7,762 matches
-
o "formă" și nu altceva, de exemplu o "imagine", un "sens", un "gând", poate o "trăire", un "fapt de existență" etc., toate mai bogate "informațional" decât simpla "formă"? Ce semne de recunoaștere avem de partea acestei teze? Și nu cumva trădăm spiritul "tezei", de vreme ce ea devine mai degrabă o "temă", adică o "cunoaștere" care, deși nu este întemeiată încă în nici un fel, are în chiar structura sa pretenția de a fi aproape de adevăr? Aceste întrebări nu pot disloca teza propusă, dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să le prefațez și să le prezint cu ocazia lansării lor în diferite centre universitare; sunt cărți bazate pe o impresionantă literatură de specialitate, preluată critic, și pe o îndelungată experiență în cercetare; sunt cărți scrise cu multă acuratețe, care trădează, totodată, talentul de scriitor înzestrat cu har, omul cu o cultură enciclopedică, pasionat de literatură și artă, filosofie și istorie religiilor. Cursurile și conferințele ținute de profesorul Gh. Mustață sunt captivante, plăcute, pline de miez, nuanțate, cu o dicție rar
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
bine, te duci chiar acum la directorul de Relații Culturale și vorbești cu el. Eu îl anunț chiar acum că te duci să-l vezi". Secretara m-a introdus imediat la director, care mă aștepta cu o privire ce nu trăda interes, ci mai degrabă rigoare de investigator, m-a supus unui interogatoriu practic compus din întrebări privind pregătirea mea universitară, data sosirii mele în țară, din ce parte a lumii am venit și care sunt limbile pe care le cunosc
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să știți că, deși ora este târzie, eu nu mă grăbesc și te-aș ruga mult să nu conduci așa de repede!". După o pauză de câteva minute, Chouraqui repetă aceeași rugăminte, dar de la un moment dat încolo, vocea lui trăda inflexiuni imploratoare, iar toate străduințele mele de a-l liniști s-au dovedit zadarnice... Până am ajuns, după vreo treizeci și ceva de minute, la hotelul din Bruxelles unde stătea. Numai acolo s-a liniștit și ne-am despărțit după ce
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
acest loc un necunoscut, făra șanse ca cineva să-l scoată din izolarea penibilă în care se afla, m-am apropiat de el și m-am prezentat vorbind românește. Dintr-odată, s-a luminat la față cu un zâmbet care trăda uimirea și m-a întrebat: Dar cum se face că vorbiți limba noastră? Ați fost în post în România?". Cum nu vroiam să întind vorba cu detalii de biografie chiar de la prima noastră întâlnire, m-am mulțumit să spun că
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
viață și cel care a primit medalia în numele lui a fost fiul său. Acesta, urcat la tribuna unde se afla instalat prezidiul adunării care i-a înmânat medalia, s-a întors cu fața spre public și, cu o voce care trăda o emoție vădită și cu mâna dreaptă întinsă spre tavan, a spus: "Mă auzi, tată? Tu, care ne privești acum de sus, unde te afli, vezi că evreii nu te-au uitat! Nici după patruzeci de ani și mai bine
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
una din marile comunități evreiești din sudul Ungariei până la Shoah, nu mai trăiesc astăzi evrei. Nici măcar unul singur. Sinagoga, o clădire înaltă și impozantă, construită în stilul familiar privirilor evreiești, este astăzi un depozit de mobilă uzată. Singurul vestigiu care trădează trecutul clădirii este geamul rotund, cu maghen-david24 în centru care, în sinagogile din această parte a lumii, se află aproape de acoperiș, pe zidul răsăritean al clădirii, deasupra Arcei Sfinte unde se păstrau sulurile Torei. Cine știe în ce împrejurări au
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
N-a durat mult până ce, sosit la Beiuș, emoția care mă copleșise în primele clipe ale revederii s-a transformat într-un amestec de sentimente de uimire și de dezamăgire realitatea fizică și umană ce se oferea treptat privilor mele trăda o schimbare profundă. De fapt, nu am fost uimit de amănuntul că în Beiuș astăzi nu trăiește niciun evreu asta o știam de mult, din auzite. Ceea ce înseamnă că nimeni astăzi nu se mai grăbește pe străzile orașului, dimineața și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sărăcăcioasă după banii pentru cheltuielile de drum, a zis: "Un singur lucru vă rog să nu uitați, să nu încălcați regulile de păstrare a sfințeniei zilei de Shabat și prescripțiile noastre privind alimentația". Rugămintea lui, rostită pe un ton care trăda emoție și tristețe, m-a mișcat profund. Rugămintea lui îmi copleșea gândurile de câteva ori pe zi. În schimb, nu apucasem să-mi dau seama pe loc, cum era să procedez ca să satisfac doleanța de sine înțeles a tatălui meu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
subiecte. Spune-mi ce zicea neamțul acela despre mine, acolo la restaurantul ăla mic? Ei, prostii. Totuși, era furios și mulți aprobau tacit. Un fascist. Spunea că voi, românii... eh, prostii. Te rog, vreau să știu. Cu războiul, că ați trădat, chestii de astea. Da, aș fi putut să spun că înțelegeam totul din ce spunea bavarezul. Întorsul armelor, înjunghiatul pe la spate... Sigur, lumea a evoluat, valorile s-au schimbat. Azi sîntem europeni, ștergem cu buretele cele rele, ne dăm mîinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unii s-au năpustit, dar răsturnînd din nou datele problemei. Departe de a folosi ca argument pierderea totală a estrului, se subliniază că femeile nu puteau să-l ascundă complet deoarece ciclul lor, mai abundent decît al celorlalte mamifere, le trăda deseori arătînd tuturor că intrau într-o perioadă de fertilitate. Aflate în competiție pentru masculi, femeile au inventat o tactică. Cele care nu erau fertile la momentul respectiv și, prin urmare, nu rețineau atenția bărbaților au încercat să-i păcălească
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ai poeziei carcerale, Radu Gyr și Nichifor Crainic, cei care au avut poate cea mai importantă influență, în sens benefic desigur, asupra colegilor lor de suferință; un preot, părintele Ilie Imbrescu, care nu și a uitat și nu și-a trădat menirea până în ultima clipă a vieții sale și maica Teodosia, ca omagiu adus femeilor care și-au jertfit tinerețea sau viața pentru principiile curate ale dragostei de Dumnezeu și de țară, neacceptând teroarea comunistă. Chiar dacă m-am limitat doar la
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
noastră. Și, mai „apos“ - deși mai plăcut ar fi etilicul - decât dihotomica jumătate feminină a speciei, mă simt cu atâta mai expus. Motiv pentru care mă grăbesc să spăl putina. Lăsându-i delicatei amfitrioane, pe care feomelanina din păr o trădează ca negentropică - sămânță de vorbă pentru altă dată - să Închidă ușa. „Milenium“, 25 martie 2000, ora 15,27 52. Obligații Nici măcar În glumă, În Natură nu există proprietate, ci doar uzufruct; altminteri s’ar păcăli cumplit. Doar omul o cunoaște
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trupușorului meu, chiar expresivitatea gheruțelor cu care te mângâi, dar și te zgârâi dacă nu mă Înțelegi, pot scrie un roman. Căci observ și știu multe dar, discretă cum sunt, nu le spun. Iartă-mă pisicuțo, dar am să te trădez, spunând celorlalți de ce te iubesc. Mai ales dacă ești neagră. În primul rând pentru că, faci tu ce faci, dar ești o excedentară energetic. Oferi, radiezi În jur energie, și nu din oricare: una superioară, adică zisa energie liberă, negentropia care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fiind bună doar de stabilizator În aer, ceva de genul penelor de la săgeată. Cât despre concurentul care mă mârâie de sub gard, n’are ce face cu coada decât să țină În ea covrigi și, băgând-o Între picioare, să-și trădeze frica... Așadar, codița mea inteligentă execută un adevărat balet și când sar, și când mă plimb dezinvolt pe muchea gardului, chiar când pândesc o vrabie, pregătindu-mi saltul, mereu cu arma - colții - și radarul - mustățile, ochii și urechile - ațintite pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
are mai multe vieți În față; iar odată cu evoluția În șirul vieții - amândoi credem În reîncarnare - scade entropia acelei ființe, adică crește polarizarea, maximul fiind un singur inel colorat și antiteza sa, albul. Dar aici geșește nițeluș: maxima evoluție e trădată de o codiță neagră de tot, ce-și află antiteza În nimicul din jurul pisicii. Ca mine... Cât mi-am ferit codița, tot n’am scăpat de puricii din ograda radioului. Așa că Înțelegeți-mi retragerea; precipitată, dar bine motivată. „Meridian“, 16
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de treaptă al fratelui meu la Liceul de Marină. Lacrimile i se scurgeau în broboane mari și perlate, pe care nu și le putea controla oricât ar fi încercat, nu putea spune nimic pentru că, cu siguranță, vocea l-ar fi trădat, iar corpul său se lipise de zidul bucătăriei de vară, încercând să găsească sprijin. Uneori, preț de câteva momente, fericirea te face neputincios, te înmoaie, te stoarce, prin emoția extazului produs, dar apoi îți dă aripi și împlinire substanțială. Fusese
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Voievodul Petru Rareș care se ridicase la luptă împotriva Împărăției Otomane, pentru libertatea și neatârnarea Țării Moldovei. Petru Rareș se ridicase la luptă conștient fiind că-și apăra Țara și ființa neamului său, însă amenințat de poloni dinspre miazănoapte și trădat de boierii cei mari care voiau să-l dea în mâinile Sultanului, Voievodul, pentru a nu mai aduce și alte stricăciuni Țării, care era amenințată cu transformarea ei în pașalâc, a renunțat la Domnie și a trecut munții în Țara
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
grai grăia : -»Du-te frate nu mai sta, Că jendarii-s cât colea. Te-or prinde și te or pușca. Că și-asear-au fost în sat și de tine-au întrebat: N-ați văzut pe Andrei Budac? Dară ei nu te-au trădat». -«Nu te teme sora mea, că pe mini nu m-or pușca. Lasă-i soro, poa-să vie, nu mi-e frică nici de-o mie. C-am umblat pe munți ascuns și jendarii nu m-au prins» între timp, iat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la mândruța-n șezătoare. Când era să treacă valea, cinci jendari îi ținea calea. Iar Andrei Budac îndată își luă pușca să tragă. Când cocoșu-a slobozit, pușca lui nu a troznit Și la văr-so a gândit. Lăcomia vărului l-a trădat jendarului. Jendarii nu-l cunoștea pân-ce vărul nu-l striga... Cînd era la cap de punte gloanțele l străpung în frunte, Prin inimă și ficat. Și Budac jos a picat Lâng-o salce răsturnat. Și cădea Budac, cădea alăturea cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Sfătuiești și ameninți/ Ca de astăzi înainte/ Noi să fim mult mai cuminți 167. Dar, până la urmă, Care-i crima, ce doi oameni/ A o face azi putură?/ C-am furat ca niciodată (s.n.) / De la tine drag-o gură168. Idila trădează formele nevinovate ale unui joc: Adesea ea se prefăcea că se supără și se ascundea prin tufișurile labirinticei grădini. Deși o strigam, ea nu răspundea până ce nu-mi prefăceam vocea în privighetoare, astfel încât, plângând dureros prin frunze, o vedeam cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se'ncrețeau de un fel de mândrie , rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mânecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru . Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla 293. Când amintirile-n trecut/ Încearcă să îl cheme, chipul lui Ilie revine în Geniu pustiu așa cum îi revine în realitate: Ce frumos era el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de la Ipotești apare în exclusivitate în imagini poetizante: Luna-i cădea drept în față, încât ochii ei albastri străluceau mai tare și clipeau ca loviți de o rază de soare. Sub alba haină de noapte de la gât în jos se trădau boureii sânilor și mânuțele și brațele ei albe și goale pân în umeri se-ntinseră spre dânsul și el le inudă cu sărutări 297. Frumoasă întorsătură. Această călătorie a lor nu fusă decît o sărutare lungă. Nimic mai mult. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
i-am fost student. Corneliu Sturzu era asistentul profesorului Husar și ținea seminarul de estetică. Atunci, în anii '50, studențimea arăta ca vai de ea: mai toți purtam amărâtele haine din liceu. După trei-patru ani, paltoanele erau date la întors (trădau cheutorile cusute...); la pantofi purtam blacheuri, așa că băteam mereu un soi de step involuntar și dezordonat pe sobrele culoare universitare. Fetele se înveșmântau în "sare și piper", așa numita "pânză America" (repede rebotezată în ton cu epoca "pânză muncitorul"), ieftină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nici o manifestare mai răsărită, de la Constanța, la Săpânța; cine o cunoaște personal s-a obișnuit de mult cu neastâmpărul juvenil, ubicuitatea-i proverbială și agitația colocvială ca adevărată stare de agregare. Până și ritmul fragmentat și nervos al textelor sale trădează o ne-stare, să-i zic astfel, funciară. Orice editor păstrează, pentru uz propriu, o listă a debuturile petrecute sub privegherea sa și confirmate ulterior. Fac publice numele ce ocupă locurile din față pe lista (mea!) primelor apariții în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]