7,506 matches
-
dreptul nu constituie o disciplină aparte de teoretizare și conceptualizare așa cum s-a în tâmplat în Vest. Mitropolitul cunoaște atât Pra vila și scrierile Părinților Bisericii, cât și cutuma. Clericii soborului cunosc și ei Pravila, cel puțin datorită desei utili zări, dacă nu ca urmare a unei formări profesionale. Păstrați mai mult timp în consiliu și judecând cam același tip de pricini, oamenii mitropolitului învață din practica de zi cu zi, apoi, când un proces pare ceva mai complicat, protopopul sau
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Preoții sunt aduși în București și închiși la Mitropolie, unde zac o lună de zile fără ca cineva să se intereseze de soarta lor, fără ca Apostolache să vină să stea față și să-și confirme acuzațiile prin mărturii demne de cre zare. După o lună de zile, preoții cer mitropolitului să-i lase să plece „că le piere toată vremea lucrului casii lor și să păgubește cu tot“. Procesul se judeca în septembrie pe vremea culesului viilor. La mai mult de la o
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Ce ne lipsește ca să fim un neam tare? Unirea. Numai Unirea"? Sau când Bălcescu își exprima, angajând viitorul, credința neclintită că "România noastră va exista... e orb cine n-o vede"? Această Românie, eliberată de orice servitute, deschisă spre toate zările lumii și căutând a reconcilia înlăuntrul ei toate interesele, s-a realizat în mai multe etape, trei fiind esențiale din perspectiva dreptului internațional: 1859 semnifică unirea principatelor extracarpatice, ca un nucleu vital al viitorului organism național; 1878 marchează cucerirea independenței
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să se întoarcă la mine. * * * Trecuseră două zile de la începerea vânătorii. De-a lungul celor două zile, câmpul meu de cercetare nu înceta să se extindă. Mai întâi spre fermele învecinate, apoi spre fermele din ce în ce mai îndepărtate, spre dealurile pierdute în zare (la căderea nopții, la fel ca domnul Seguin care suna din goarnă chemând-o pe Blanquette, strigam numele lui Taïaut în cele patru zări), apoi spre comunele limitrofe și chiar spre departamentul vecin: "Nu ați văzut cumva un câine de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
se extindă. Mai întâi spre fermele învecinate, apoi spre fermele din ce în ce mai îndepărtate, spre dealurile pierdute în zare (la căderea nopții, la fel ca domnul Seguin care suna din goarnă chemând-o pe Blanquette, strigam numele lui Taïaut în cele patru zări), apoi spre comunele limitrofe și chiar spre departamentul vecin: "Nu ați văzut cumva un câine de vânătoare? Nu prea mare, un beagle, alb cu pete negre și brune, cu un capăt de lanț atârnat de gât. Îl cheamă Taïaut..." Mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
e replica perfectă a celeilalte, aproape că nici nu mai pot fi numite "indivizi". * * * Secole de-a rândul, strămoșul nostru a rămas aproape singur pe lume, însă de la începutul mileniului al doilea au apărut și alte specii în cele patru zări ale planetei: unele evoluate din șobolan (încă mai există asemenea specii; supraviețuirea lor nu se datorează decât schimbării morfologice avantajoase păr lung și mătăsos, ochi mari, albaștri; devenite, astăzi, animale de companie, deși nu vorbesc, ele sunt cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o asemenea atmosferă tihnită, prielnică meditațiilor poetice. Ca și tablourile executate în ulei, cele mai multe dintre acuarelele sale, înfățișând peisaje naturale, sunt dominate de brunuri și griuri vaporoase, de ocruri nuanțate spre verde, cu reflexe albastre și violete uneori, contaminate de zările adânci în care sunt proiectate. Dar nu numai peisajele ne întâmpină cu o asemenea ambianță cromatică și cu o asemenea încărcătură lirică. Fire de poet, artistul transfigurează în viziuni similare și peisajele citadine (Iașul cultural, Case pe strada Hotin, Peisaj
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
și alunecând pe cer ca niște schiori 234 . Aceste proiecții halucinatorii al căror motiv central este zborul vor mai apărea și în scrierile ulterioare ale autorului. Personajul lui Blecher crede blagian în zbor, văzând în acesta posibilitatea de a ,,stăpâni zarea", cauta asemena lui Brâncuși esența zborului, zborul ca fericire. Imaginea celor doi îndrăgostiți, metamorfozați din realitatea opresivă, exprimă clar, programatic aproape, ideea blecheriană despre modul în care poate scăpa de identitatea care i-a fost dată: prin scris, autorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
exclude imperfecțiunea dorinței omenești din simbolul lui Dumnezeu, dorință constrînsă să aștepte satisfacerea ei. Dumnezeu își declară intenția creatoare: "Să se facă lumea" și lumea s-a făcut. Lumea existentă este "Cuvîntul pronunțat" de Dumnezeu Creatorul, în Dumnezeu respectînd simbol zarea intenția creatoare (Spiritul), actul creator (Cuvîntul) și realizarea intenției (apariția, universul manifest) constituie un singur tot. Toate semnificațiile acestea sînt incluse în simbolul celei de a doua persoane a treimii: Vorba pronunțată, Cuvîntul, despre care se spune că s-a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi / Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase...// Poetul e asemeni cu prințul vastei zări / Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă; / Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări / Aripile-i imense l-împiedică să meargă.//66 Să nu omitem că pasărea aceasta marină apare și în poezia Patul lui Procust pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spre sfat galinaceele aristocrate, trăind frustrări sau gânduri necurate, visând chiar că prin exerciții ar ajunge șoimi (nu cei ai Patriei, pentru ei urma să vină "Loviluția" și fiecare avea să zboare în felul său) și ar putea pleca spre zări îndepărtate? Puțină lume nu-i trecuse pragul bolniței din Sokol-Nikea iar la nevoie (era suficient un telefon) făcea servicii și la domiciliu. Lucra chiar preventiv, venind la conferințe, simpozioane ba chiar și la nunțile pacienților adică la orice întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de perturbarea ordinii publice prin înțărcuirea comportamentelor turbulente: nu prin internare în clinică (procedeul fusese discreditat de sovietici) ci prin grija părintească, prin apropierea pas cu pas de cei chinuiți de demonul nesupunerii și al căutării de orizonturi de dincolo de zarea carpatină. Iar eforturile nu i-au rămas nerăsplătite dixit LP. Academia l-a primit cu brațele deschise, ca o amantă recunoscătoare (pierduse o Savantă de Renume Mondial), et le vie continue... EPILOG SAU DINCOLO DE REGISTRE 1. Nota lui AS Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
daca nu centralizarea care urmează după vaporizare. Aici este ideea. Din adîncul necunoscut din care creste mîndru un tînăr. O splendidă transformare. O conștiință. Nașterea din cercuri care se rotesc, această creștere este o imagine poetică des Întîlnită. „privea În zare cum pe mări, răsare și străluce. Îl vede azi, Îl vede mîni, astfel dorința-i gata” În ebraică cuvîntul Ayin-ochi Înseamnă și cursă. Fata de Împărat Îi Întinde o cursă, o capcană zeului. Ea este cea care așează capcane asemănătoare
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
narație ce poate fi circumscrisă modelelor inițiatice, Întîlnim sub această premiză unul din complexele majore ale imaginarului și anume complexul anamorfotic al privirii. O serie repetitivă de sintagme ce denominează ochiul - privirea ocupă În economia poemului situri importante : privea În zare cum pe mari, Îl vede azi Îl vede mîini, ea Îl privea cu un surîs ca În cămara ta să vin să te privesc de-aproape. Într-o mitologie a imaginarului „complexul spectacular “deține un rol important, de el legîndu-se
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fi putut niciodată să privească soarele;/ dacă nu am fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu,/ cum ar putea să ne extazieze dumnezeirea /” Celebrele versuri goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
din care privește fata dincolo de fereastră va fi luminos, strălucitor, incandescent ... de sus locul pămîntean va fi receptat de către astru dimpotrivă ca Întunecat, cenușiu ... fata se află „În umbra falnicilor bolți” luceafărul va fi dimpotrivă În partea luminoasă „privea În zare cum pe mări răsare și străluce”. De sus castelul pare Întunecat: “ și cît de viu s-aprinde el/ În orișicare seara/ spre umbra negrului castel/”... Luceafărul se revarsă din oglindă, din partea luminoasă, fata Îl cheamă să-i lumineze viața, ea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cărui șold "se-nfiora/ de cântec pe-ntinderi limpezi" la porțile cetății (Răsuflarea femeii), pescarul ce "ridică spre păsările apei păgânul năvod/ învins de speranță se întoarce și se roagă,/ mai sărac decât străbunii săi,/ mai sărac decât umbra din zare,/ bătrân și cu mâinile goale,/ proiectat în asfințitul de soare,/ lumină de purpură caldă" (Păgânul năvod), orbul care "clatină-n mână/ toiagul de ceară topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se elibera de tirania cititului autarhic: "caută bătrâne un doctor/ că-mi încărunțesc degetele pe cărți/ caută bătrâne un doctor/ și uită supărările/ că suntem europeni și aproape medievali/ costume cu pene avem și frumoase cu sâni/ cântați" etc. (ca zarea rotundă). Chiar și împinsă, altădată, până la limita insuportabilului, a izbucnirii, cu o patimă abia estompată, în elanuri autodistructive (într-un text ironic din Punțile Stalinskaya, intitulat Paul Valéry a spus-o cel mai bine: totul se schimbă, în afară de avangarde, mărturisește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de taine conține o serie bine definită de metafore-simbol ale aceleiași explorări în fața absconsă a lumii; intrigat de misterul ocultat "sub trepte-n desăvârșire, sub trepte/ în adâncuri ca-n oglinzi siderale,/ în recile oglinzi/ ca în tomnatice focuri sub zare" (Taina a douăsprezecea sau despre trudita zidire), protagonistul scenariilor mistice luându-și, cel mai adesea, identitatea Grădinarului se învăluie în cutele mantiei înroșite sau în hlamida albă a îngerului, descoperă "un manuscris intangibil" în cripta de taină, unde participă la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înlunată, agale, / în murmurul măslinilor mauri (Drum la Agrigentum, trad. MB). În versurile sicilianului vorbește Leopardi din Amurg de luna: și căruțașul tânguindu-și jalea / c-un cânt de-alboarea lumii se desparte, / de ea ce de departe, / din geana zării-i luminase calea; / la fel si tinerețea / de viață părăsita / pălește și dispar (Amurg de luna vv. 16-21). Se aude cantul trist și melancolic ce tocmai se stinge, apar luna ce luminează drumul căruțașului (al rotarului la Quasimodo) și marea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de luna vv. 16-21). Se aude cantul trist și melancolic ce tocmai se stinge, apar luna ce luminează drumul căruțașului (al rotarului la Quasimodo) și marea: pe culmi, prin satele din vale, / ajunsă-n crucea boltii, / de dupa Alpi, în marginile zării / sau în adâncul mării / coboară luna și sporește beznă (idem, vv. 9-12).514 Quasimodo îmbracă în accente corozive adagiul trist din versurile maestrului; zefirul leopardian de ascendentă vergiliană devine în noua poezie vânt distrugător, cu funcție similară celei a timpului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în 1997 avea să aducă o nouă lovitură, asalturile speculative provocînd incertitudini suplimentare. Capitalurile străine au început să părăsească țara, declanșînd crahul bursier din 13 ianuarie '99, "miercurea neagră" a Braziliei. Aceste capitaluri flotante, volatile, circulînd nestingherit în cele patru zări, au devenit un fel de etalon al sistemului monetar internațional, comportamentul lor adeseori speculativ, din păcate determinînd, în manieră decisivă, stabilitatea sau instabilitatea acestuia și situîndu-ne permanent sub zodia incertitudinii. Neliniștii acestor capitaluri-nisipuri mișcătoare, ca și a pieței mondiale guvernate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
care cititorul le probează. Intertextul lui Riffaterre se referă la indicii și urme percepute de cititor, fie că este vorba despre citat implicit, aluzie mai mult sau mai puțin transparentă ori o reminiscență vagă, tot ce ar putea lumina organi zarea stilistică a textului. A doua contribuție importantă, în debutul anilor '80, îi aparține lui Antoine Compagnon: La Seconde Main ou le Travail de la citation (Paris, [1979]), care oferă un studiu sistematic asupra intertextualității. Conceput ca o "repetare a unei unități
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
oarecare efort, așa cum descrie anahoretul, iar nepotul său va confirma: "El îl urni, bolovanul se întoarse ca-n țâțâni și lăsă o mică intrare pe care o putea trece târându-se. El intră repede, împinse bolovanul la loc, acoperi chiar zarea cea mică cu pietre și pământ și, când își întoarse privirea ca să vadă unde intrase, rămase încremenit de frumusețea priveliștei" (Eminescu: 2011, II, pp. 87-88). În schimb, Cezara este aproape condusă în dumbravă. Este, deci, un tărâm accesibil anumitor oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]