61,760 matches
-
mai capabil locotenent al său, Kia Buzurg-Umid, și l-a numit ca succesor. Un organizator eficient și un strateg de renume, Hasan Sabbah era și un teolog bine antrenat. Trăia o viață foarte austeră, cunoscând întreg Coranul precum și majoritatea textelor religioase șiite. Istoricii persani spun că în 34 de ani în care a stăpânit castelul Alamut, nu a coborât niciodată din fortăreața ce-l ascundea de restul lumii. Cu toate acestea, varianta nizarită a ismailismului ce a dat naștere primei societăți
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
morții acestuia, vârsta de 58-60 de ani. Nu se cunosc foarte multe informații cu privire la copilăria lui Sinan dar se știe că părinții lui erau șiiți duodecimani, deși zona de unde acesta provenea, între Wasit și Basra, avea o reputație pentru practici religioase șiite extreme. În adolescența acestuia, Sinan este repede descoperit ca un bun misionar și este invitat la Alamut unde urmează un stagiu de pregătire intensivă în doctrina ismailită ca ulterior să fie numit coordonator al eforturilor misionarilor în districtul Basra
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
unul aproape independent. Încrederea solidă dintre Sinan și stăpânul său din Persia a fost liantul ce a împiedicat o separare între cei doi, Hasan II numindu-l mai târziu pe Rașid al-Din ca adjunct al său. La fel, asupra practicilor religioase ismailiților sirieni apar semne de întrebare întrucât ele începuseră să se disocieze de cele ale ismailiților persani, prin împrumuturi în ritualuri și frazeologie de la autori sufiți precum Muhyi ad-Din Ibn Arabi, Jalal ad-Din al Rumi sau Ibn al-Farid. Surse non-islamice
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
idei extreme ale diferiților exponenți ai doctrinelor sufite. În urma căsătoriei de la Bagdad, Muhammad Ibn Abd al-Wahhab a avut șase fii, Hussain, Abdullah, Hassan, Ali, Ibrahim și Abdul Aziz (care a murit în tinerețe), fiecare dintre cei supraviețuitori întemeiând o școală religioasă pentru a duce mai departe învățăturile tatălui. Descendenții săi, Al ash-Sheikh (Arabă: aš-Šayḫ), conduc "‘ulama" și domină instituțiile religioase ale statului saudit, deținând un prestigiu asemănător cu cel al casei saudite cu care împart puterea. Înțelegerea de împărțire a puterii
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
fii, Hussain, Abdullah, Hassan, Ali, Ibrahim și Abdul Aziz (care a murit în tinerețe), fiecare dintre cei supraviețuitori întemeiând o școală religioasă pentru a duce mai departe învățăturile tatălui. Descendenții săi, Al ash-Sheikh (Arabă: aš-Šayḫ), conduc "‘ulama" și domină instituțiile religioase ale statului saudit, deținând un prestigiu asemănător cu cel al casei saudite cu care împart puterea. Înțelegerea de împărțire a puterii derivă din asocierea celor două familii dinastice prin acordul încheiat între ʿAbd al-Wahhab și Muhammad ibn Saud și presupune
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
al casei saudite cu care împart puterea. Înțelegerea de împărțire a puterii derivă din asocierea celor două familii dinastice prin acordul încheiat între ʿAbd al-Wahhab și Muhammad ibn Saud și presupune ca familia saudită să mențină autoritatea wahhabită în chestiunile religioase și să susțină propagarea doctrinei salafite, în timp ce Al ash-Sheikh se obligă să folosească autoritatea religios-morală pentru a legitima autoritatea politică a familiei saudite. La întoarcerea în orașul său natal, a scris Kitab at-Tawhid (Arabă: كتاب التوحي - Cartea unității), ce va
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
prin căsătoria fiicei lui ʿAbd al-Wahhab cu fiul și succesorul lui Muhammad ibn Saud, Abdul Aziz. Folosind ideologia wahhabită, Ibn Saud se diferențiază de celelalte triburi vecine prin utilizarea religiei ca bază pentru legitimare, loialitatea politică confundându-se cu obligația religioasă. "Vezi și Mișcarea salafistă" Școala hanbalită, ce îl are drept fondator pe Ahmad ibn Hanbal, respinge opinia personală și raționamentul prin analogie, pentru a elimina posibilitatea apariției inovației păcătoase (Arabă: بدعة bid‘a), limitându-se la o interpretare strict literală
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
le-a considerat ca fiind o eschivare de unicitatea lui Dumnezeu, precum ofrande și rugăciuni la morminte sau sfinți, ritualuri de rugăciune în care apelurile erau facute către o a treia parte pentru mijlocirea relației cu Dumnezeu, fiind inacceptabile festivaluri religioase precum sărbătorirea zilei Profetului Muhammad, ceremoniile de doliu ale șiiților, misticismul sufit, marcarea mormintelorn sau construirea altarelor. Doctrina sa a fost întemeiată pe bazele celei a lui Ibn Taymiyya, eminent teolog musulman care deși aparținea prin studii școlii de gândire
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
aparținea prin studii școlii de gândire hanbalite, refuza să fie legat de oricare dintre cele patru școli de jurisprudență și lua hotărâri independente. Ibn Taymiyya a rămas cunoscut în istoria gândirii islamice pentru faimosul edict ("fatwa") de la Mardin privind statutul religios al orașului în timpul agresiunii mongole din timpul dinastiei islamice artuqide a secolului XIII. ʿAbd al-Wahhab continuă linia trasată de Ibn Taymiyya și crede în sensul literal al Coranului. Instrucțiunile sale privind diseminarea învățăturilor sale prin forță erau foarte strice: toți
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
Turab din Delta Nilului, Egipt, într-o familie de țărani musulmani devotați. La vârsta de doi ani și-a pierdut tatăl, fiind crescut de un unchi. Până la nouă ani a învățat pe de rost Coranul. A absolvit "Institutul de studii religioase" de la Tanta după nouă ani de studiu și a început să studieze teologia islamică la "Universitatea Al-Azhar" din Cairo, pe care a absolvit-o în 1953. În 1958 obține și o diplomă în limba și literatură arabă de la" Institutul de
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
finalizat deasemenea programul "Departamentului de științe coranice și sunna" al "Facultății de fundamente ale religiei" precum și cursurile unui program de masterat în studii coranice în 1960. În 1962 a fost trimis de către "Universitatea Al-Azhar" să conducă "Institutul secundar de studii religioase" din Qatar. În 1973 a obținut doctoratul de la Al-Azhar. În 1977 a pus bazele" Facultății de legi și studii islamice" la" Universitatea din Qatar", devenind decanul facultății. Între 1990-1991 a fost numit președintele consiliului științific al "Universității islamice "și al
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
al-Jazeera, are o audiență estimată la 60 milioane de telespectatori în lumea întreagă. Formatul programului este dedicat credincioșilor care doresc sfaturi atunci când nu știu cum să procedeze în anumite situații pentru a nu încălca principii islamice.. Al-Qaradawi este cunoscut și pentru îndrumarea religioasă pe care o oferă prin intermediul unui site popular în rândul musulmanilor,IslamOnline la fondarea căruia a și ajutat în 1997. După revoluția din Egipt din 2011, al-Qaradawi și-a făcut prima apariție publică în Egiptdupă 1981, conducând rugăciunea de vineri
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
democrației în lumea islamică, vorbind despre necesitatea reformei climatului politic, mai ales în Orientul Mijlociu. Pe 22 februarie 2011, într-un interviu acordat OnIslam.net a negat afirmațiile potrivit cărora el a ar fi dorit să fie puse bazele unui stat religios în Egipt, și că din contră, discursul său a sprijinit un stat civil cu backround religios, fiind total împotriva teocrației. După atacurile de la 11 septembrie, al-Qaradawi a făcut apel la musulami să doneze sânge pentru victime și a spus: Într-
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
februarie 2011, într-un interviu acordat OnIslam.net a negat afirmațiile potrivit cărora el a ar fi dorit să fie puse bazele unui stat religios în Egipt, și că din contră, discursul său a sprijinit un stat civil cu backround religios, fiind total împotriva teocrației. După atacurile de la 11 septembrie, al-Qaradawi a făcut apel la musulami să doneze sânge pentru victime și a spus: Într-o scrisoare difuzată de Qatar TV pe 5 ianuarie 2007, al-Qaradawi a pus sub semnul întrebării
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
cu numele Suleiman. Figura lui Suleiman Al Halabi a fost idealizată în lumea musulmană, acesta fiind prezentat ca un martir care s-a jertfit pentru cauza independenței arabe, în lupta cu asupritorul colonialist. Enciclopediile occidentale îl descriu fie ca fanatic religios, fie ca asasin plătit. Dramaturgul egiptean Alfred Farag a scris o piesă de teatru intitulată "Suleiman Al Halabi" în anul 1965, în care personajul central este înfățișat ca un devotat slujitor al cauzei arabe. În Egipt există mai multe străzi
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
cărților și la un preț mai mic, doar că mai întâi ar trebui găsite câteva persoane care să poată corecta cele scrise. Cu aceste cuvinte, Müteferrika a putut pune bazele mult-doritei tiparnițe chiar în propria casă, cu condiția netipăririi cărților religioase. İbrahim Müteferrika a tipărit în tiparnița înființată de el însuși în total 17 cărți : İbrahim Müteferrika nu s-a rezumat la fondarea primei tipografii turce, ci a încercat să-i dea viață. El însuși a ales cărțile pe care le-
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Muslim, care poartă titlul "Sahih", urmate de patru lucrări cu titlul "Sunan", alcătuite de Abu Dawud, At-Termizi, An Nasa`i și Ibn Maja. Aceste culegeri conțin date biografice și comentarii asupra Coranului, precum și numeroase detalii referitoare la viața și practica religioasă, dreptul canonic, organizarea socială, conduita în viața publică și în viața privată. În teorie, tradițiile incluse în culegerile întocmite de Al-Bukhari și de Muslim sunt considerate, în totalitate, ca autentice (sahih), în vreme ce acelea incluse în alte lucrări sunt considerate ca
Hadis () [Corola-website/Science/330963_a_332292]
-
el pornește spre sud cu armata Uniunii condusă de West. Gurkienii asediază Agriontul și sunt pe punctul de a-l cuceri când armatele lui West și Logen, precum și o armată styriană sosesc să dea o mână de ajutor. Mamun, conducătorul religios al gurkienilor dezlănțuie Cele O Sută de Cuvinte - ființe care-și trag viața din trupurile altor oameni și au puteri deosebite - pentru a-l înfnge pe Bayaz, dar Întâiul dintre Magi are la dispoziția sa o armă teribilă: Sămânța. Aceasta
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
insula Elba de la Republica Genova (în 1548), a cucerit Siena (în 1555) și a dezvoltat o bază navală bine echipată și puternică pe Elba. Cosimo a interzis, de asemenea, clerului să dețină funcții administrative și a promulgat legi ale libertății religioase, care erau necunoscute în timpul său. Cosimo a fost un susținător pe termen lung al Papei Pius al V-lea, care în lumina extinderii Florenței în august 1569 l-a declarat pe Cosimo Mare Duce de Toscana, un titlu fără precedent
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
XI-lea. Leon a murit la sfârșitul acelei luni, totuși, din fericire pentru Medici, noul succesor, Papa Paul al V-lea, era de asemenea pro-Medici. Politică externă pro-papală a lui Ferdinando a avut dezavantaje. Toscana a fost depășită de ordinele religioase, toate nefiind obligate să plătească impozite. Ferdinando a murit în 1609, lăsând un tărâm îmbelșugat. Fiul cel mare al lui Ferdinando, Cosimo, a urcat pe tron după decesul său. Ca și unchiul său Francesco I, nu avea înclinare spre guvernare
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
unchi erau canonici la catedrala din Angoulême; tatăl său era un om bețiv și cu o fire violentă care i-a provocat diverse probleme cu legea. Mama sa, Françoise Dubreuil, sora celor doi canonici, era o persoană miloasă și foarte religioasă. Tatăl său a risipit averea soției, aceasta obținând separarea bunurilor în 1605 sau 1606, lăsând familia în sărăcie. Singurul său frate era cunoscut pentru firea sa violentă și problemele cu justiția, iar cele două surori mai mici s-au grăbit
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
valet în casa lui Du Rozier, iar mai târziu devine învățător în Angoulême, unde preda catehismul într-o școală la optzeci de copii. Prost plătit, trăiește în mizerie. Fanatic și obsedat de religie a încercat să intre în câteva ordine religioase, dar este refuzat din cauza viziunilor sale. În 1606 încearcă să intre în Ordinul iezuit, dar este respins din aceleași motive. În 1608 îl găsim la Paris în slujba ducelui d'Épernon, guvernator în Angoulême, protectorul său. Este un mic salt
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
Ciprului și al Camerei de Comerț și Industrie România-Cipru, în cadrul unui parteneriat aprobat de Consiliul Local Iași. Amplasarea acestui bust are scopul de a pune în evidență prietenia româno-elenă și de a contribui la strângerea legăturilor româno-cipriote, la încurajarea turismului religios la Iași și la promovarea orașului ca destinație istorică și culturală.
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
numele său adevărat probabil "Mathis Gothart Nithart") (n. ca. 1475-1480, probabil la Würzburg, Franconia - d. 1528, Halle, Saxonia-Anhalt) a fost un pictor și inginer hidraulic german din Renaștere, contemporan cu Albrecht Dürer. a fost un pictor renascentist german de lucrări religioase care a ignorat clasicismul renascentist pentru a continua stilul de artă central european medieval în secolul al 16-lea. Se mai spune de asemenea, că primul său nume este Mathis, iar prenumele Gothart sau Neithardt. Doar zece picturi - câteva fiind
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
artă central european medieval în secolul al 16-lea. Se mai spune de asemenea, că primul său nume este Mathis, iar prenumele Gothart sau Neithardt. Doar zece picturi - câteva fiind formate din mai multe paneluri și treizeci și cinci de desene, toate religioase, au supraviețuit, deși multe altele s-au pierdut pe mare în Marea Baltică în drumul lor spre Suedia ca pradă de război. Reputația lui a fost necunoscută până în secolul al XIX-lea, și multe dintre picturile sale au fost atribuite lui
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]