61,812 matches
-
locotenentul Forțelor Franceze Libere Alexandre Rosenberg. "Trenul" a avut încasări de 3 milioane $ în SUA și de încă 6 milioane $ în restul lumii. A avut un buget de 6,7 milioane. Filmul a fost al 13-lea film cel mai popular în Regatul Unit în 1965. "Trenul" a avut un rating de 100% "Fresh" pe Rotten Tomatoes și un scor de 7,9/10 pe Internet Movie Database. "Trenul" se bazează pe cartea de non-ficțiune din 1961 "Le front de l
Trenul (film din 1964) () [Corola-website/Science/335308_a_336637]
-
fixată în proximitatea solstițiului de vară (24 iunie). Obiceiul este practicat de copii, într-o zi fixă (a treia marți sau a patra joi după Paști ori după Rusalii) sau, mai târziu, în orice zi secetoasă. Obiceiul are o terminologie populară bogată („Iene”, „Scaloian”, „Ududoi”, „Murmuliță de ploiță”, „Tatăl soarelui” etc.) și este cunoscut numai în sudul României, în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei, unde seceta era mai frecventă. ul este o păpușă sau sub forma unui idol, confecționat din
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
restaurantul „Minerva” din Craiova, sub conducerea maestrului Kalmann. Între anii 1963-1965, a fost angajat la Orchestra „Taraful Gorjului”, dirijată de Nicu Novac. Lăutarii de la Peșteana-Jiu au fost neîntrecuți instrumentiști și soliști, în repertoriul cărora figurau balade, cântece lungi și jocuri populare locale. Înainte de anul 1900, în localitate a cântat lăutarul Stângaciu, poreclit astfel întrucât cânta la vioară cu mâna stângă. Alături de el a cântat bracistul român Costache al lui Bălă. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
ocazionali. În satul Bâlta, actualmente mai activează vioristul Nicolae N. Pobirci zis Bâlteanu (n. 1939), fiul lăutarului Dumitru Pobirci din Bâltișoara. Cu el mai cântă soția, solista Nuța Pobirci (n. 1941). În prezent face parte din Taraful Gorjului al Școlii Populare de Arte, cântând ca viorist și bracist. Cea mai veche formație de lăutari din Arcani a fost condusă de Petre Piper zis Zgâia, născut cu mult înainte de anul 1900, care a cântat împreună cu soția sa. De la cei doi lăutari au
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
și chiar și politic. Un alt factor al declinului acestei dinastii ar fi pretențiile la tronul califal al abbasizilor, descendenții unchiului profetului, Abbăs. Datorită abilității lor și profitând de situația instabilă din interiorul califatului și de nemulțumirile administrației și maselor populare, abbasizii ajung în scurt timp liderii mișcării anti-omeyyade, mișcare ce își găsește susținători până în zona Khorasanului. Astfel se va forma o coaliție între abbasizi și forțele khorasaniene, șiite, nimicitoare pentru omeyyazi, condusă de Abbăs, coaliție care milita pentru întoarcerea la
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
Kastriener a devenit redactor la gazeta germană „Temeswarer Zeitung” din Timișoara. A mai colaborat la gazeta „Südungarische Reform” și între anii 1902-1912 a redactat și gazeta umoristică locală în limba germană „Die Posaune” („Trombonul”). În 1902 a înființat ziarul politic popular „Temeswarer Volksblatt” care a apărut între anii 1902-1934 și care a avut o orientare democratică și de stânga. În 1912 împreună cu Mihály Pogány, redactorul ziarului în limba maghiară „Temesvári Hirlap”, Kastriener a înființat tipografia modernă Hunyadi din orașul natal, care
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
cu 12 piese și a efectuat peste 30 imprimări radio. Are și patru compoziții proprii: "Horă lui Victor Țambu", "Sârba lui Ioniță", "Sârba minerilor" și "Rustenul din Telești". El a înființat Ansamblul „Rapsozii Gorjului” împreună cu alți soliști instrumentiști de la Școala Populară de Artă. Cu timpul ansamblul s-a desființat, iar formația a devenit Taraful tradițional „Rapsozii Gorjului”, condus de soții Nicu și Rela Ciulei din Brădiceni
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
(n. 21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov - d. ?) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România. S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov. Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
(n. 21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov - d. ?) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România. S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov. Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin Drăgoi (folclor). Se perfecționează apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto). Pe 18 decembrie 1947 debutează la Radio București cu orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu (va colabora cu Radiodifuziunea Română timp de 30 de ani). Între 1951-1953 devine solistă-vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei. Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București. Între 1954-1956 ajunge
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
colabora cu Radiodifuziunea Română timp de 30 de ani). Între 1951-1953 devine solistă-vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei. Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București. Între 1954-1956 ajunge solistă-vocală la Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu. Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
al Capitalei. Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București. Între 1954-1956 ajunge solistă-vocală la Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu. Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”. A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
dirijorului Victor Predescu. Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”. A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A fost membră în juriul de creație a Festivalului de
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”. A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
de muzică „Dinu Lipatti”. În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”. A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
cilindri de fonograf și pe plăci de gramofon. Un alt taraf vestit în Tismana a fost cel condus de Victor Tantan zis Pala (n. 1913 - d. 1957), viorist primaș de primă mână, care a cântat și în Orchestra de muzică populară „Taraful Gorjului”. Din formație au mai făcut parte solistele Jenica Tantan (n. 1923 - d. 1965) și Chiva Tantan (n. 1922). Ea a fost cea care și-a acompaniat cântecele, pentru prima dată la Tismana, cu chitara. Din taraf au mai
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
împotriva guvernului spaniol care s-a încheiat cu moartea a 2.000 de persoane, inclusiv preoți, mineri și militari. Acest răspuns a condus în cele din urmă la formarea unei coaliții de stânga care a stat la baza creării Frontului Popular. María și Rafael se aflau la Ibiza în 18 iulie 1936, tunci când a izbucnit Războiul Civil Spaniol. S-au întors la Madrid, unde ea a devenit secretara a "Alianței Scriitorilor Antifasciști" și a fondat revista "El mono azul" care
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu» pentru scrierea capitolului „Un român la Viena” în enciclopedia "Viena - ca un magnet", publicată în Austria în 1996 în limba germană. A fost decorat cu medalii ale Republicii Socialiste România și ale Republicii Populare Mongole. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din URSS (1979) și al Uniunii Scriitorilor din Moscova.
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
și la jocuri: pe lângă cele de origine țărănească, se întâlnesc numeroase creații orășenești sau chiar lăutărești; altele venite prin școală, ori împrumutate de la alte popoare. La cântecele cu text românesc se pot alătura și romanțele, deși au origine cultă. Epica populară este deosebit de bine reprezentată în această zonă. Atât repertoriul baladelor cât și al narațiunilor epice este bogat și variat. Balada este foarte răspândită mai ales în partea de sud a județelor, în satele așezate pe marginea Dunării. Aceste spații mai
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
-o „doină”. Doinele de înstrăinare, a căror tematică poate fi urmărită pe documente începând din secolul al XVIII-lea, își au originea în sentimentul singurătății, care poate pune stăpânire pe om în diferite situații. Fiind un motiv frecvent în lirica populară, multe din piesele în cauză au și un caracter social. Dintre temele acestor doine se pot enumera: depărtarea de părinți și de frați, dușmănia celor din jur, singurătatea și suferințele orfanului, răutatea mamei vitrege, tratamentul inuman al stăpânului sau al
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
care fiecare lăutar se străduiește să intervină pentru a produce vorbe mai neștiute, picante și atrăgătoare decât colegii lui. În grai local, lăutarii „se iau în gură”, adică interpretează versuri sau jumătăți de versuri într-un dialog strâns. Cel mai popular cântec de dragoste din zonă este "Cuculețul". Aria sa de circulație este mai întinsă decât a tuturor cântecelor similare, dar nu depășește granițele Vlașcăi și Teleormanului. Imaginile sale poetice se rotesc în jurul cucului (pasăre investită cu virtuți miraculoase). De obicei
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
occidental venit spre oraș. Ca răspândire, cântecul poate fi întâlnit în partea apuseană a Olteniei și în întreaga regiune a Munteniei. În ansamblu, repertoriul ritual de nuntă al lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este destul de variat, cuprinzând melodii de origine foarte diferită: creații populare, culte, împrumutate pe timpuri de la muzicile militare turcești sau de la muzicanți ambulanți veniți din Turcia. Chiar unele dintre cântecele tradiționale românești poartă amprenta influenței orientale, ceea ce dovedește vechimea lor, această influență având loc în perioada de maximă circulație a melodiilor
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
țiganilor. După obicei, lăutarii erau chemați la înmormântarea tinerilor necăsătoriți sau și a celor căsătoriți dacă nu au fost cununați religios. Cântecul executat în asemenea împrejurări este "Bucură-te mânăstire". După câte se pare, atât textul cât și melodia sunt populare, dar aceasta din urmă a fost integrată în stilul lăutăresc local. Așa cum se prezintă, acest cântec nu are nicio legătură cu bocetele țăranilor din zonă, așa încât rămâne cântec specific lăutăresc.
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
apoi a adunat mai multe haiku-uri pe care le-a publicat în două volume intitulate "Pillanatok színe", ce au apărut la Târgu Mureș, în 2002, și la Cluj, în 2005. În 1961 a tradus în maghiară mai multe cântece populare românești. A tradus de asemenea romanele "Viața la țară" și "Tănase Scatiu" ale lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922), pe care le-a publicat în 1965. În traducerea sa au apărut, de asemenea, cele mai frumoase poezii ale poetului Ion Barbu (1895-1961
Béla Jánky () [Corola-website/Science/335381_a_336710]
-
acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat în stufărișul unei bălți, unde se refugiaseră anterior mai mulți răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Autorul adaptează povestirile pescărești ideologiei realist-socialiste, vrând să evidențieze susținerea populară de care s-ar fi bucurat mișcarea revoluționară de sorginte comunistă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost ecranizat, alături de alte proze sadoveniene, în filmul "Vacanță tragică" (1979), regizat de Constantin Vaeni după un scenariu scris de Constantin
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]