6,525 matches
-
M-am prăbușit în fața ei, chinuindu-mă să deschid încuietoarea. M-am uitat în spate, pentru că dintr-o dată era prea multă de liniște. Dincolo de dâra de sânge ușa se încovoia spre mine. După care arătarea a început din nou să urle. Am deschis fereastra, balansându-mă pe piciorul stâng, și m-am târât pe pervaz, stropind peste tot cu sânge. Îmi amintesc că nu-mi păsa când m-am prăvălit pe fereastră. Nu va fi o cădere lungă. Va fi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încearcă să-și trimită faxurile, cu impresii despre Lisabona la redacțiile din țară. Paciența noastră, a mea și a lui Vasile, ușor sleită, este supusă unei grele probe de rezistență în fața tupeului unui bărbat, țăran sau pescar, de culoare. Omul urlă, literalmente, din toți bojocii în cabina lui telefonică, fără să-i pese că nu este singur, că s-ar putea să-i deranjeze pe cei de la spatele său: câteva femei vizibil crispate, așteptându-și rândul la telefon. Un funcționar al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost avertizați, încă de la Lille, că la Bruxelles vor fi mulți hooligans, veniți să susțină echipa Angliei la Euro 2000. Previziunile se confirmă. Centrul orașului este inundat de fanii englezi și scandinavi, masați mai ales la terasele barurilor, unde cântă, urlă, cu fețele buhăite de bere, flutură steaguri roșii cu cruce albă. Este chiar periculos să stai lângă ei, poți să încasezi o labă peste figură. Ajunge să-i rogi doar să nu fumeze în preajma ta sau „să dea sonorul mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
englezii arată întotdeauna mai bătrâni. Doi suporteri, răpuși de alcool, dorm pe caldarâm, înfășurați în steagul Angliei. Cum e înghesuială, lumea pășește peste ei cu grijă. Înduioșătoare imagine. Libertatea și dreptul individului de a se tăvăli pe jos, de a urla, de a fi puțin animal. Mă gândesc ce vor face grupurile acestea de hooligans după meciul Angliei cu Germania din această seară. Dacă pierd favoriții lor, își vor ridica toată Belgia în cap. De fapt, același deznodământ este posibil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cântecele sale, ceea ce, să recunoaștem, ține de o anvergură mai joasă... Strada Starîi Arbat e în renovare, dar e la fel de aglomerată. Pictori ambulanți, portretiști, chiromanți, ghicitoare... Interpreți de muzică clasică, rapperi, dansatori. Sunt și reprezentanți ai boemei declasate - îmbrăcați sumar, urlă sau declamă texte ca în biserică. Pentru fiecare, se găsește un mic grup de gură-cască. La fereastra unei case, înclinate peste pervaz, stau trei fete apetisante, care fumează și privesc provocator spre stradă. Jos, la ușa casei, niște flăcăi urmăresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu ești patriot. Dialogul în jargon: Vus ist des? Roiterübn. Vas mach men da mit? Zücher. Vem ghehört des? Dem Ellenbörger. (farmacist german în Bacău) Ist das ein Jud? Nein, er ist ein Crist. Șade! Cine are patru boi I-urlă capul de nevoi, Dar eu n-am nici-o pereche, Pun căciula pe-o ureche! Cunosc lumea, am intrat în inima ei observând-o, ca ceasornicarul un ceasornic. (de la Scurei C. Lung) 1906 [CÂMPULUNG] La biserica Fundenii, una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Colonel, noi facem fără poliție! Un om slăbănog, evreu, negustor destul de cuprins (trebuia să dea niște lemne), se înfățișează timid și întreabă dacă nu s-ar putea cumva să amâie lucru căci e Șabăs? Ce șabăț? Care șabăț? începe a urla Lupu Iancu. Azi e războiu nu-i șabîț. Du-te și-ți fă datoria, jidane, f.m.t.! 30 Iunie Plecăm în ziua de Vineri 28 Iunie pe la ora 9 1/2 dim. batalionul al 3-lea În ajun, pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eu v-o jur Își împlântase spada la un Bulgar în c... Ș-așa, prins în frigare, striga spre-o ordonanță Să vie ca să-i puie friptura-n siguranță... Vulovici, de-altă parte, eșea ca o nălucă Bătea-n batalioane, urlând: bre! mă! tucă! Iar Dobrovici copilul oprindu-se cu jale Se apuca de locu din spate mai la vale... Eu îmi ștergeam sudoarea voinicii mi-i chemam Să-i... paștele măsii scuipam și înjuram... Dar iată, visul trece și somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trece!/ Șearpele-n coadă să lungea/ Și în căpățână să mărea;/ Iar, trupul, măre, să făcea/Aproape cât butia!/ Zău, mi te prindea groaza!/ Loc sub talpă nu-mi avea./ De la zece ani pleca,/ De sub talpă el ieșea,/ Casa trei zile urla!/ El, măre, unde-mi mergea?/ În buricul pământului,/ La mijlocul câmpului”. Importantă apare și strânsa legătură a șarpelui cu balaurul, cei doi termeni aflându-se în unele variante într-o relație de sinonimie evidentă: „Pui de șearpe sugă-mi-te,/ Pui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fost Înlăturat treptat platonismul și animalicul din om a depășit raționalul cortical, ajungându-se la Întronarea sexualității ca principiu fundamental al societății. “Nu există iubire fără sexualitate”, spunea Emil Cioran, În volumul “Pe culmile disperării”. “Nu există iubire fără sexualitate” urlă libertiniștii moderni. Nimic mai inexact, mai imoral, mai animalic, mai autodistrugător. Este anularea totală a diferențierii dintre om și animale. Iubirea și sexualitatea sunt două noțiuni complet diferite. Iubirea reflectă un complex de sentimente afective dintre două ființe de sexe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în general, au fost de "stânga". Deci, Esenin nu s-a eschivat. El s-a referit la inimă, la conștiință. Dacă într-adevăr ai conștiință, nu poți accepta să vezi prosperând în preajma ta nemernicii acestei lumi. Iei atitudine. Polemizezi. Strigi. Urli, faci ceva. Nu rămâi indiferent când vezi într-o parte îmbuibare, ciocoism, nepăsare și, în altă parte, sărăcie lucie... Devii de stânga. Mai comunist decât comuniștii. Un idealist. Dacă nu Marx, atunci Iisus. Trăim vremuri în care totul pare să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fața acoperită am exclamat: "Ar fi o ilustrație numai bună pentru poemele mele religioase!". Am făcut antologia de dragul copertei...! Zici într-un poem: "Suntem ai tăi, Domine. Cad din cer/ ca niște fulgi care latră/ câinii tăi. Ninge cu javre/ Urlă la stele boturi flămânde de câine/ Da. Suntem ai tăi. Tată. Hulim în numele tău:/ facă-se deci voia ta de călău// Eu sunt Marta. În genunchi mă așez. Întind grumazul. Amin." Te-a influențat, în vreun fel, în literatură sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unui poet? Te rog să te oprești. Poemul identitar al lui Echim Vancea este CI, seria, nr., CNP și așa mai departe... După mine "poemul identitar" nu este altceva decât o "hârtie de muște". Spui într-un poem: "când toți urlă, se mai aude doar cel ce tace". În altă parte spui: "de mult nu am mai auzit nimic/ nici în vorbă/ nici în tăcere". E poetul un învins de profesie? Cât de neînsemnat este poetul astăzi? Cât de utilă/ inutilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altă parte spui: "de mult nu am mai auzit nimic/ nici în vorbă/ nici în tăcere". E poetul un învins de profesie? Cât de neînsemnat este poetul astăzi? Cât de utilă/ inutilă mai este poezia? Vezi tu Adriane, când toți urlă se aude doar cititorul, este singurul care tace când noi toți urlăm! Poezia se spune că este indefinibilă. Cuvântul (cel poetic, desigur) se certifică prin el însuși. Nu permite altcuiva să îl verifice (H.G. Gadamer). Nu aștept elogii la fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorbă/ nici în tăcere". E poetul un învins de profesie? Cât de neînsemnat este poetul astăzi? Cât de utilă/ inutilă mai este poezia? Vezi tu Adriane, când toți urlă se aude doar cititorul, este singurul care tace când noi toți urlăm! Poezia se spune că este indefinibilă. Cuvântul (cel poetic, desigur) se certifică prin el însuși. Nu permite altcuiva să îl verifice (H.G. Gadamer). Nu aștept elogii la fiecare pas. Artificialul m-ar face să mă/ să îmi suspectez scrisul. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a plătit Cel Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfa! Îmi vin În minte câteva fraze: „Stânca vieții e Golgota / Și ne apără Iisus, / El ne-a scos din valul lumii, / Jertfa Lui ne-a mântuit. / Urlă marea-nfuriată, / Zboară valurile-n sus, / Iar noi stăm pe stânca vieții / Și ne apără Iisus. E Iisus Cel Răstignit, / Pentru noi El S-a jertfit”. Intrarea În Biserica Sfântului Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos Lângă acest altar al catolicilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mele Mai vino iar, Iisuse blând Mai vino Încă o dată! Te aștept cu sufletul plângând... Și ușa-i descuiată! Golgota Stânca vieții e Golgota Și ne apără Iisus El ne-a scos din valul lumii Jertfa Lui ne-a mântuit Urlă marea-nfuriată Zboară valurile-n sus Iar noi stăm pe stânca vieții Și ne apără Iisus! E Iisus cel de sus! Tot mai sus, Stânca vieții e Golgota! E Iisus cel Răstignit El ne-a scos din valul lumii Jertfa
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Care n-a fost de când sunt Oameni pe acest Pământ Semne or fi prevestitoare Chiar și-n lună, stele, soare: Soarele s-o-ntuneca Luna, raze nu o mai da Stelele-or cădea pe rând Frica-n inimi semănând O să urle amarnic vântul De-o cutremura Pământul Și-or hui Înfiorător Valurile Mărilor! Multor oameni zbuciumarea Groaza le-o curma suflarea Cei ce răbdători vor fi, Mântuire vor găsi Când smochinul Înverzește Știți c-al primăverii timp sosește Tot așa văzând
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
neutră ca și cum s-ar fi referit chiar la un hibrid zoologic. - Transmite-i lui Marian mulțumiri pentru tot, am spus eu. A trîntit ușa. Se vede că zgomotul a trezit-o. A deschis ușa din nou și a Început să urle cu o furie isterică. O mai auzeam și de-afară, din stradă. Herman a luat legătura cu alți amatori de iarbă. Cu toții făceau tămbălău. În practică, să vinzi iarbă e o mare bătaie de cap. În primul rînd, iarba ocupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe față. A fost o mișcare ezitantă și nici măcar nu m-a atins. Dar nu mi-a trebuit mai mult. Am apucat pisica, am ținut-o la distanță și-am Început s-o lovesc peste față cu mîna liberă. Pisica urla și-ncerca să mă zgîrie, apoi m-a Împroșcat cu pipi pe pantaloni. Am continuat s-o lovesc, cu mîinile sîngerîndu-mi de la zgîrieturi. Animalul s-a eliberat și a fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am putut să dorm pînă-n dimineața următoare În zori și-apoi am avut un coșmar de fiecare dată cînd ațipeam. Într-unul dintre vise mă Îmbolnăveam de turbare. Mă uitam În oglindă și fața mi se modifica și-ncepeam să urlu. În alt vis eram dependent de clorofilă. Eu și cam vreo alți cinci dependenți de clorofilă așteptam să ne aprovizionăm pe palierul unui motel mexican ieftin. Ne Înverzim și nimeni nu poate scăpa de o dependență de clorofilă. O doză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ce fel... Trecând la plimbare prin Cozieni, am dat de un șanț plin cu câini împușcați; soldații alergau prin sat cu puștile și trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge... Era un spectacol sălbatic, întețit încă prin țipetele femeilor și plânsetele copiilor. Îmi venea să mă arunc asupra soldaților, care cu puștile în mână își
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
volanele, trăgeam de manete, de manivele, acționam mecanismele de la bord, totul funcționând în gol, de bună seamă, dar ce conta? Suplineam cu vocile noastre huruitul real al motoarelor, al ambreiajelor, imitam păcănitul gloanțelor și bufnetul obuzelor, căci imaginam lupte, canonade, urlam comenzi, holbând ochii cât cepele, ne luam prizonieri unii pe alții, muream și înviam, luptam, în fine, toată ziua și nu ne-am fi părăsit cu nici un chip pozițiile dacă n-ar fi intervenit părinții să tragă de noi și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost sulemenită. Eu, dealtfel, nu sunt un om pornit, supus la accese de iuțală. Mărturisesc însă că în acel moment nu mai știam ce fac, molipsit fiind de furia fratelui meu. Ha-a-a-a! Dv. Mă bateți, mă ucideți ca-n codru!... urlă jidanul exasperat. Las că voi învăța eu!... Îți vedea dv. cum se bat oamenii la noi. Hi!... strigă el biciuind caii, care porniră în trap mare. Și astăzi, când mă gândesc la această întâmplare din viața mea, îmi vine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lupii împușcați, ca să le ducem numai pieile acasă. Unul dintre haitași s-a și apucat să jupoaie lupul meu, începând operația de la coadă în sus. Dar nu bine îl despoiese până la jumătatea trupului, că deodată spurcăciunea de dihanie prinse să urle de clocotea pădurea, chemându-și se vede finii și cumătrii în ajutor, iar noi, zăpăciți, uimiți, l-am privit cu gurile căscate cum ticălosul pe jumătate jupit a fugit în pădure și fugit e și în ziua de astăzi. Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]