6,283 matches
-
la Coaliția antifranceză, posibilă în virtutea articolului care permitea amintită traversare a vaselor de război rusești prin Strâmtori spre Mediterana, a fost evitat, totuși, într-o oarecare măsură de reconsiderarea atitudinii lui Napoleon Bonaparte în ceea ce privește recunoașterea titlului sau de împărat de către sultan, dar, mai ales, de victoriile obținute de armatele sale împotriva celor ale Coaliției. Efectul imediat s-a concretizat în denunțarea de către Poartă Otomană a tratatului din 11/23 septembrie 1805, si, deci, închiderea Strâmtorilor pentru vasele de război ale Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
171. Deși Crimeea rămânea, totuși, o fată morgana pentru otomani 172 și împotriva opoziției diplomației britanice și a celei ruse această din urmă, sprijinită în cercurile conducătoare otomane de familiile fanariote filoruse, Moruzi și Ipsilanti la sfârșitul lunii februarie 1806 sultanul Selim al III-lea i-a recunoscut lui Napoleon Bonaparte titlul de împărat și a hotărât reluarea relațiilor diplomatice cu Franța, trimițând la Paris un ambasador 173. Odată reglementate raporturile cu Franța, Selim al III-lea a dispus mobilizarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Suediei cu Franța n. Ven.C.) pourront l'assurer"185. În pofida lipsei oricărui angajament din partea Suediei și a presiunilor diplomatice exercitate de Marea Britanie pentru a determina Poartă Otomană să accepte cererile Rusiei, cu scopul de a se evita, astfel, războiul, sultanul Selim al III-lea l-a declarat, totuși, la 27 decembrie 1806. Într-un foarte amplu manifest, dat publicității la 5 ianuarie 1807, Poartă Otomană trecea în revistă toate infracțiunile pe care, potrivit opiniei sale, le-a comis Rusia, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
flotă mediteraneană, sub comanda amiralului Duckworth, care a ancorat în fața Istanbulului, în luna martie 1807. Sub directă îndrumare a ambasadorului Franței, François Horace Bastien Sebastiani, conte de la Porta, otomanii au reușit să-i oblige pe englezi să se retragă 193. Sultanul Selim al III-lea nu a mai reușit, însă, să-și pună în aplicare planurile de campanie împotriva rușilor, deoarece o puternică răscoală a ienicerilor, sprijiniți de ulemalele ostile reformelor sale, l-a detronat, la 29 mai 1807194. Sultanul instalat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
193. Sultanul Selim al III-lea nu a mai reușit, însă, să-și pună în aplicare planurile de campanie împotriva rușilor, deoarece o puternică răscoală a ienicerilor, sprijiniți de ulemalele ostile reformelor sale, l-a detronat, la 29 mai 1807194. Sultanul instalat de aceștia, Mustafa al IV-lea, nu a fost decât o marionetă a lor care a anulat toate reformele introduse de predecesorul său. Haosul provocat de urmările răscoalei, care amenință să distrugă Imperiul Otoman din interior, nu a atins
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusia, dar fără imixtiunea Franței, concomitent cu evidență cultivare a bunelor raporturi cu Suedia 208. Pe acest fundal, s-a produs, însă, o nouă lovitură de stat la Istanbul, orchestrata și executată de Bayractar Mustafa, pasă de Rusciuc, în urma căreia sultanul Mustafa al IV-lea a fost detronat și 205 "În the Baltic, ăn armed league against British commerce backed by the navies of Russia and Denmark; troops from the Grand Army to seize the port of Lisbon and the Portuguese
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
-lea, la 28 iulie 1808209. Ca urmare, prioritățile Porții Otomane au redevenit necesitatea urgență a restabilirii ordinii interne și întreprinderea măsurilor menite să-i asigure forță necesară purtării războiului cu Rusia, altfel spus, reactivizarea programului de reforme structurale, lansat de sultanul Selim al III-lea, si care fusese întrerupt de răscoală din 29 mai 1807210. Speranțele într-o posibilă modificare a politicii orientale a Rusiei, în favoarea Imperiului Otoman, ca urmare a evoluției raporturilor ruso-franceze, s-au spulberat, totuși, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
disensiuni în rândul aliaților antifrancezi, iar domnii din cele două Principate Române îi furnizau, uneori, informații favorabile francezilor 223. Cu toate acestea, grija Porții Otomane de a evita orice acuzație că ar fi favorizat tabăra franceză l-a determinat pe sultanul Mahmud al II-lea să-l avertizeze pe Antoine François Andréossy, ambasadorul extraordinar al Franței la Istanbul să nu mai intervină în problema numirii noilor domni în Principatele Române. Cu acel prilej, sultanul a reafirmat, categoric, dreptul său exclusiv în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
favorizat tabăra franceză l-a determinat pe sultanul Mahmud al II-lea să-l avertizeze pe Antoine François Andréossy, ambasadorul extraordinar al Franței la Istanbul să nu mai intervină în problema numirii noilor domni în Principatele Române. Cu acel prilej, sultanul a reafirmat, categoric, dreptul său exclusiv în acest domeniu, ce decurgea din statutul lor juridic în sistemul politic otoman, atrăgându-i atenția, în context, "qu'il ne se mêlait point de la nomination des Gouverneurs en France" (s. Ven.C.)224
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
French expeditionary army disembarked at Alexandria, marking the beginning of the Egyptian campaign and the debut of a new phase în the Oriental crisis, with sensitive implications on the political situation în Northern Europe. The Ottoman reaction appeared without delay. Sultan Selim III declared war to France on September 2nd, 1798 and, on December 23rd, 1798 / January 3rd, 1799, he signed a treaty of alliance with Russia, against the French expeditionary force în Egypt. A few days later, Great Britain adhered
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
reasonable to assume that it would favour the Russian interest. At its turn, the Swedish diplomacy insisted that none of the treaties made with Russia referred to the Porte. The dethronement of Selim III and the rise to power of sultan Mustapha IV, with well-known anti-French ideas, contributed to the impairment of the French-Ottoman rapports, making Napoleon I to accept beginning the conversation with Russia about the possibility to accomplish one of the items on its oriental policy on the account
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
European states against the Napoleonic France, Sweden managed to take Norway, action recognized through the documents of Vienna (1815). IV. The Northern states în the Ottoman Empire's European policy (1792-1814) The last war between the Porte and Russia convinced sultan Selim III that only through a strictly neutral policy from the military conflicts that continued to rummage Europe could be ensured the necessary conditions for the political and instituțional reorganisation of the Empire. Through this, he expected to set its
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
capitals. The first one was set at London, în 1793. Afterwards, the ones at Vienna, în 1794, Berlin, în 1795, and Paris, în 1796 were established. Still, the foreign policy of the Porte continued to be the prerogative of the sultan, of the Reis effendi and of the great dragoman, through direct parley with the credited diplomatic representatives of the European great powers, and not only, at Istanbul. Among the Empire's foreign policy priorities, în the form they were postulated
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
the Porte hâd to accept, for that moment, to make a defensive alliance with France, signed on the 23rd of March 1796. But this remained a simple "diplomatic exercise", because the French government did not confirm it, neither did the sultan. The French disembark at Alexandria, on the 1st of July 1798, when the Egypt campaign hâd begun, and the growth of the French propagandă actions în Moreea and în Albania opened a new chapter în the history of the Eastern
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
astfel încât se creează o suprarealitate, totul petrecându-se ca în vis. Cartea „frumoșilor nebuni” e un triumf al scriiturii artiste. În romanul Scaunul singurătății (al cărui titlu evocă un presupus scaun, pe care se zice că ședea eunucul-șef al sultanului, venit la Brăila din doi în doi ani să recruteze fete pentru harem), erup în epic lirismul, pitorescul, cromaticul de sursă orientală și balcanică, barocul lingvistic, ce corelează onomastica bizară cu metaforismul delirant, sintagma suavă cu expresia groasă, suculentă, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
motiv de meditație. XIX. Scrisul și imaginea Text ritual babilonian (Paul Klee). Tocmai această rădăcină face ca în amândouă să întâlnim aceeași aspirație spre cursivitate, spre eleganță și desăvârșire. Parte constitutivă a scrierii arabe, caligrama permite integrarea numelor profeților și sultanilor în formă de pară, de copac sau de animal. Impresionant în scrierea arabă este echilibrul între formele dominante care definesc figuri principale și scriitura minoră din interiorul desenelor care definește semnificația fiecărei forme. (Yvonne Hasan). (Paul Klee). Expresivitatea caligrafiei chineze
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
să mă Împac cu nedreptatea.” (L. van Beethoven) Un câine bun nu aleargă după toți care-l strigă. (Fidelitatea din adevărata prietenie disprețuiește alte oferte, oricât de avantajoase ar fi ele: „Cine schimbă stăpânii slugă Îmbătrânește”.) Orice defect care place sultanului devine calitate. (Nu este de mirare, de vreme ce În jurul său tronează frica și slugărnicia.) „Poți să te Închini, fără să te pleci.” (T. Mușatescu) Decât slugă la ciocoi, mai bine cioban la oi. („Jugul când ți l-ai prins de gât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dat reprezintă un argument mai slab pentru perfectarea și Întreținerea unei afaceri decât „vocea” banului: „Banul și pe prieteni Îi face vrăjmași”; „Pentru bani Își vinde sufletul”; „Banul e ochiul dracului”; „Banii Învie și morții”.) Mita Îi răstoarnă și pe sultani. (Corupția nu cruță nici cele mai Înalte medii de existență.) Cu chei de aur orice ușă poți deschide. (Cu un dar Înnobilat obții bunăvoința oricui: „Ai parale, ai scăpare”.) Banul muncit nu se prăpădește. (Banul are nu numai o valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se Întoarce să-l Întâlnească pe Dauriat pentru a-l Întreba dacă a luat o hotărâre, acesta Îi taie orice urmă de speranță de a fi publicat: „Mai Încape vorbă? spuse Dauriat lăsându-se pe spate În fotoliu ca un sultan. Am răsfoit culegerea și am dat-o s-o citească și unui om cu gusturi, care se pricepe, căci eu nu am pretenția asta. Eu, dragă, cumpăr gloria gata făcută, așa după cum englezul ăla cumpără dragostea. Ești la fel de mare poet
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
la fund”. („Vocabular de vorbele ce se par nouă sau străine în această poemă”, loc. cit., p. 414); „întîi îi părea că zboară și de pămînt n atingea/ Ș-acum parcă-l încărcase cu plumb, așa ncet mergea”. (Anton Pann, „Sultanul și pescarul”, în Felurite, Ediție îngrijită de Mircea Muthu, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1973, p. 111); „Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie,/ Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb-” (M. Eminescu, „Povestea magului călător în stele”, în Poezii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de la alții, ceea ce le știrbește din acuratețe. În schimb, versiunea rusă ne prezintă un personaj la fel de sadic, dar nu atât de nebun, acțiunea lui fiind determinată, simbolic, de dorința de nesupunere față de Poartă: ,,Odată, au venit la Vlad ambasadori din partea sultanului. Când au intrat în palat și i s-au închinat, nu și-au descoperit capetele, după cum era obiceiul lor. Dracula i-a întrebat: "De ce ați făcut asta? Voi, ambasadorii, ați venit la un mare suveran și m-ați umilit". Ambasadorii
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de jos în sus, spunând: Nu sunteți bărbați, ci femei". Și când porni din nou împotriva turcilor, se adresă armatei sale în felul acesta: Cine se gândește la moarte, să nu vină la mine, ci să rămână pe loc". Iar sultanul, auzind acestea, se retrase rușinat. Pierdu o armată mare și nu mai îndrăzni niciodată să-l atace pe Dracula 81". Această legendă, confirmată de martori, îl prezintă pe Dracula ca un adevărat patriot, care îi disprețuiește pe lași și care
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
pentru acele vremuri. A făcut Vlad același lucru din simonie, din credință, sau din viclenie și calcul politic? Vlad avea o pregătire europeană și o educație militară, dar cunoștea la fel de bine și mentalitatea otomană, deoarece trăise mulți ani la curtea sultanului. Era el adeptul Islamului, după cum susțin unele surse, convertit la creștinism, la fel ca valahii pe care îi apăra nu din convingere, ci numai pentru că aceasta servea unor scopuri ascunse? Sau era, așa cum se vedea el însuși, un cavaler creștin
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Acesta să fie oare motivul pentru care a trecut la catolicism înainte de a doua sa domnie, scurtă, în 1476? Vlad Țepeș a murit violent, toate cronicile fiind de acord în această privință. A fost decapitat, capul fiind trimis la curtea sultanului, iar trupul în-gropat la Mănăstirea Snagov, lângă București. Atât trupul său, cât și portretul în mărime naturală care exista la castelul Anif de lângă Salzburg au dispărut în mod misterios. Toate aceste amănunte au alimentat imaginația celor dornici de povești cu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
la Osborne (insula Wight, din Canalul Mânecii). Franța renunța la ideea unei uniri complete a Principatelor în favoarea unei uniri administrative, care să fie realizată prin crearea unor instituții similare în fiecare principat. Anglia a fost de acord să-l sfătuiască pe sultan să anuleze alegerile din Moldova și să organizeze altele noi. Acest compromis era necesar pentru ieșirea din impas. Imperiul Otoman a fost nevoit să organizeze noi alegeri. Adunările Ad-Hoc și-au desfășurat lucrările în perioada septembrie-decembrie 1857. Rezultatul discuțiilor Adunărilor
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]