de parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
după primul fum, momentul în care nicotina ajungea în sânge. Câteva clipe de liniștire și înviorare laolaltă, în proporțiile potrivite. Apoi fumul eliberat încet — dar cu destulă forță ca să nu se prelingă doar din gură, și nici prea tare ca să strice plăcerea momentului — întregea această experiență divină. Cu toatea astea, Leigh nu era proastă și cunoștea desigur toate dezavantajele păcătoase ale obiceiului ei îndrăgit. Emfizem. Cancer de plămâni. Boli de inimă. Hipertensiune. Trebuia să suporte fotografiile cu plămâni înnegriți de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în serios. Dar nu e nimic amuzant când e vorba de o piatră rotundă, de cinci carate, într-o montură placată cu aur de la Harry Winston. Chiar nu e nimic amuzant. Da, dar acum e, spuse Emmy în timp ce Leigh se strica de râs. Adriana logodită? E greu de imaginat. — Nu mai greu de imaginat decât o monogama convinsă care se dă la orice străin îi iese în cale, replică Adriana. Leigh își sterse o lacrimă, având grijă să nu tragă pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la care fusese ea — să nu mai zicem că mâncarea n-a fost la fel de bună. Dar Emmy nu spuse nimic. La urma urmei, se aflau acolo să sărbătorească logodna lui Leigh și nici în ruptul capului nu vroia să o strice. Și ce dacă totul devenise un uriaș coșmar înainte chiar de a fi început? Cea mai bună prietenă a ta se logodește o singură dată (să sperăm... și dacă prietena aceea era Leigh, atunci cu siguranță), iar ea avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe plajă la răsăritul soarelui? Sau când arhitectul ăla cu acoperișul de pe care aveai o priveliște nemaipomenită a Hudsonului — — Tu să știi că poate fi oricum, spuse Leigh, uitându-se direct la Emmy. — Ai așa un talent de a-i strica omului cheful! strigă Adriana. Mă duc să înnot. Încercă să-și păstreze tonul calm, dar începuse deja să se enerveze. De ce era Leigh așa de acră? Tipa avea o super slujbă la cea mai prestigioasă editură din oraș, un logodnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar trebui să se bucure pentru că sora ei va avea un copil. Dar acest ar trebui nu se traducea deloc în realitate. — Mda, în fine, vom vedea. Pleacă în LA să-l vadă weekendul viitor și probabil că atunci o să strice treaba. O să facă ea vreuna nefăcută, sunt sigură. — Leigh! Nu așa vorbește o prietenă foarte bună, se făcu Emmy supărată, dar în realitate era încântată. — Mda, și? O să mă omori? Amândouă o cunoaștem pe fata asta și știm foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
avertizau pe fiicele lor să n-o facă de teama unor boli, a lipsei de respect sau din cauza reputației. Doamna de Souza nu își făcea astfel de griji; se temea doar că o mișcare greșită ar fi de ajuns ca să strice iremediabil echilibrul de forțe dintr-o relație și să facă obiectivul final — logodna neîntârziată a Adrianei cu un bărbat potrivit — și mai greu de atins. — Foarte bine, dragă, mă bucur că am avut această discuție. Sună foarte promițător. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că și eu sunt la fel de plictisită de această discuție ca și tine, dar văd că nu se schimbă nimic. E pur și simplu inacceptabil. Adriana simți că nodul din gât începe să-i urce. Hotărâtă să nu plângă și să strice patruzeci și cinci de minute de pregătiri minuțioase, respiră adânc și se apropie de maică-sa. Ar fi vrut să ia mâinile acestei femei mai în vârstă în mâinile ei și să-i explice calm de ce nu era momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]