6,621 matches
-
a tovarășului Nicu Ceaușescu! Nu-mi iese din memorie nici tovarășa Sîrbu, de la Bîrlad, care a interzis spectacolul meu cu Noțiunea de fericire de la Teatrul "Victor Ion Popa" pe motiv că, spre exemplu, la un moment dat, unul vorbea la tribună și publicul aplauda pe bandă (pe vremea aceea însă, nu știam că la congres lui Ceașcă i se puneau bătăile de palme la magnetofon!). Nu pot uita un alt spectacol al meu, multiplu premiat, la Timișoara, care ca să poată obține
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se stabilește definitiv în Franța, unde va fi redactor, apoi șef al Departamentului românesc de la Radio France International. Debutează cu proză în „Echinox” (1969), iar prima carte, romanul Dihorul, îi apare în 1970. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. Este nepotul scriitorului Victor Papilian. În aparență, proza lui P. se încadrează perfect în peisajul anilor ’70-’80 ai secolului trecut, când scriitorul și-a desfășurat în mare parte activitatea literară. Amestecul de conformism și subversiune, problematizarea etică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
1926 activează în gruparea studențească de stânga care edita publicațiile „Ideea universitară”, „Cultura nouă”, „Viața universitară” și, o anume perioadă, „Scânteia”. Debutează în 1922, cu articole în presa socialistă. Este redactor și redactor-șef la „Socialismul”, „Lumea Nouă”, „Bányamunkás”, „Bergarbeiter”, „Tribuna porturilor și transporturilor”. Împreună cu A. Sahia redactează rubrica referitoare la viața muncitorească a ziarelor „Dimineața” și „Adevărul” (1926-1937). După 1944 face parte din conducerea oficiosului social democrat „Libertatea” și conduce „Ultima oră” (1944-1948), ziarul de după-amiază al acestui partid. Alcătuiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
al Liceului „I.L.Caragiale” din București (1967) și al Facultății de Limba și Literatura Română, secția română-franceză, a Universității bucureștene (1972). Ca student, este redactor la „Universitas” (1968-1969), la revista „Amfiteatru” (1970-1972). Lucrează apoi la Editura Albatros (1972-1974) și la „Tribuna României” (1974-1985). În octombrie 1985 emigrează, stă un an în Franța și apoi pleacă în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se la New York. Din 1986 până în 1989 urmează cursuri de master la Universitatea Columbia, în domeniul cercetării bibliografice a dreptului internațional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
critic, la „Amfiteatru”. După refuzul mai multor edituri de a-i edita volumul de nuvele Orașul prenatal, abia în 1980 își vede publicată prima carte, eseul Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conștiinței. A colaborat cu eseuri și cronici literare la „Amfiteatru”, „Tribuna României”, „România literară”, „Luceafărul”, „Dialog”, „Echinox”, „Ramuri”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „România liberă”. Din 1990 publică volume și studii în domeniul dreptului internațional și comparat în reviste americane de specialitate și traduceri de poezie românească în reviste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
clujene. În 1992-1993 a funcționat ca profesor-asociat la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Debutează în 1966 la „Cercetări de lingvistică” cu studiul Neologismul în proza lui Gala Galaction, iar editorial în 1982 cu eseul Semiotica criticii literare. Mai e prezentă în „Tribuna”, „Steaua”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Revue roumaine de linguistique” (face parte din colegiul de redacție), „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Dacoromania” (e în redacție), „Degrés” (Belgia), „Linquistics and Language Behavior Abstracts” (SUA), „Signo” (Spania), „S-European Journal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
urmat Liceul Teoretic din Petroșani și Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Cluj. A lucrat ca profesor (1958- 1960), director al Căminului Cultural din Rășinari (1960-1962), redactor la Centrul de Radioficare Sibiu (1964-1968), șef al secției de cultură la ziarul „Tribuna Sibiului” (1968-1973), șef al rubricii literare la revista „Astra”(1973-1989). Între 1990 și 1992 a fost deputat în Parlamentul României. A debutat în 1952 la ziarul „Zori noi” și editorial, în 1976, cu volumul Destinul unei artiste. A colaborat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287640_a_288969]
-
Între 1990 și 1992 a fost deputat în Parlamentul României. A debutat în 1952 la ziarul „Zori noi” și editorial, în 1976, cu volumul Destinul unei artiste. A colaborat cu articole de critică literară și de artă la „Transilvania”, „Astra”, „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Revista de filosofie”, precum și la numeroase volume colective. I. practică o critică entuziastă și admirativă, aspirând spre sfera hermeneuticii filosofice. Aceasta nu se dovedește însă adecvată unei perspective valorice de ansamblu, recurgând la aproximativ aceleași instrumente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287640_a_288969]
-
membru corespondent B. devenise în 1887, includ cuvântări bisericești. Ispitit de poezie încă din gimnaziu, B. debutează în 1853, în „Telegraful român”, cu versuri ce omagiau publicația sibiană, al cărei redactor va fi mai târziu, între 1862 și 1865. În „Tribuna” și în „Transilvania”, mai semnează și cu pseudonimul Eugen Silvan. Versurile din Sunete și resunete (1862), ca și cele din volumul editat postum, Frunze de laur (1904), aparțin unui poet ocazional, didactic, care crede în menirea lui de a face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
bursă pentru a urma în străinătate studii de pedagogie este respinsă. Se căsătorește în 1859 cu profesorul G. Hrisoscoleu. A fost profesoară la Târgu Neamț și Vaslui. În anii premergători Unirii Principatelor a colaborat la cele mai însemnate gazete unioniste: „Tribuna”, „Reforma”, „Gazeta poporului”, „Zimbrul”, „Foiletonul Zimbrului”, „Românul”, „Dacia”, „Steaua Dunării”, precum și la „Gazeta de Moldavia” a lui Gh. Asachi. La treisprezece ani (1852), C. traduce romanul Palmira și Flaminia sau Secretul de M-me de Genlis și tot din limba franceză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
literară” (1960-1962). Din 1992 este conferențiar, apoi profesor și decan al Facultății de Litere de la Universitatea „Hyperion” din București. Debutează cu poezii și recenzii în „Viața studențească” (1957), colaborând apoi la „Gazeta literară” și „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Informația Bucureștiului”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Timp de peste un deceniu, I. a desfășurat o susținută activitate critică și publicistică îndeosebi în „Gazeta literară” și „România literară”, etapă din care nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
Facultatea de Drept din Cluj, terminate în 1948. A susținut un doctorat în literatură comparată (1974). A profesat ca jurist în Timișoara, apoi a devenit cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității din localitate. Colaborează la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Cronica” ș.a. A fost soțul Aquilinei Birăescu. Debutează cu un eseu în „Vrerea” din Timișoara (1946) și editorial cu volumul Condiția romanului (1971), o cercetare riguroasă a romanului european modern, abordat cu mijloacele criticii, dar și ale sociologiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
Doctoratul în Filosofie, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Din 1980, devine redactor la "Viața Românească". Debutează, în 1965, la "Luceafărul", și editorial, în 1967, cu volumul Pasărea tăiată. Colaborează la "Amfiteatru", "România literară", "Viața Românească", "Steaua", "Tribuna", "22" etc164. După volumul de debut, celelalte care îi vor urma se vor succeda firesc. Făcând o trecere în revistă, le vom menționa pe fiecare, cu anul publicării: Cărți de poezie: Pasărea tăiată, 1967; Către Ieronim, 1970; Inima reginei, 1971
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ideologii tulbură și poezia Anei Blandiana, prin cenzura și interzicerea de a publica. "Am fost cunoscută ca poet interzis, înainte de a fi cunoscută ca poet", mărturisește aceasta, care fusese cenzurată încă de la debut, din 1959, pentru poezia Originalitate, din revista "Tribuna" de la Cluj. Apoi pentru textele din "Amfiteatru". În contextul în care canonul paradigmatic al Generației '60 cuprinde două laturi: canonul ideologic și canonul estetic, în încercarea noastră de a lansa constructe teoretice cu privire la poezia interzisă a Anei Blandiana, vom porni
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a fost supusă unei tulburate istorii. Debutul său literar este cenzurat de vitregiile ideologiei politice a momentului, urmând ca anii care continuă să stea sub același stigmat pentru aceasta: "Încă dinainte de a fi studentă, debutează cu poezia Originalitate, în revista "Tribuna" din Cluj (1959). Între 1960-1963, i se interzice, însă, să mai publice, din motive politice", dar "începând din 1964, semnătura ei putând fi întâlnită, din nou, în presa literară, în special în "Contemporanul", unde i se încredințează o rubrică săptămânală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
stabilește, apoi, la București, unde lucrează ca redactor la "Viața studențească" și "Amfiteatru" (1968-1974), bibliotecar la Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu" din București (1975-1977), redactor la Uniunea Scriitorilor (1977-1979). Debutează, încă dinainte de perioada studenției, cu poezia Originalitate, în revista "Tribuna" din Cluj512 (1959). La scurt timp, însă, între 1960-1963, i se interzice să publice, din motive politice. Din 1964, semnătura ei poate fi întâlnită din nou în presa literară, în special în "Contemporanul", unde i se încredințează rubrici săptămânale de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în toate stilurile, a premiilor școlae și a concursurilor literare pentru elevi, a primelor versuri publicate în revistele de copii". Vezi Luiza Bratu, op. cit., p. 222. 512Debutul propriu-zis se va face, de fapt, în revista "Cravata roșie" (1954), reînnoit în "Tribuna" (1959). (Informație preluată din Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 396). 513 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 396-397. 514 "După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică, apărute în marile ziare germane sub
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reprezenatarea ordinii lumii În creația literară (tot o mimesis, tot o ficțiune), convenția Înseamnă că nu poți să vorbești, În literatură, despre orice, iar primatul cuvîntului rostit conferă acestuia rangul de deținător al adevărului prescriptiv: „oratorii din barou sau de la tribună prinții și generalii se instruiesc În arta de a vorbi citind Cidul.” Într-o manieră cît se poate de foucaldiană - Foucault este, În mod clar, maestrul atît gînditor cît și stilist al lui Rancière - acestor patru principii ale poeticii reprezentativității
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un nume și acesta a fost postmodernism. Fiecare s-a simțit dator să ia atitudine față de lexemul cu pricina și nu oricum, ci una decisă, definitivă, știută fiind foamea de nominare a intelctualului român, mare inventator de concepte pentru o tribună roasă de complexe culturale. Vestea proastă este că dezbaterea internațională asupra postmodernismului - cu variantele lui: postmodernitate și postmodern - este departe de a se fi Încheiat, ba mai mult, aș Îndrăzni să spun, abia a Început de vreo zece ani, din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are tocmai patruzeci de ani), Houellebecq are pretenția de a scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi la nivel global
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
era tare ascultător (închipuiți-vă că-mi zicea mami), dar atunci îl târâsem după mine în piață cu mare greutate. Dacă ar fi fost după el, s-ar fi dus la nu știu ce prostie de meci, făcuse rost de invitații la tribuna oficială. Argumentele mele fuseseră totuși mai tari: văzusem într-o revistă un desert spectaculos - înghețată cu jeleu de pepene - și aveam de gând să-l încerc. Am avut ceva de furcă până să-l conving să mă urmeze în piață
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
până la ușa "Arfivei" este despărțită de scenă cu un grilaj de lemn acoperit cu perdeluțe de chembrică verde. Lângă grilaj, la stânga, în scenă, este o estradă pe care sunt așezate masa și jețul prezidențial. Înaintea mesei, puțin mai jos, este tribuna. Pe masă sunt două candelabre, hârtie, călimări și un clopoțel. Pe tribună o sticlă și un pahar de apă. De partea dreaptă sunt bănci dese și scaune; sub estradă, asemenea. Peste tot sunt bănci și scaune, afară de o cărare lăsată
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
acoperit cu perdeluțe de chembrică verde. Lângă grilaj, la stânga, în scenă, este o estradă pe care sunt așezate masa și jețul prezidențial. Înaintea mesei, puțin mai jos, este tribuna. Pe masă sunt două candelabre, hârtie, călimări și un clopoțel. Pe tribună o sticlă și un pahar de apă. De partea dreaptă sunt bănci dese și scaune; sub estradă, asemenea. Peste tot sunt bănci și scaune, afară de o cărare lăsată liber de la ușa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe unde
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
liber de la ușa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe unde vine și se duce lumea. Pe pereți câteva lămpi atârnate în cuie. Lumină cam săracă. La ridicarea perdelii, Trahanache este la masa prezidențială în jețul său, la spatele tribunei. Împrejurul mesii, Brânzovenescu și alți cetățeni. -Înaintea tribunii, cu spatele spre dânsa, alegători, cetățeni, public, unii șezând jos, alții în picioare. Pe bănci, pe scaune și împrejur asemenea. În capul băncilor din față, e Cațavencu împreună cu Ionescu, Popescu și alți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-Înaintea tribunii, cu spatele spre dânsa, alegători, cetățeni, public, unii șezând jos, alții în picioare. Pe bănci, pe scaune și împrejur asemenea. În capul băncilor din față, e Cațavencu împreună cu Ionescu, Popescu și alți dascăli și partizani. Farfuridi e la tribună. -Perdeaua se ridică asupra unei întreruperi. În toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoțelul.) SCENA I Trahanache, Cațavencu, Brânzovenescu, Farfuridi, Ionescu, Popescu, Cetățeni, Alegători, Public rumoare Farfuridi: (de la tribună) Dați-mi voie (gustă din paharul cu apă.) Dați-mi voie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]