61,760 matches
-
va fi reintrodus de Constituția din 1982. În această privință să remarcam că Atatürk a cerut traducerea Coranului în turcă și l-a citit el însuși în public în 1932, desi Coranul poate fi lecturat numai în arabă în cadrul activităților religioase. Legislația Turciei în privința codului vestimentar începe în 1923 cu un decret legat de vestimentație și semnat de părintele Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk. Acesta va înlocui vechiul cod vestimentar emis de Mahmud al II-lea în timpul Imperiului Otoman. În 1925
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
abolita, mânăstirile și lăcașele de cult vor fi închise, și banii lor adăugați bugetului educației, toate școlile teologice musulmane vor fi închise și noi institute tehnice, moderne literare vor fi deschise, turbanul, mantaua vor fi rezervate oamenilor cu certificări profesionale, religioase și interzise celorlalți”. Deși a întâmpinat multă oponenta din partea contemporanilor, Atatürk a înțeles importanța unei astfel de legi și a călătorit el însuși în Anatolia pentru a convinge populația să adopte noul Cod Civil. Iată cum înțelegea el acest nou
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
vestimentare occidentale. Atatürk însuși, după cum îi era obiceiul, a oferit propriul exemplu, purtând o pălărie stil Panama, într-unul din orașele cele mai conservatoare din Anatolia, Kastamonu. Această lege, foarte relevatoare pentru subiectul tratat de noi, accentuează faptul că hainele religioase nu trebuie purtate în afara timpului dedicat devoțiunii și în plus, Legea dictează puncte de reper în vederea alegerii hainelor de către studenți și angajații statului. Totuși, aceste legi, care încă sunt în vigoare, nu fac nicio referire la hainele femeilor musulmane. În
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
turce, nu numai în cazul bărbaților. Nu a promovat așadar nicio lege în această privință lăsând alegerea portului în sarcina femeilor. În opoziție cu cei din zilele noastre, Atatürk adopta o poziție relaxată față de problema eșarfei .El a scris :„Acoperirea religioasă a femeii nu va crea dificultăți...acest simplu stil [acoperirea capului] nu intră în conflict cu etică și manierele societății noastre”. Acesta apare în poze cu soția sa Lâtife Ușaklıgil care poartă hijab-ul, fapt ce ne îndreptățește să credem că
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
a femeilor dacă aleg sau nu să poarte hijab-ul. Reformele lui Atatürk au eliberat femeia musulmană de constrângerile sociale și prejudecățile cutumelor, însă aceasta se pare că a ales să își mențină portul voalului, ca pe un semn de identitate religioasă. Amintim aici, rezultatele unei anchete conduse de ziarul Milliyet în 2003 : cel putin o femeie purta o formă de acoperământ în 77.2 % din casele din Turcia. În consecință, reformele kemaliste au căutat să schimbe în profunzime societatea turcă din
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
a pleca la Istanbul pentru a-și continua studiile și insistențele familiei de a se căsători. O altă posibilă cauză este considerată a fi și contradicția iscată între sistemul filozofic învățat de la profesorul său Yorgi și sistemul conservator de educație religioasă, primit din familie. Pentru a i se scoate glontele din cap, suferă o operație fără a-i fie administrată morfină. După această încercare de sinucidere, se dedică din nou studiului. În anul 1896, pleacă la Istanbul împreună cu fratele său, Nihat
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
exercită puterea executivă dar monarhul are și el puteri executive considerabile. În aceste state monarhul deține puterea absolută și nu este supus legii. State bazate pe o religie de stat unde șeful statului este ales după o formă de ierarhie religioasă. În aceste state puterea este concentrată în jurul unui singur partid politic.
Lista țărilor după forma de guvernare () [Corola-website/Science/331963_a_333292]
-
(Urdu: مرزا غلام احمد, Hindi: मिर्जा गुलाम अहमद; 13 februarie 1835 - 26 mai 1908 / 14 shawwal 1250 - 24 rabi' ath-thani 1326) a fost o figură religioasă din India, fondator al mișcării islamice ahmadiyya, care își propune diseminarea unui islam pașnic, al cărui jihad să nu fie armat, ci verbal. Născut pe 13 februarie 1835, s-a născut în Qadian, fiind copilul supraviețuitor dintr-o pereche de
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
Ahmad a lucrat ca funcționar în Sialkot, apoi se întoarce în Qadian fiind însărcinat de tatăl său să supravegheze anumite afaceri. În această perioadă se pare ca era cunoscut ca un pustnic, petrecându-și timpul singur pentru a studia cărți religioase și a se ruga la moscheea locală. Cu trecerea timpului, a început să interacționeze din ce în ce mai mult cu misionarii creștini, în special pentru a apăra islamul de critica acestora. Deseori îi confrunta pe aceștia în dezbateri publice, mai ales pe cei
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
susținând că un islam agresiv nu își are locul în această credință, propovăduind adepților să practice un jihad intelectual al stiloului pentru a-și apăra religia. A călătorit de-al lungul subcontinentului indian pentru a-și predica ideile și idealurile religioase, câștigând un număr substanțial de adepți încă din timpul vieții. Mirza Ghulam Ahmad a fost căsătorit de două ori. Prima soție, Hurmat Bibi, a fost verișoara sa pe linie paternă, iar împreună cu ea a avut doi copii, Mirza Sultan Ahmad
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
în 1867. La scurt timp după, „Andarun” (zona femeilor) a fost construită pe partea de nord a „Imarat-e Takht-e Marmar”, și clădirea „Talar-e Aaj” a fost construită pe partea de vest a „Imarat-e Bolour”. „Tekie-e Dowlat”, o cladire desemnată spectacolelor religioase și ceremoniilor, a fost construită la sud de „Talar-e Almas” între 1868 și 1873. A fost cea mai mare clădire construită de către Naser al-Din Shah în cadrul complexului Golestan. Unele modificări necesare clădirilor la est și sud de grădină au fost
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
bărbatului nu i se permite să mai aibă relații sexuale cu alte femei, și este obligat să poate culorile preferate ale Qandīšei: roșu, negru, verde. Singura modalitate pentru vindecarea „bolnavului” este ca aceste să asiste la descântecele și ceremoniile frățiilor religioase Gnawa sau Ḥamădša. Ultima grupare a dezvoltat un cult special pentru Aïcha Qandīša, punând pe seama ei puterea lor spirituală și devenindu-i astfel susținători devotați. În folclor, Qandīšei este căsătorită cu ğinnul Ḥammu Qiyu, care nu este un personaj foarte
Aïcha Qandisha () [Corola-website/Science/331950_a_333279]
-
conexării cu realitățile istorice ale conviețuirii și rivalitățile dintre creștini și musulmani de-a lungul secolelor. Creștinismul s-a extins în Mesopotamia încă de la începutul primul secol al erei noaste, devenind o comunitate organizată până la finalul acestuia, pe fondul toleranței religioase a conducătorilor parți. La sosirea arabilor musulmani, în secolul al VII-lea, Biserica Răsăriteană rivaliza cu celalte biserici importante, din perspectiva numărului de adepți și a sistemului de învățământ, iar adepții acesteia, vorbitori de aramaică, reprezentau majoritatea populației sedentare a
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
civilizației și al creștinismului a devenit, în prezent, un loc în care creștinii sunt amenințați, persecutați sau alungați. În context, rețin atenția, atentatul sângeros de la Bagdad, din 2010, în care au murit zeci de creștini, precum și de asasinarea unor lideri religioși, printre care arhiepiscopul din Mossul, Paulos Faraj Rahho, preotul Rajhid Ganni, precum și preotul ortodox Paulos Amer Islandar. Kurzii au fost, de-a lungul, timpului gazde ospitaliere pentru creștini, cu atât mai mult cu cât zonele muntoase din Kurdistanul irakian au
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
una dintre cele mai importante baze ale extremiștilor sunniți și ale rețelei Al-Qaida din Irak. Liderii creștinilor irakieni de diverse denominații au făcut apel, cu diverse ocazii, la asigurarea, în cadrul guvernului de la Baghdad, a unei reprezentări echitabile pentru această minoritate religioasă, pe considerentul egalității și justiției. Pe de altă parte, aceștia consideră că, în situația federalizării statului, creștinii ar trebuie să aibă dreptul de a se stabili în oricare din provincii, iar în cazul în care s-ar edifica o provincie
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
nu aparțin unui partid politic și nu doresc să locuiască într-o enclavă, astfel că, de-a lungul timpului doar asirienii sși un număr mic de creștini motivați politic au făcut lobby în vederea instituirii unei provincii autonome pentru creștini. Liderii religioși ai creștinilor din Irak, cu excepția celor asirieni, consideră că o asemenea enclavă ar fi similară unui ghetou creștin. În viziunea acestora, unica modalitate prin care se poate realiza conviețuirea pașnică alături de semenii musulmani este efortul comun pentru edificarea unui guvern
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
fără să implice o manipulare a calendarului. Această interpretare este susținută de către istorici și lexicografi arabi, cum ar fi Ibn Hisham, Ibn Manzursi corpusul de exegeza coranica. De asemenea, este confirmat de o veche inscripție sabeeană, în care un ritual religios a fost "amânat" din cauza războiului. Conform contextului acestei inscripții, verbul nsʾ(ن س ء ) nu are nimic de-a face cu intercalarea, ci numai cu mișcarea evenimentelor religioase în cadrul calendarului în sine. Similaritatea dintre conceptul religios al aceastei inscripții antice
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
asemenea, este confirmat de o veche inscripție sabeeană, în care un ritual religios a fost "amânat" din cauza războiului. Conform contextului acestei inscripții, verbul nsʾ(ن س ء ) nu are nimic de-a face cu intercalarea, ci numai cu mișcarea evenimentelor religioase în cadrul calendarului în sine. Similaritatea dintre conceptul religios al aceastei inscripții antice și Coran sugerează că amânarea non-calendaristică este, de asemenea, sensul coranic al lui nasiʾ. Astfel, Enciclopedia Islamului concluzionează că "Sistemul arab de [ nași ʾ ] doar muta pelerinajul și
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
în care un ritual religios a fost "amânat" din cauza războiului. Conform contextului acestei inscripții, verbul nsʾ(ن س ء ) nu are nimic de-a face cu intercalarea, ci numai cu mișcarea evenimentelor religioase în cadrul calendarului în sine. Similaritatea dintre conceptul religios al aceastei inscripții antice și Coran sugerează că amânarea non-calendaristică este, de asemenea, sensul coranic al lui nasiʾ. Astfel, Enciclopedia Islamului concluzionează că "Sistemul arab de [ nași ʾ ] doar muta pelerinajul și târgurile asociate cu acestă în apropiere de Mecca
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
două facțiuni: una pentru cei dintâi partizani, cea de-a doua pentru partizanii veniți mai târziu, fiecare dintre aceste două grupuri fiind conduse de un mizwar (sau amswaru); apoi urmau sakkakin (trezorierii), cei care colectau taxele, apoi armata (jund), grupurile religioase - muezinii, hafidh-ii și hizb-ii, urmați de arcași și sclavi. Cel mai apropiat companion al lui Ibn Tumart, al-Bashir, și-a asumat rolul de comisar politic, impunând disciplina doctrinală printre oamenii triburilor Masmuda, câteodată chiar și cu forța. La începutul anilor
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
chiar și în Fez, și după bătălia din Las Navas de Tolosa încheiau chiar alianțe cu regii din Castilia. Istoria declinului lor diferă de cea a dinastiei almoravide, pe care o strămutaseră. Aceștia nu au fost atacați de un mișcare religioasă mare, însă au pierdut teritorii, bucată cu bucată, din cauza revoltelor triburilor și a districtelor. Cei mai de temut inamici erau cei din Banu Marin cei care vor pune bazele următoarei dinastii. Ultimul reprezentant al dinastiei, Idris II, 'al-Wathiq', va avea
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
alte părți ale Europei și-au croit drum spre Andaluzia, și în timp ce alte secte creștine erau privite ca fiind eretice de Europa catolică, aceștia nu doar că erau doar tolerați, dar aveau chiar și oportunitatea de a-și exersa practicile religioase. Totuși, o dată cu venirea la putere a dinastie almohade, s-a renunțat la toleranța față de evrei și mulți reprezentanți ai acestei religii vor fi omorâți, alții vor fi forțați să se convertească sau să părăsească teritoriile stăpânite de almohazi. Cei care
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
acea vreme, deși nu toți conducatoriialmohazi erau zahiriți. O parte dintre aceștia nu doar că erau adepți ai școlii legale dar erau și foarte bine documentați în ceea ce îi privea pe adepții școlii. Mai mult chiar, conducătorii almohazi- atât cei religioși cât și cei laici erau ostili în ceea ce însemna școala malikită, preferată de almoravizi. În timpul domniei lui Abu Yaqub, Ibn Maḍăʾ a supravegheat interzicerea oricărei cărți religioase scrisă de non-zahiriți, iar când fiul lui Abu Yaqub, Abu Yusef a ajuns
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
ceea ce îi privea pe adepții școlii. Mai mult chiar, conducătorii almohazi- atât cei religioși cât și cei laici erau ostili în ceea ce însemna școala malikită, preferată de almoravizi. În timpul domniei lui Abu Yaqub, Ibn Maḍăʾ a supravegheat interzicerea oricărei cărți religioase scrisă de non-zahiriți, iar când fiul lui Abu Yaqub, Abu Yusef a ajuns la conducere, acesta i-a ordonat lui Ibn Maḍăʾ să se ocupe personal de incendierea tuturor cărților de acest fel. În ceea ce privește teologia islamică, almohazii erau ash'ariți
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Chevalier un om al extremelor, nefiind deloc omul „jumătăților de măsură”: „Într-atât l-am iubit pe Dumnezeu, pe cât mi-am urât eul și într-atât am urât lumea, pecât am iubit ascultarea de Dumnezeu”. Tradiția sufită îi atribuie experiențele religioase intense și zborul mistic. A fost aspru criticat de autoritățile religioase din acele timpuri, în urma experiențelor extatice de uniune cu Dumnezeu, când ar fi spus că Dumnezeu vorbit ca și cum Dumnezeu ar fi grăit prin el. A fost de asemenea acuzat
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]