6,493 matches
-
murdărită chiar de conducătorul adevărat al balului. Cu strigăte puternice, murdari și țopăind de nerăbdare, geții au trecut înot și sau dus în ținutul besilor din apropiere. Cînd gheața s-a rupt iar apele mari s-au revărsat, voinicii, cu strigăte încete și gînduri ascunse au trecut Istru. S-au dus la Eni și ai lui să ia con- tribuția în cantități mari după înțelegere. Pentru a rezista la drum toți au încălecat și au mers să-i taie rău ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a cuprins durerea. Cînd el a sosit, eu Cotizo am ieșit doborît și am adus pentru noi prima apă sfințită -agheasmă - a lui Zoe și săpăligă. Fiul a fost dus pe țol prin toată cetatea și a fost plîns cu strigăte de curioși. Ieri seară tu ai murit iar cetatea și-a pus haine de sărbătoare și mi-a cerut mie să rizuiesc în placă și s-o torn. La răsăritul soarelui se va ridica precum roua și se va duce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
DESPRE MĂMICA Dragă mămică, scumpa mea mămică, Cu lacrimi fierbinți în ochi mă adresez ție, chem peste veac sufletul tău mare, sufletul tău de mamă sfântă, de mamă nemuritoare. Pagina pe care scriu, poartă alături de slove și lacrimile care însoțesc strigătul meu către tine, chemarea mea. Dumnezeu mi-i martor că nu vreau să bravez. Tu, sanctuarul vieții mele, tu cea mai sfântă ființă din viața mea, tu, bunătatea, blândețea, tu lacrima și sudoarea, tu jertfa care te ai mistuit din
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fi închis respirația, iar fi paralizat orice putere; dacă în această situaț ie ar fi cerut ajutor,-dacă și-ar fi analizat apoi gândurile și gesturile, . .numai așa ar fi găsit puterea de a înțelege durerea care mă obligă la strigăte disperate. Sâmbătă 20 august. Aștept, parcă simt că trebuie să vină cineva la mine, că trebuie să primesc o veste care să-mi schimbe radical gândurile și viața. Să fie aceasta presimțirea unor fapte reale, sau numai proecția în viitor
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
John Clare, pentru care cuvîntul englezesc "ancient" ("străvechi") devenea un concept favorit în sensul lui Edmund Burke: "simțul străvechi permanent al omenirii" (the ancient permanent sense of mankind), dar generalizat la întreaga natură. Așa de exemplu pentru Clare exista un strigăt al bufniței în "străveche" ("in ancient") (cf. Paulin 2004: xxv). Ceea ce pare limpede de asemenea este că înainte ca această controversă în jurul scrierilor lui Rowley să se fi terminat, Chatterton a fost "prins între a fi un geniu fraudulos sau
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate cu sârmă ghimpată și turnuri de pază cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Trăim momente grele. Românii se luptă cu moartea și pleacă din țara lor pentru a putea supraviețui, lăsând în urmă intrigi și nimicuri de caractere. Ei pleacă în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din desișul codrilor, din gropile știute și neștiute, din adâncul minelor de plumb. La 27 noiembrie 1940, după lungi cercetări, groapa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la luptă, bate ora/ Din urmă pentru neamul românesc etc.” Momentul a fost atât de înălțător și atât de mișcător, încât nimeni dintre noi n-a putut să-și stăpânească o lacrimă în colțul ochiului, era în cântecul acesta însuși strigătul durerilor noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat către strămoșii și vitejii care de 2 000 de ani au trăit pe aceste locuri. Era însuși apelul la vitejie. Săcușorul cu țărână Talismanul Legionarului Cu țărâna astfel amestecată s-au umplut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
morți iubiți, vegheați de stele și lună, prohodiți de aroma frunzelor codrilor și plasma caldă a sângelui legionar care în murmur lin, ca o rugăciune, vegheză în țărâna neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați, cu fruntea la cer, ocrotiți de Mihail, Ahanghelul Dreptății. Despre osânda și pătimirea noastră vor vorbi și pietrele! Vuind, cumplita urgie se va înfrunta veșnic cu neînvinsa IUBIRE, până când tulnicele heruvimilor vor suna
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri, fântâni cu apă sfințită și pururea nesecate! Va veni vremea când morții noștri vor învia, ei se vor ridica cu raclele în spate, cu ștreangurile pe gât, cu fluierele picioarelor zdrelite, cu tâmplele găurite, de sub vitriol, de sub grele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
tr. Grigore G. Tocilescu, București, 1988; Mihai Eminescu, Frumoasa lumii, București, 1992; Veronica Micle, Dragoste și poezie, îngr. și introd. Octav Minar, postfața edit., București, 1992; Petru Dumitriu, Paella, București, 2000, Cronică de familie, Chișinău, 2003. Traduceri: Stefan Zweig, Un strigăt împotriva morții (Castellio contra Calvin), postfața trad., București, 1992 (în colaborare cu E. Marghita); Charles Exbrayat, Imogène și banda de spioni, București, 1993, Pe viață și pe moarte, București, 1994 (în colaborare cu Al. Răsvan). Repere bibliografice: Nae Antonescu, Aspecte
ŢARALUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
Cubleșan, Apocalipsa după Virgil Tănase, ĂLA, 1993, 177; Ileana Comănescu, Repere ale parabolei, CC, 1993, 10-12; Eugen Simion, El vaporean, ea buzoianca, L, 1994, 48; Diana Nedelcu, În dialog cu Virgil Tănase, CC, 1995, 8-9; Justin Ceuca, Virgil Tănase, un strigăt existențialist, ST, 1999, 5-6; Dumitru Țepeneag, [Virgil Tănase], CNT, 2000, 40, 41, 44, 45, 48, 2001, 2, 2002, 29-30; Micu, Ist. lit., 653; Ghițulescu, Istoria, 379-381; Dicț. scriit. rom., IV, 508-510; Manolescu, Enciclopedia, 657-659. O. S.
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
P. Vodă-Timoceanu, președintele societății, secretar de redacție: Petre Florescu, redactori: Florea Florescu și A. Andrei. În Cuvânt înainte se afirmă că un grup de intelectuali români veniți din sudul Dunării și stabiliți la București editează T., „care va fi tribuna strigătelor lor și a românilor pe care-i reprezintă”. Redactorii își impun „o conduită de luptă civilizată - prin grai și scris - fiind convinși că sunt singurele arme bune pentru a se putea lămuri și ajunge la scopul propus: carte și biserică
TIMOC (TIMOCUL). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290175_a_291504]
-
se reped la tribună și pun mâna pe Cațavencu.) Cațavencu: (continuând a zbiera în mijlocul zgomotului) O scrisorică a prefectului cără... Grupul lui Cațavencu: Pe ei, fraților. (Grupul din față dă năvală spre fund.) Toată lumea: Afară! Ho! Huideo! (Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieșit repede pe portița grilajului, a dat dincolo de Zoe și de Tipătescu, și toți trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu au apucat de gât pe Cațavencu și-l târăsc afară. Grupul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
o dat dispoziție. Și așa o ajuns acolo Simionescu, profesor universitar, om bătrân, și care n-o putut suporta... Așa o zi, o săptămână, două, până la un moment dat când, pur și simplu, nu s-a mai stăpânit și În strigăt s-a repezit către gardul de sârmă ghimpată. Era un gard de avertisment, la 1,20 metri de Înalt, și numai cu două rânduri de sârmă; apoi era al doilea, la un interval de vreo doi-trei metri, alt gard cam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Constantin Bacalbașa va lua parte, în 1883, alături de Gh. Kernbach (poetul Gheorghe din Moldova) și Emilian A. Frunzescu, la înființarea uneia dintre primele gazete socialiste din România, Emanciparea (după o încercare eșuată de a tipări, prin 1882, o revistă revoluționară, Strigătul țării, în redacția lui C.C. Bacalbașa și Paul Scorțeanu). În primul număr al Emancipării (au apărut în total șapte numere), Bacalbașa, care era sufletul publicației, semnează (tot cu pseudonimul Bacon, fratele său Anton fiind Batony) articolul-program în care chema tineretul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
folosea de această dispoziție a spiritului public spre a lovi în domnitor. Prin grădinile de petreceri, prin celelalte localuri publice, lumea cerea lău tarilor să cânte Marsilieza. Era o adevărată frenezie. Lăutarii atacau cântecul revoluției franceze, aplauze furtunoase urmau și strigătele de: „Trăiască Franța!“ izbucneau din toate piepturile. În urma observațiunilor reprezentan tului Prusiei, guvernul fu silit să interzică cântarea Marsiliezei prin localurile publice. Chiar și preoțimea se dedea la manifestație în favoarea Franței. Când preoții veneau cu botezul la zi întâi cântau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o națiune mare, poleită și cultă. Presa, care este lumina conducătoare a popoarelor, scutul cel mai putinte al instituțiunilor naționale, presa să-și îndrepte privirea mai afabilă, mai benevolă, mai frățească la această amară încercare; un cuvânt de încurajare, un strigăt de deșteptare și Teatrul Național va fi salvat! Teatrul Național va fi restabilit! M. Pasccaly Artist comedian“86 Acesta era sistemul reclamei teatrale acum mai bine de o jumătate de secol, iar Pascaly abuza de el. Genul plângător, apelurile desperate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi omorât prematur. Capelmaistrul Hübsch a fost și el o figură populară. La Teatrul Național când dirija orchestra, plăcerea cea mai mare o avea când galeria îi cerea un cân tec. Când, după executarea unei bucăți clasice, răsuna de sus strigătul: „Sârba!“, Hübsch se înălța pe scaun, apuca bagheta, ridica ochii către galerie și dedea sem nalul. Și orchestra ataca o sârbă pe care capelmaistrul o dirija într-un tempo vivace. Și aplauzele izbucneau de sus pentru marea fericire a artistului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
De câte ori îmi arunc ochii împrejurul meu, văd că mai lipsește unul. Și tot astfel va fi până la cel din urmă. Crăciunul de la 1871?! Vârsta de atunci îl aștepta cu nerăbdare. De pe la ceasurile 10 din seară începea să răsune Bucureștiul de strigătele ascuțite ale colindătorilor în noaptea Ajunului. Pe vremea aceea, colindătorii erau copiii din mahalale, copiii oamenilor săraci cari ieșeau ca să aducă acasă, acolo unde erau vetrele mai reci și inimile mai pustii, tot ce puteau aduna ca mere, nuci și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
poreclă, știu numai că, de câte ori ieșea pe stradă îl vedeam mărunțel, îmbrăcat în haine uzate, fără guler la cămașă și gonind repede. De cum îl zăreau, copiii, birjarii, toți oamenii din popor imediat îl luau în primire. Din toate părțile răsunau strigătele: „Sânge-rece! Sânge-rece“, iar el, furios, făcând spume la gură, alerga să se sustragă atacurilor; gonea câte un băiețaș care-l plictisea mai tare și profera, cu o iuțeală neînchipuită, o serie de înjurături originale, inventate de el și care făceau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vizită mai mult de 2 lei; celor săraci le dădea consultații gratuite. Apoi își datora popularitatea originalității. De câte ori se afla în fața unui caz pe care nu-l înțelegea, și de acestea erau aproape toate, proceda cu lovituri de palme, cu strigăte și cu medicațiuni eroice, precum: pan glica, apa rece etc. Acest original avea o mare aversiune de doctori, pe cari îi acuza că nu știu nimic. Cineva l-a întrebat odată cum face în consulturi și în cealaltă clientelă de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
adresă de felicitare. O public cu toate iscăliturile, ca un document interesant: „Onorabililor magistrați demisionați, Onoare vouă! Magistrați demni, ați pus demnitatea țării mai presus de interesele voastre. Demisiunile voastre sunt protestațiunea dreptului contra fărădelegii. Prin purtarea voastră ați aruncat strigătul de alarmă care ne va păzi de pră pastie. În aceste momente de suferinți cumplite, ați răspândit un balsam dătător de viață pe rănile sărmanei Românii. Ați sacrificat fără ezitațiune funcțiunile, pozițiunile voastre; acest sacrificiu este însă timpurariu. anul 1875
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mașinii și o puse din nou în stare de a funcționa. A doua zi seara, ofițerii ruși aflați în Brăila dedură un mare banchet spre a sărbători pe eroicii ofițeri. Când intră în sală maiorul Murgescu, toată sala izbucni în strigăte de: Jivia Murgeski! 75 356 bucureștii de altădată 75. Atacul asupra vaselor de război turcești de pe brațul Măcin a avut loc în noaptea de 13/25- 14/26 mai 1877, așa cum preciza pe prima pagină și ziarul Românul: „Ieri, la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
d.a. a plecat de la Cotroceni, a trecut pe șoseaua Francmasonilor, Calea Târgoviștei, Podul Mogoșoaiei și strada Mihai-Vodă.125 Pe întregul parcurs, populația Capitalei era în picioare. Pe unde trecea drapelul cu bravii lui cuceritori, era o furtună de urale și strigăte de „Trăiască!“. De pe la ferestre, lumea arunca cu flori, cu mici drapele tricolore etc. Seara a fost la Teatrul Național o reprezentație festivă. Sala geme de un public care exaltează de entuziasm. După imnuri și cuvântări ocazionale, apar pe scenă eroii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]