KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...241 242 243 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

vorba despre un om care vede toată putreziciunea care există pe lume, spuse Mark, bulbucând și mai mult ochii, în timp ce Ashling se gândea că în curând o să-i cadă pe covor. E foarte deprimant, plusă Mark. Adică, incredibil de deprimant. Urăște viața mai mult ca pe însăși... viața. Mark își dădu seama că spusese ceva vag inteligent și se uită curios în jur, pentru a se asigura că nu l-a auzit nimeni. Păi, mult noroc! Imbecil mizerabil. Ashling s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
îi vizita, pentru a mai domoli din diferență. Dar avea nevoie de cât mai multe lucruri, de toată acea armură, astfel încât să nu fie trasă înapoi, înghițită de trecutul ei. Ura toată treaba asta și până la urmă ajungea să se urască pe sine. De ce nu veniți voi să mă vizitați pe mine? întrebă Lisa. Dacă ei nu făceau drumul de o jumătate de oră cu trenul de la Hemel Hempstead până la Londra, era puțin probabil că vor fi de acord să ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nouă într-o țară străină. —Și ce spuneți de o scrisoare de la o necelebritate? sugeră Trix cu vocea ei răgușită. Știți chestiile astea - sunt o fată obișnuită, m-am enervat rău de tot aseară, îl înșel pe prietenul meu, îmi urăsc slujba, aș vrea să am mai mulți bani, am furat o sticlă de acetonă de la Boots... Toată lumea dădea din cap cu entuziasm, până la momentul în care a ajuns la partea cu furatul acetonei din magazin, apoi mișcarea din cap a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
la partea cu furatul acetonei din magazin, apoi mișcarea din cap a încetinit și într-un final s-a oprit. Toată lumea făcuse asta, dar nimeni nu avea de gând să recunoască. Trix observă imediat și reluă cu aplomb: — Mama îmi urăște prietenul - pe amândoi - mi-am oxigenat părul și mi-am ars pielea capului, chestii de genul ăsta. —Bună idee, spuse Jack. Mercedes, tu ai ceva? Mercedes mâzgălea distrată pe o bucată de hârtie, cu ochii ei negri și opaci privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
plecat la Belfast. Abia atunci Trix a lăsat-o în pace. Ashling a trecut prin aglomerația de vineri seara și a chemat un taxi. Peste cincisprezece minute ajungea la Clodagh pentru pizza, vin și o sesiune de bârfă despre Dylan. —Urăsc când pleacă la idioatele astea de dineuri și de conferințe, exclamă Clodagh. Și merge la mult prea multe, după părerea mea. Asta a rămas în aer până când Ashling a întrebat curioasă: —Doar nu crezi că... pune ceva la cale? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a început tămbălăul. Se purta de parcă avea o criză epileptică, rostogolindu-se pe podea, dându-se cu capul de plăcile de marmură, scâncind și urlând. Clodagh a încercat să o ridice, dar Molly s-a sucit ca o caracatiță. —Te urăsc! a urlat ea. Deși era rușinată, s-a forțat să vorbească pe un ton calm, spunându-i lui Molly că o a doua înghețată îi va da o durere de stomac și promițându-i că, dacă nu se ridică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ieșit de urgență la geamuri să vadă cine era omorât. Și eu, chițăi Craig la unison cu sora lui. Vino înapoi, mami, întoarce-te. Șantajiști afurisiți, se gândi Clodagh în timp ce accelera. Își petreceau mai tot timpul spunându-i cât o urăsc, că îl voiau pe tăticul, dar apoi, când încerca să stea și ea singură câteva ore, devenea dintr-odată atracția zilei. Prin urmare, se simțea cuprinsă de vinovăție. La zece și un sfert, atât Ashling, cât și Clodagh au apărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
un rucsac imens pe umărul solid. Chiar și atunci când întârzia la o întâlnire cu editorul - de fapt, mai ales atunci - se oprea mereu pentru a pălăvrăgi cu Lisa. Cum a fost la New York? l-a întrebat ea odată. —De rahat. Urăsc orașul ăla. —A, serios? Oricine altcineva adora orașul ăla, dar, din acest punct de vedere, Oliver nu era de acord cu majoritatea. —Și ai fotografiat vreun supermodel cât ai stat acolo? —O, da. Multe. — Da? Păi să auzim o bârfă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
aruncați aleatoriu pe farfurie, ar fi „Bounties“ sau „Choc-ices“. — D... de ce? întrebă Lisa confuză. —Maro pe dinafară, albi pe dinăuntru, spuse ea, zâmbind larg. Așa spune familia mea. Și nu avem sorți de izbândă, pentru că și vecinii noștri albi ne urăsc! Cei de alături mi-au spus că proprietatea lor a scăzut cu zece mii în preț în momentul în care ne-am mutat. Dintr-odată, total nepotrivit cu apariția ei M&S, începu să râdă strident: — Hi! Hi! Hi! Iar Lisa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Dintr-odată, total nepotrivit cu apariția ei M&S, începu să râdă strident: — Hi! Hi! Hi! Iar Lisa simțea că furia ei se dizolva, la fel ca zahărul pe care refuzase să îl pună în ceai. Păi, atâta vreme cât vecinii îi urau, atunci era în regulă, nu? Nu mai erau chiar așa de înfricoșători acum. La cea de-a cincea întâlnire, Oliver și Lisa au vorbit despre când se vor muta împreună. Au dezvoltat subiectul la a șasea. Cea de-a șaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a adresat cuiva care era în cameră cu el: —Să vorbesc acum? Cealaltă persoană - mama lui Ashling, probabil - a spus ceva ce Ashling nu putea auzi, după care Mike Kennedy spuse: Au fost câteva mai scurte, apoi unul lung. Doamne, urăsc chestiile astea... Ashling. Tata aici. Mă simt ca ultimul om când vorbesc cu mașinăria asta. Ne gândeam că nu te-am mai auzit de ceva vreme. Ești bine? Noi o ducem minunat aici. Janet ne-a sunat săptămâna trecută, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
sunt tineri și timpul petrecut cu ei pare mai prețios. Știi ce vreau să spun? Lisa schimbă subiectul cu o grabă disperată. — Mergi vreodată la deschideri de restaurante? În primele seri? Chestii de genul ăsta? — Nu, răspunse Jack scurt. Le urăsc. M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
critice pe Clodagh. Se gândea doar că abordarea lui mai puțin dură asupra creșterii copiilor o va ajuta. Se simțea neînțeles și foarte rușinat. Mai ales când Molly a întins lingura spre el și i-a spus, malițios: —Mami te urăște! Clodagh urcă scările. Nu avea nici o șansă să facă acea baie lungă și relaxantă pe care o plănuise. Abia dacă avea timp să facă un duș scurt înainte de a se machia. Apoi, plină de grație, își puse rochia transparentă roz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în mod special de cămașă pentru că, din cauza unei iluzii optice, dădea impresia de pseudotalie. Nu ai și tu o fustă scurtă? Nu port niciodată fuste scurte, bombăni ea, întrebându-se neliniștită dacă nu cumva exagerase cu fardul de obraz. Îmi urăsc picioarele. Am prea mult fard de obraz? — Unde ar trebui să mă uit? Chestia aia roșie de pe obraji? Nu, te mai poți da. Ashling începu imediat să se șteargă. Motivele lui Ted erau suspecte. Unde te vezi cu el? La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
jovial și cum eșua lamentabil. Lipsa antrenamentului, se gândea ea. Nu se știe cum, a ajuns să stea exact lângă el, undeva la marginea evenimentelor. Bună, spuse ea emoționată. Ce faci? —Mă doare capul de la atâta zâmbit, spuse el morocănos. Urăsc chestiile astea. Apoi s-a afundat în tăcere. —Și eu fac foarte bine, spuse Ashling, absentă. Mulțumesc de întrebare. Jack făcu o figură uimită, apoi se întoarse după o chelneriță care trecea pe lângă ei. —Soră, spuse el, agitând din paharul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
așa că Ashling nu a avut de ales și a sunat-o pe Clodagh. După ce și-a cerut scuze pentru că a trezit-o, Ashling a început să scuipe toată povestea tristă și a terminat exclamând: — Și nu m-aș supăra, dar urăsc că trebuie să îi vizitez. Totuși, cuvintele de consolare nu au venit din partea lui Clodagh. În schimb, a spus somnoroasă: — Merg eu să îl văd pe Marcus, dacă vrei. Nu, nu am vrut să spun... Pot merge cu Ted, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
avea de ales. Era terminat. — Te sun eu. —Pot să plec de la muncă oricând vrei. Am vecini, spuse ea, printre dinți. E imposibil să nu observe ceva. Păi, poți veni tu la mine. Nu cred. —Te porți ca și cum m-ai urî, o acuză el. Sunt căsătorită, urlă ea. Am copii. Tu strici totul. La ieșire, când s-a întors să o sărute, ea replică supărată: —Pentru numele lui Dumnezeu, ne poate vedea cineva. —Scuze, bombăni el. Dar, în timp ce se întorcea, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Nu-mi spune că sunt împreună! spuse Jack, chiar uimit de veste. Credeam că iese cu - cum îi spune ea? - golanul cu peștii. Păi așa este, dar eu am impresia că ea și Kelvin vor ajunge împreună. Dar nu se urăsc? A, am înțeles, dădu Jack din cap. E treabă din aia. Mi se pare mie sau nu ești de acord? întrebă Lisa, foarte curioasă. Jack era rușinat. —Crezi ce vrei. Dar, spuse el, amintindu-și de certurile sale publice cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu realizase că ura situația atât de mult. Am parte de atât de multe abuzuri. Oamenii îmi spun că sunt un nemernic leneș, că ar trebui să îmi iau o slujbă. Mi-ar plăcea la nebunie să am o slujbă. Urăsc să cerșesc, e atât de umilitor. — S-a întâmplat ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el apăsat. Am pur și simplu o zi proastă. În timp ce Ashling se întreba ce să facă, ploaia se lovea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
mai simțise pentru Dylan de ani de zile. Dacă simțise vreodată. Dragostea învinge totul. Ce faci? întrebă el cu o voce plină de îngrijorare. —Spanac! spuse ea pe jumătate râzând, pe jumătate plângând. Dylan a plecat de acasă, toată lumea mă urăște, totul este un dezastru. — Totul va fi bine, o liniști el. —Promiți? —Promit. Hei, te-am sunat mai devreme și aveai telefonul închis. — Stăteam în tranșee. —Ashling știe. I-a spus Dylan. Mă gândeam că îi va spune. Vei vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
va rezolva. Mintea îi zbura în viitor. Poate că Marcus se va putea muta aici, ar putea plăti ipoteca, ea ar primi custodia copiilor, Dylan ar putea fi demascat ca fiind pedofil sau dealer de droguri, astfel încât toată lumea să-l urască pe el și s-o ierte pe ea. Când Craig și Molly nu erau atenți, Marcus a profitat și a atins-o ușor. —Cum ești? întrebă el încet. Reziști? — Toată lumea ne urăște, râse ea cu lacrimi în ochi. Dar măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
sau dealer de droguri, astfel încât toată lumea să-l urască pe el și s-o ierte pe ea. Când Craig și Molly nu erau atenți, Marcus a profitat și a atins-o ușor. —Cum ești? întrebă el încet. Reziști? — Toată lumea ne urăște, râse ea cu lacrimi în ochi. Dar măcar ne avem unul pe celălalt. —Așa este. Cât de repede te pot băga în pat? șopti el, strecurând o mână sub tricoul ei și apucându-i sânul mai îndepărtat de copii. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
văzuse de vineri și nu își dorea să o mai vadă vreodată, dar știa că va trebui să o facă. A luat-o cu ea înapoi în pat și s-a forțat să o studieze. Ar fi trebuit să îl urască pe Oliver. Cât tupeu pe el să divorțeze de ea! Căsnicia lor luase sfârșit, era „stricată ireversibil“, dacă ar fi fost să folosească termenii oficiali, iar el chiar o făcuse. Limbajul din petiție era pompos și de neînțeles. A realizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
comoda lui Ashling. Nu, și nu îmi mai aduce altele. — Intenționezi să te mai dai vreodată jos din pat? — Nu, spuse Ashling. Mă simt atât de... umilită. — Nu le da satisfacție, spuse Joy tare. —Mi se pare că toată lumea mă urăște. —De ce? Nu ai greșit cu nimic! — Simt că toată lumea e îndreptată împotriva mea, că nu sunt nicăieri în siguranță. Și sunt foarte tristă, adăugă ea. Binînțeles că ești tristă. — Nu. Sunt tristă din motive greșite. Mă tot gândesc la Boo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de ce. Scuze, spuse el, după o pauză în care realizase ce spusese. —E-n regulă. —Tu ce mai faci? A pus reflectorul grijii lui asupra ei și, dintr-odată, a părut a fi vechiul Dylan. Ea ezită. Ce să spună? Urăsc lumea, urăsc faptul că trăiesc, iau antidepresive, mama a trebuit să îmi pună pastă de dinți pe periuță dimineața și acum, că s-a întors la Cork, nu știu cum voi reuși să mă spăl pe dinți. Sunt bine, spuse ea. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]