6,276 matches
-
Bătrâna Ezo, cele trei femei din "orașul acela bolnav", descrise în Rimaya, Nenumita pierdută în Copilăria lui Ario Paradis, acel Mil ambiguu, invocat să vadă "altarul lui Raz" în La Baad, Orur, a cărui mamă moartă este cântată într-un superb Bocet, Maria Creața, "târfa orașului/ de vârsta bunici mele" Perfectum, Nadam ș.a.) dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe un tipar narativ plin de ramificații și semnificații de tot felul, o istorie a Deltei celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești superbe, de oameni ce seamănă a pești și pești ce seamănă a oameni, în sfârșit, de "păsări mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta grea a culticului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1970), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1971), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1977), Premiul Academiei Române (1979), Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu" (1992), Premiul Lucian Blaga, Premiul revistei "Poesis", Premiul revistei "Flacăra". Miezul poeticii lui Mihai Ursachi stă, întreg, în superba Confidență prozaică, inclusă într-o carte de maturitate a scriitorului, Nebunie și lumină (Editura Nemira, București, 1998). Ultimele secvențe ale acestui text antologic pe care majoritatea exegeților săi îl recomandă, pe bună dreptate, drept unul dintre marile poeme scrise de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timp al cavalerilor, epocă ce nu va fi uitată niciodată, strigă ducele de Richelieu în exil. Să fiți neîncetat în memoria noastră și atunci falsa măreție a secolului al XVIII-lea se va eclipsa în fața adevăratei voastre glorii; acest secol superb, al Luminii și al crimelor, trebuie să se umilească în fața virtuților voastre modeste și a prețioasei simplități a obiceiurilor, simplitate pe care a avut îndrăzneala insuportabilă să o numească barbarie..." "Secole ale cavalerilor, continuă Richelieu, în fericita voastră nevinovăție, religia
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mult prea mare și greu. 3. Natura o înzestrase cu cele mai minunate daruri: distincție, noblețe, grație, finețe, eleganță, o piele fină, un ten parcă pictat în acele ateliere neștiute pe unde hazardul lucrează. 4. Această făptură mînioasă are picioare superbe. Este îmbrăcată din cap pînă în picioare într-un costum de piele impermeabilă. 5. Și inima îi bate tare, pleoapele i se plisează și gura ia forma unei expresii de uimire. 6. Așa durdulie, ușor tresăltînd, ea se apropie. 7
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cîmpurile deja băltind de apă, o amfibie pitică, o stîngace Ofelie, mică cît un pumn, se ițește pe urma pașilor poetului și se aruncă în cel mai apropiat heleșteu. S-o lăsăm să plece pe-acea făptură mînioasă. Are picioare superbe. De sus pînă jos e îmbrăcată în piele impermeabilă. Aproape necorporală, fibra sa musculară, lungă, pare de o eleganță nici de om, nici de pește. Alunecînd pe degetele ei, virtutea fluidului se alătură chinurilor muritorului. Gușată, ea respiră greu... Se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Jean, așezat pe locul unde de obicei stătea tatăl, se înălța, ca un turn împodobit, un buchet imens, cu panglici de mătase, un adevărat buchet de zile mari, străjuit de patru fructiere: într-una se ridica o piramidă de piersici superbe, într-a doua un tort monumental, o catedrală de pișcoturi, înecată de frișcă și garnisită cu o glazură de zahăr, într-a treia felii de ananas plutind într-un sirop limpede, iar într-a patra, lux nemaipomenit, struguri negri, aduși
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Lupasco nu a trecut printr-o asemenea experiență. În cazul lui Jung, ea avea ca fundal un prea gol al intelectului; gîndirea era ca blocată, suspendată la porțile regatului inconștientului. Una din urmele cele mai vii ale acestei experiențe este superba scriere Cele șapte predici pentru morți 5. Mărturia lui Jung însuși este prețioasă și lipsită de ambiguitate: "Anii în care mi-am ascultat imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă din viața mea, în decursul căreia s-au decis
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Asemenea concepții, greu de numit, au nevoie de un metafizician care să se preocupe de aspectul vital, de aspectul biologic al cunoașterii". Și Bachelard conchide: "Domnul Stéphane Lupasco est unul dintre aceștia. El aduce o importantă contribuție metafizicii". Ce elogiu superb! În ciuda polemicii pe plan filosofic, relația dintre Bachelard și Lupasco rămîne curtenitoare și chiar intimă, așa cum o dovedește o scrisoare a lui Bachelard din 29 octombrie 1946: "Dragul meu prieten, scrisoarea voastră ne-a ajuns astăzi la Dijon, unde suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
el nu a încetat să evalueze elementele de sprijin pe care le găsea în dialectica lui Heraclit și a lui Hegel (ținînd cont de recentele reviziuiri aduse de lucrările lui Stéphane Lupasco) ... "3. În această convorbire, Breton face trimitere la superba carte a lui Lupasco, Logique et contradiction 4, pentru care avea o admirație constantă. Într-adevăr, opera lui Lupasco este centrată pe ceea ce putem numi antinomii transfigurate. E tocmai ceea ce îl deranja pe Sartre: "Pentru Sartre, care situează realitatea în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
psihică a terțului inclus, printr-o accentuată punere în evidență a afectivității, acest terț ascuns care l-a bîntuit pe Mathieu întreaga viață. Lupasco a scris despre opera lui Mathieu. Într-un text greu de găsit, dar disponibil acum în superbul volum apărut în 2003 (și în care prietenul său Lupasco este omniprezent, Mathieu 50 ans de création, Lupasco scrie: "Dacă Sfinxul grecilor grec prin excelență îi devora pe loc pe trecătorii care nu îi descifrau enigma, Mathieu îi ucide pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la această interogație ce pătrunde în adîncurile ființei noastre. PENTRU UN DA SAU PENTRU UN NU Nu știm dacă Nathalie Sarraute l-a citit sau nu pe Lupasco. Dar piesa sa Pentru un da sau pentru un nu este un superb exemplu de logică a contradicției în viața de toate zilele. Personajul H.2 îi spune personajului H.1: "S-a aflat că mi s-a întîmplat să mă cert definitiv cu persoane foarte apropiate... din motive pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
componentă preferențială care este în acord cu elevația estetică individuală sau cu moda vremii. Teoreticianul alege o anumită ipoteză, și pentru faptul că-i place cum sună formularea ei în raport cu altele (Penrose, 2001). Dovadă pot sta ceea ce Penrose numește „teoriile superbe”, între altele acestea caracterizându-se și prin armonia impresionantă a arhitecturii lor conceptuale, frizând perfecțiunea în eficiența explicativă. Dar omul de știință este mânat și de teama de a nu ieși din ceea ce pare să fie considerat de mai mulți
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
invariabil repetitivă, nu are conținuturi transcendente decât dacă reducem totul la absurd, adică scoatem omul viu din ecuația economică. Ceea ce, se știe, pare să fie o preferință a unor teoreticieni să renunțe la propria conștiență pentru a ne propune teorii „superbe”. Problema cogniției în Economie este în esență problema celui care declanșează cogniția. Este, pe scurt, o problemă a conștiinței: cum dezvoltăm enunțurile într-o analiză argumentată, coerentă și consistentă. Marea provocare a cogniției și Economiei este cea a alegerii viziunii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
verbale: Sălbaticul vodă en zale șin fier / Și zalelei zuruie crunte, / Gigantică poarto cupolă pe frunte, / Și vorbai e tunet, răsufletul ger, / Iar barba din stângai ajunge la cer, / Și vodăi un munte. (G. Coșbuc); Nimeni navea ceea ce el avea:/superba lui trufie/și elefanții / și labele lor sfă râ mând vertebrele / acestor Alpi albiți de spaimă // Călca, deabia să se audă peste stânci / și sauzea în lună (E. Jebeleanu); Se simțea mic și slab, cât un vierme pe carel calci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
originală, de o noutate șocantă. Pentru Nichita Stănescu, dragostea nu e suferință dureros de dulce (M. Eminescu), ci o leoaică tânără ce pândește în încordare. Ineditul viziunii poetice se evidențiază chiar din titlu, care pune semnul identității între iubire și superba sălbăticiune. Analogia între sentimentul abstract și simbolul concret este uluitoare, fiindcă anulează opoziții multiple: imaterial/material, uman/nonuman, subiectiv/obiectiv, interior/exterior, abstract/concret. Apoziția de intitulare creează astfel o metaforă simbol pe care se structurează întreaga viziune poetică. Identitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a întâlnit dragostea, trăind aventura cunoașterii eului și noneului prin eros. Cele două prezențe lirice apar în prima secvență, în care este surprinsă clipa revelării iubirii întrun ritual cinegetic (prezent și în orațiile de nuntă românești). Simbolizat metaforic ca o superbă felină, sentimentul iubirii ia forma agresivă a leoaicei care pândisen încordare mai demult. Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit fizic: Colții albi mi ia înfipt în față / Ma mușcat leoaica azi de față. Toată secvența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
naște și ea din nou dintrun deșert în strălucire. Noua fizionomie poartă semnele, urmele leoaicei arămii care trecealene. În evidentă opoziție cu sintagma în încordare, mișcarea lentă, insinuantă și vicleană deacum reliefează o nouă vârstă a iubirii. Ultima ipostază a superbei sălbăticiuni sugerează temperarea și adâncirea emoției provocate de marea aventură a cunoașterii și autocunoașterii prin iubire. Epitetul cromatic (arămie) invocă, pictural, bogăția de culori a sfârșitului amiezei cosmice - vara. Poate figura însă și culorile focului, definind iubirea ca incandescență. Versul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
le-a tulburat curînd armonia: ei nu se mai înțeleg între ei, fiecare nemaitrăind decît în funcție de dorințele sale exaltate și "vorbind propria lui limbă". Sensul vieții este simbolizat de Dumnezeu, care nu trebuie decît să atingă cu un deget edificiul superb pentru ca acesta să se prăbușeasă (simbol al declinului culturilor). Vezi de asemenea mitul Sodomei și Gomorei. Simbolizarea cea mai elocventă este potopul, trimis de divinitate ca pedeapsă, și mijloc de purificare. Așa cum epoca mitică s-a cofruntat cu pericolul profanării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
devenea ca gheața și aceasta-i strica toată dispoziția. Apoi am încercat metoda pozitivă, spunându-i lucruri de genul: "Tare bine ar fi să mă masezi puțin mai blând" sau "Minunat! Acum fă puțin mai jos și mai la dreapta... Superb!" Nu numai că mă simțeam bine pentru că obțineam ceea ce voiam, dar Ultima ta nuvelă este de-a dreptul ridicolă. Ți-au trebuit cinci ani ca să dai acest examen. Care a fost motivul? Hopa! Iar ai dat greș! Cred că va
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
din domeniul tehnicii cuvinte proprii mai multor sfere: Din anatomie: sânge, arteră, bolnav, pupilă, craniu, bronhii: „Îmi era milă. Mila îmi aducea Mângâietoare lacrimi pe pupile.” (Frământare intimă) Arhitectură: a calcina, bloc, arc ș.a. „Când nu ar fi această înnoire Superbul arc de trece, de beton.” (Frământare intimă) Filozofie: distinct, pasiune, etapă, aspect, amorfă, sentiment, instructivă, fenomen, strat social, plasmă: „Materia își începea, enormă, Viața-n cea mai primitivă formă.” (Geneza) Geologie: faună, floră, fluviu, mineral, rocă, organic. „Și fluviul curge
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
marinarii lui Marlow de pe corabia "Nellie" și Kurz nu sînt izodiegetici. ¶Genette 1980. Vezi și DIEGETIC. izotopie [isotopy]. Repetarea unor trăsături semiotice care instituie coerența unui text. În "Toată lumea era frumos îmbrăcată. Ion și Maria fură conduși la o masă superbă din mijlocul unei săli splendid decorate și li s-a oferit șampanie", se poate spune că abundența de termeni apți să evoce luxul "frumos îmbrăcată", "superbă", "splendid decorate", "șampanie" constituie o izotopie a "luxului". În accepția sa mai restrînsă, se
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
text. În "Toată lumea era frumos îmbrăcată. Ion și Maria fură conduși la o masă superbă din mijlocul unei săli splendid decorate și li s-a oferit șampanie", se poate spune că abundența de termeni apți să evoce luxul "frumos îmbrăcată", "superbă", "splendid decorate", "șampanie" constituie o izotopie a "luxului". În accepția sa mai restrînsă, se consideră că termenul desemnează repetiția unor unități semantice într-un text (sau într-o parte a textului). În sensul său cel mai larg, el desemnează repetarea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
științele naturale 1 Eugene Wigner Într-o viziune corectă, matematica posedă nu numai adevărul, ci și suprema frumusețe rece și austeră, ca aceea a unei sculpturi, fără a face apel la vreo parte mai vulnerabilă a firii noastre, fără capcanele superbe ale picturii sau muzicii, și totuși pură într-un mod sublim și capabilă a atinge o serioasă perfecțiune, așa cum doar marea artă o poate întruchipa. Adevăratul spirit de încântare, de exaltare, sentimentul de a fi mai mult decât Omul, care
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
caragealeană produce o degradare continuă a universului și, nu de puține ori, o deplasare spre trivial: patruzecioptismul devine pazopt, poporul bobor, revoluția rivuluție, Wagner "doar poate la restaurante proaste să se potrivească", Ruy Blas de Hugo se metamorfozează într-o "superbă copilărie dramatică", în Hatmanul Baltag (operă bufă în trei acte, în colaborare cu Iacob Negruzzi) se introduc jocuri facile de cuvinte (calambur, măgar-ambur sau Iată în ce hal, în ce halat am ajuns!) iar în celebra traducere Roma învinsă își
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]