61,812 matches
-
începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
actuala Spanie și sud-vestul Franței; populație germanică în nord-estul Galiei; în sfârșit, gali, popor celtic, care erau cei mai numeroși. După cucerire, în Galia s-au așezat în jur de 200.000 de romani: funcționari, militari, coloni, care vorbeau latina populară. Populația locală a adoptat treptat această limbă, care nu s-a impus forțat, ci din considerente practice. În primul rând, latina era un factor de promovare socială. Nu putea fi cetățean roman, cu avantajele care decurgeau din acest statut, decât
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
II-lea, dar a continuat să fie folosită la țară până la sfârșitul secolului al IV-lea, după unii autori, dar după alții până la sfârșitul secolului al V-lea. Latina a lăsat moștenire francezei multe cuvinte comune latinei clasice și celei populare, dar și multe folosite numai în latina populară, de exemplu > franceza modernă "manger" „a mânca”, > fr. mod. "chaud" „cald”, > fr. mod. "oreille" „ureche”, > fr. mod. "face" „față”. În afară de elemente lexicale, franceza a moștenit și trăsături gramaticale apărute deja în latina
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
la țară până la sfârșitul secolului al IV-lea, după unii autori, dar după alții până la sfârșitul secolului al V-lea. Latina a lăsat moștenire francezei multe cuvinte comune latinei clasice și celei populare, dar și multe folosite numai în latina populară, de exemplu > franceza modernă "manger" „a mânca”, > fr. mod. "chaud" „cald”, > fr. mod. "oreille" „ureche”, > fr. mod. "face" „față”. În afară de elemente lexicale, franceza a moștenit și trăsături gramaticale apărute deja în latina populară. În aceasta apar, de exemplu, formele verbale
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
dar și multe folosite numai în latina populară, de exemplu > franceza modernă "manger" „a mânca”, > fr. mod. "chaud" „cald”, > fr. mod. "oreille" „ureche”, > fr. mod. "face" „față”. În afară de elemente lexicale, franceza a moștenit și trăsături gramaticale apărute deja în latina populară. În aceasta apar, de exemplu, formele verbale analitice precum viitorul de tipul > * > fr. mod. "chanterai" „voi cânta” și trecutul de tipul > literal „am pâine mâncată”, de unde forma de perfect compus fr. mod. "j’ai mangé du pain" „am mâncat pâine
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de exemplu, formele verbale analitice precum viitorul de tipul > * > fr. mod. "chanterai" „voi cânta” și trecutul de tipul > literal „am pâine mâncată”, de unde forma de perfect compus fr. mod. "j’ai mangé du pain" „am mâncat pâine”. Tot în latina populară, forma de pasiv cu valoare de trecut „am fost iubit” ia valoare de pasiv prezent, de unde fr. mod. "je suis aimé" „sunt iubit”. Unele sintagme devin locuțiuni adverbiale care vor evolua în adverbe propriu-zise, de exemplu fr. mod. "encore" „încă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival la genitiv se plasează după substantivul comun determinat, predicatul ia o poziție mediană în loc de finală. În sistemul fonetic al latinei populare au de asemenea loc schimbări ce vor fi moștenite de franceză. Crește numărul vocalelor, prin înlocuirea sistemului „vocale scurte vs. vocale lungi” din latina clasică cu un sistem „vocale semideschise vs. vocale semiînchise”. Astfel, ĕ scurt devine [ɛ] semideschis, ē
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mai este limbajul de la curte, iar lexicul admis de Academie se îmbogățește. În ceea ce privește pronunțarea, în secolul al XVII-lea dispare definitiv cea a lui -s al pluralului, dar vocala dinaintea sa se alungește. Există diferențe între pronunțarea aristocratică și cea populară. În prima, pronunțarea lui e precedat de o vocală începe să dispară, provocând lungirea vocalei precedente: "amie" [amiə] > [amiː], lungire care se va menține până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Terminația -er a infinitivului se pronunță fără r, dar cu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
e] și mai lung decât la "amie". Nu se pronunță r final nici la verbe precum "courir" „a alerga”, dar nici în cuvinte ca "mouchoir" „batistă”, și nici alte consoane finale, precum l în "il" „el”. În schimb, în vorbirea populară acestea se pronunță, iar în secolul următor se reintroduc în limba standard, de data aceasta sub influența grafiei, în afară de r-ul terminației de infinitiv -er. Nu se pronunță nici é-urile și e-urile în silabă neaccentuată: "désir" [dzir] „dorință”, "secret
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
se pronunță nici é-urile și e-urile în silabă neaccentuată: "désir" [dzir] „dorință”, "secret" [skrɛ] „secret”. Fostul diftong transcris oi se pronunță [wɛ] ("boire" [bwɛr] „a bea”) sau [we] ("roi" [rwe] „rege”) în pronunțarea aristocratică, dar deja [wa] în cea populară ([bwar], [rwa]). Vocala [ə] se mai menține în vorbirea populară în situațiile în care astăzi cade, dar pronunțarea ei este criticată. Vocalele nazale nu mai sunt variante combinatorii, ci foneme, adică după ele consoana nazală scrisă nu se mai articulează
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
désir" [dzir] „dorință”, "secret" [skrɛ] „secret”. Fostul diftong transcris oi se pronunță [wɛ] ("boire" [bwɛr] „a bea”) sau [we] ("roi" [rwe] „rege”) în pronunțarea aristocratică, dar deja [wa] în cea populară ([bwar], [rwa]). Vocala [ə] se mai menține în vorbirea populară în situațiile în care astăzi cade, dar pronunțarea ei este criticată. Vocalele nazale nu mai sunt variante combinatorii, ci foneme, adică după ele consoana nazală scrisă nu se mai articulează, iar dacă aceasta este urmată de o vocală, vocala nazală
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
scrisă nu se mai articulează, iar dacă aceasta este urmată de o vocală, vocala nazală se denazalizează: "bon" [bɔ̃n] > [bɔ̃], "bonne" [bɔ̃nə] > [bɔn] „bun, bună”. Reducerea lui [ʎ] la [j] este deja răspândită în vorbirea populară, dar criticată de specialiștii limbii. În structura morfologică, repartiția substantivelor pe genuri este fixată de către Vaugelas în secolul al XVII-lea și în general așa va rămâne și în franceza standard actuală. Încă se mai folosește pronumele demonstrativ neutru "ce
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
XIX-lea, odată cu venirea romantismului, apoi a realismului și a naturalismului în literatură, se creează o discrepanță între normele lingvistice tradiționaliste predate în școală și limba literaturii, care caută să redea registre de limbă variate: pe cel familiar, pe cel popular și chiar argoul. În același timp, dezvoltarea intensă a științelor duce la îmbogățirea lexicului cu cuvinte de specialitate vehiculate de lucrări de popularizare, ziare și reviste, dicționarele epocii. În cursul secolului al XX-lea, literatura se eliberează din ce mai
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
general aceste efecte a lor sunt puțin susținute de studii clinice convingătoare. Folosirea medicației neurotrope a stârnit controverse asupra eticii utilizării acesteia, în situația în care disponibilitatea și prescrierea medicamentelor de acest tip nu ar fi reglementate. Ele mai sunt (popular) cunoscute și ca neuroamplificatori, medicamente „istețe” () sau chiar „viagra pentru creier”.
Nootrop () [Corola-website/Science/331807_a_333136]
-
purtat această panglică; de asemenea și Carl Gustaf Emil Mannerheim, fost președinte al Finlandei, general-locotenent în Armata Imperială Rusă, purta la gât atât Crucea Sfântului Gheorghe cât și crucea germană. În contextul controverselor referitoare la panglica Sfântului Gheorghe, în cultura populară ea a primit peiorativele ”Panglica de Colorado”, ” Panglica gândacului de Colorado”, în Rusia și Ucraina - „"koloradskaia lenta/lentocika"” ("”колорадская лента/ленточка/изоленточка”"), acest calificativ fiindu-i acordat în premieră de către Aleksandr Nevzorov - jurnalist, publicist și politician rus, ex-deputat în Duma
Panglica Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/331824_a_333153]
-
epoca lui Harun al-Rashid exista obiceiul ca, atunci se organiza o masă la un neguțător bogat sau la un înalt funcționar, aceasta să fie subiect de discuție în întreg Bagdadul, uneori devenind sursă de inspirație pentru anumite creații circumscrise literaturii populare . Dacă gazda prezenta la cină un fel necunoscut de mâncare mesenilor, atunci reputația casei este asigurată pentru mult timp. Contextul politic al epocii a favorizat pătrunderea unor elemente culinare persane sau bizantine în imperiu și, ceva mai târziu, a celor
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
unde a studiat jurnalismul, media și sociologia. După rolurile jucate pe scena teatrului din Paris, ea a lucrat și pentru canalele de televiziune "Voyage" și "TraceTV". În 2010 a concurat în cadrul unui show foarte cunoscut din Franța, "Thalassa", devenind destul de populară. Alice vorbește fluent patru limbi străine. Mirjam Weichselbraun a fost născută în Innsbruck în 1981. În 2005 a prezentat Finala Națională alături de Alfons Haider. In 2006 a fost co-prezentator al show-ului "Dancing on Ice" din Germania. Și-a câștigat
Concursul Muzical Eurovision 2015 () [Corola-website/Science/331834_a_333163]
-
un grup de disidenți protestanți cu scopul de a-l detrona pe regele catolic Iacob al II-lea al Angliei. Regele urcase pe tronul Angliei după moartea fratelui său Carol al II-lea pe 6 februarie 1685. Iacob nu era popular datorită religiei sale catolice și unii protestanți s-au revoltat la ideea unui rege catolic pe tronul Angliei. James Scott, I Duce de Monmouth, fiul nelegitim a lui Carol al II-lea a pretins atunci că era moștenitorul legitim al
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
era protestant. Numit comandant al armatei britanice de către tatăl său în 1672 și general-căpitan în 1678, a avut câteva victorii în timpul celui de-al treilea război anglo-olandez. Reputația sa militară și religia sa protestantă au făcut din el un personaj popular în Anglia. Războiul Civil Englez lăsase resentimente între populație și monarhie în privința pedepselor impuse susținătorilor Commonwealthului. În aria sud-orientală a Angliei se aflau multe localități în care opoziția față de monarhie era puternică. Persista teama pentru un potențial monarh catolic intensificată
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
împărțit: o parte comandată de Argyll va debarca în Scoția unde acesta avea mulți prieteni și era sprijinit de Clanul Campbell, iar cealaltă parte condusă de Monmouth își va începe marșul spre Londra din zona occidentală a Angliei unde era popular. Pentru a aduna fonduri pentru nave și armament, Monmouth, soția și soacra sa au amanetat multe din bunurile lor. În luna mai 1685, Monmouth a ridicat ancora și s-a îndreptat spre sud-vestul Angliei, o regiune în care protestantismul era
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
acru, lapte dulce, brânză, ouă roșii și cele șapte alimente al caror nume în limba persană începe cu litera S și se scriu cu litera ’’sin’’, de unde vine și numele mesei. Aceste alimente sunt: "sepand" (plantă medicinală, folosită în medicina populară despre care se crede că are puteri miraculoase și că apără de deochi), "sib"(măr), "siyah-dane" (semințe negre, de la diverse plante), "senged" (măslină sălbatică), "somaq" (un condiment ce se obține măcinând un anume fruct roșu, acrișor), "serke" (oțet), "sir"(usturoi
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
antrenament pentru război. Este un joc la care participă mii de cai, care sunt hrăniți într-o manieră specială și dresați. Cea de a doua categorie de forme de divertisment specfice zilei de Nevruz este constituită de piesele de teatru popular. Aceste scenete sunt interpretate de amatori, iar textele lor se bazează pe improvizație specifică teatrului popular. Cea de-a treia categorie de forme de divertisment este reprezentată de jocurile locale, de întrecerile de poezie și de cântecele populare, toate interpretate
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
o manieră specială și dresați. Cea de a doua categorie de forme de divertisment specfice zilei de Nevruz este constituită de piesele de teatru popular. Aceste scenete sunt interpretate de amatori, iar textele lor se bazează pe improvizație specifică teatrului popular. Cea de-a treia categorie de forme de divertisment este reprezentată de jocurile locale, de întrecerile de poezie și de cântecele populare, toate interpretate de tineri. "Nouruzul" este evocat frecvent în literatură, fiind tema principală a operelor multor autori, atât
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
de teatru popular. Aceste scenete sunt interpretate de amatori, iar textele lor se bazează pe improvizație specifică teatrului popular. Cea de-a treia categorie de forme de divertisment este reprezentată de jocurile locale, de întrecerile de poezie și de cântecele populare, toate interpretate de tineri. "Nouruzul" este evocat frecvent în literatură, fiind tema principală a operelor multor autori, atât turci cât și de altă naționalitate. Ziua Anului Nou , în operele autorilor uzbeci apare tot ca startul unui nou început sub diverse
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
unele versuri atribuindu-i chiar o notă sfântă. Poeziile cu această temă sunt foarte răspândite și în Azerbaidjan, unde Nouruzul este o sărbătoare foarte importantă, care rămâne o temă de inspirație perenă atât pentru literatura cultă, cât și pentru cea populară. În versurile acestor poezii sunt evocate semnificațiile sărbătorii, faptul că aceasta reprezintă un nou început, dar și modul în care oamenii se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorii atât material decorând casele cu flori și pregătind diverse tipuri de mâncare, dar și
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]