64,222 matches
-
1962) problema aplicării raționalismului critic asupra lui însuși, dacă el corespunde propriilor sale exigențe și, în consecință, dacă poate fi acceptat fără a pierde din propria lui integritate. Raționalismul critic, fiind un mod de examinare al problemelor și nu o teorie, nu este falsificabil, el poate fi însă supus criticilor. Hans Albert a dezvoltat raționalismul critic în domeniul științelor sociale și umanistice în opera sa principală, "Traktat über kritische Vernunft" ("Tratat asupra rațiunii critice", 1968). David Miller reunește pozițiile lui Bartley
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
de fapte de observație sau experimentale și formulărilor teoretice care derivă din acestea. Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt descoperite și pe măsură ce progresele tehnologice permit măsurători din ce în ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin în contradicție cu ("falsifică") teoriile general acceptate. De cele mai multe ori aceste descoperiri/falsificări nu sunt intenționate și au loc inconștient în cursul proceselor științifice obișnuite. Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de modificări "revoluționare", în care paradigma științei se
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
din acumulări cantitative urmate de modificări "revoluționare", în care paradigma științei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în "The Structure of Scientific Revolutions" ("Structura revoluțiilor științifice", 1962). Imre Lakatos respinge perspectiva falsificaționismului naiv, conform căruia teoriile trebuie infirmate în totalitatea lor, dacă sunt falsificate prin rezultate experimentale sau observații empirice. Mai degrabă se păstrează în mod conștient sau inconștient convingerile de bază, care alcătuiesc așa numitul nucleu al programului de cercetare, și numai afirmațiile din afara acestui
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
cu ceea ce omul ar trebui să facă, și astfel cu viitorul. A treia parte a abilității intelectuale, înțelegerea științifică, este activitatea supremă a talentului și potrivit omului în sine, din moment ce este funcționarea intelectului său ce îl diferențiază de celelalte animale. Teoria este preocupată cu natura, și cu ceea ce este decât cu ceea ce omul ar trebui să facă. În timp ce acestea sunt părți din abilitatea rațională a omului, activitatea lor corectă constituie "excelențele" sau "virtuțiile" o părții raționale din om, din care sunt
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
cunoaștere intuitivă a primelor principii, ce sunt indemonstrabile; sophia este combinația acestei "înțelegeri" cu știința. Urmându-l pe Aristotel, medicii filozofi musulmani persani, Avicenna și Ibn al-Nafis, au elaborat mai departe înțelegerea Aristotelica a sufletului și au dezvoltat propriile lor teorii asupra sufletului. Ambii au făcut o distincție între suflet și spirit, și în special, doctrina Avicenniană asupra naturii sufletului a fost influentă printre scolastici. Unele din perspectivele lui Avicenna asupra sufletului includ ideea că imortalitatea sufletului este o consecință a
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
în special, doctrina Avicenniană asupra naturii sufletului a fost influentă printre scolastici. Unele din perspectivele lui Avicenna asupra sufletului includ ideea că imortalitatea sufletului este o consecință a naturii sale, și nu un scop ce trebuie să îl îndeplinească. În teoria sa din "Cele zece intelecte", el vedea sufletul uman ca al zecelea și ultimul intelect. În timp ce a fost încarcerat, Avicenna a scris celebra sa lucrare "Omul plutitor", experiment mental menit să demonstreze conștiența de sine umană și caracterul material al
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
pregătit să primească acel suflet" și definește sufletul ca nimic alceva decât "ceea ce un om indică când spune "Eu"". Urmându-l pe Aristotel și Avicenna, sfântul Toma de Aquino înțelegea că sufletul este primul principiu, sau act al corpului. Totuși, teoria epistemologică a sa necesita ca, din moment ce sufletul intelectual este capabil să cunoască toate lucrurile materiale, și din moment ce trebuie să cunoști un lucru material nu trebuie să fie în suflet nimic material, sufletul să fie definitiv non-corporial. De aceea, sufletul operează
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
și fără corp. Mai mult decât atât, din moment ce sufletul rațional al ființelor umane era real și nefiind alcătuit din materie sau formă, nu putea fi distrus în nici un proces natural. Întregul argument despre nemurirea sufletului și elaborarea lui Aquino asupra teoriei aristotelice este găsit la Întrebarea 75 din Summa Theologiae. În discuția sa despre psihologie rațională, Immanuel Kant (1724-1804) identifica sufletul cu "Eu" în sensul strict și că existența experienței interioare nu poate fi validată dar nici invalidată. Nu putem demonstra
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Noțiunea de suflet are o mai mică putere explicativă într-o viziune a lumii occidentale ce preferă explicațiile empirice implicând elemente observabile și localizabile în creier. Chiar și așa, mai rămând obiecte considerabile pentru a le identifica cum ar fi teoria identității. Notabilii filozofi ca Thomas Nagel și David Chalmers au argumentat asupra faptului că relația dintre stările fizice ale creierului și stările mentale nu este suficientă pentru a sprijinii teoria identității. Nagel (1974) afirmă că nici o cantitate de date fizice
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
rămând obiecte considerabile pentru a le identifica cum ar fi teoria identității. Notabilii filozofi ca Thomas Nagel și David Chalmers au argumentat asupra faptului că relația dintre stările fizice ale creierului și stările mentale nu este suficientă pentru a sprijinii teoria identității. Nagel (1974) afirmă că nici o cantitate de date fizice nu este suficientă pentru a oferi ideea de "cum te simți" a experienței unei persoane, iar Chalmers (1996) susține o verigă lipsă justificabilă dintre funcțiile creierului și experiența fenomenală. În
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Nagel (1974) afirmă că nici o cantitate de date fizice nu este suficientă pentru a oferi ideea de "cum te simți" a experienței unei persoane, iar Chalmers (1996) susține o verigă lipsă justificabilă dintre funcțiile creierului și experiența fenomenală. În concluzie, teoria identității creier-minte ține cont foarte puțin de fenomenele mentale gen qualia și intenționalitatea. În timp ce neuroștiința a făcut multe pentru a ne ilumina asupra funcționării creierului, multe din experiențele subiective rămân misterioase. Credința Bahá'í afirmă că "sufletul este un semn
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
este făptura nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi!" printre alte versete similare. Apoi sufletul reînnoit sau spiritul este primit de Dumnezeu la momentul morții. De aceea, Protestanții nu cred de regulă în ideea de Purgatoriu. Teoria "absenței din trup, și prezent cu Dumnezeu" afirmă că sufletul în clipa morții, imediat devine prezent la sfârșitul timpului, fără a trăi nici o trecere a timpului între ele. Unii identifică această credință ca fiind aceeași cu somul sufletului din moment ce nu
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
ca fiind aceeași cu somul sufletului din moment ce nu relatează ce se întâmplă cu sufletul între timp, totuși s-a scos în vedere că toate grupările cred în existența lui Dumnezeu în afara timpului. Alții tot nu consideră asta o validare a teoriei. Aceștia ar spune că Apostolul Pavel nu voia să spună decât faptul că mai degrabă ar vrea să fie prezent cu Dumnezeu decât să trăiască în trupul pământesc. Unii Protestanți mai convenționali susțin credințe similare cu ortodocșii creștini în timp ce Biserica
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
spune ce sunt sufletele...Sufletele sunt subiecte imateriale cu proprietăți mentale. Au senzații și gânduri, dorințe și credințe, și îndeplinesc acțiuni intenționate. Sufletele sunt părți esențiale din ființele umane..." Originea sufletului a generato o întrebare uneori iritantă în Creștinism; Marile teorii puse la înaintare cuprind creaționismul sufletului, traducianismul și preexistența. Potrivit creaționismului, sufletul fiecărui individ este creat direct de Dumnezeu, ori chiar în momentul concepției sau la un moment mai târziu (gemenii identici se formează la câteva diviziuni celulare după concepție
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
în momentul concepției sau la un moment mai târziu (gemenii identici se formează la câteva diviziuni celulare după concepție, dar nici un creaționist nu ar nega faptul că au suflete întregi). Potrivit traducianismului, sufletul provine din părinți prin generare naturală. Potrivit teoriilor preexistente, sufletul există mai înainte de momentul concepției. În Hinduism, cuvintele sanskrite cele mai apropriate în corespondență cu suflet sunt "Jiva", "Atman" și "Purusha", însemnând Sinele individual. Termenul de "suflet" induce în eroare pentru că implică un obiect ce îl posezi, în timp ce
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
un computer cuantic, ce poate face lucruri imposibile pe un calculator clasic, cum ar fi deciderea problemei opririi(deși calculatoarele cuantice de fapt nu pot include deciderea problemei opririi mai mult decât poate o mașină Turing, pot în schimb în teorie rezolva probleme ce ar fi necesare miliarde de ani pentru algoritme lineare pe cele mai rapide calculatoare din lume, în câteva minute sau secunde). Unii au localizat sufletul în această posibilă diferență dintre minte și un calculator clasic. În cartea
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
au numit “războiul cultural dintre știință și religie”, e nevoie să ținem seamă de lecțiile istoriei. Ei remarcă că și în trecut religia s-a opus în van, în secolul al XVII-lea heliocentrismului și în secolul al XIX-lea teoriei evoluției, dar că până la urmă aceasta s-a împăcat cu ideea că doctrinele geocentriste și creaționiste nu-s părți vitale ale credinței.; aceștia observă că în chestiunea existenței sufletului, a dualismului și deci a naturii umane, noile științe explică materialist
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Languedoc-Roussillon. Cartea a fost tradusă în franceză și publicată în 2003 în editură Champion. În ultimii ani ai vieții Myriam Yardeni a lucrat la o cercetare („Leș monarchomaques de la Saint Barthélémy”) asupra locului important ocupat de religia creștină calvinista în teoriile politice ale monarchomachilor (termen de sursa elenă care desemna pe adversarii regalității, care se împotriveau mai ales puterilor exagerate exercitate de monarhi) și a încercat să arate că principalele motivații ale acestora erau religioase și nu politice. Publications de la Faculté
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
mod expres. De asemenea, nu este permisă utilizarea interogatoriului ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare sau pentru dovedirea motivelor de divorț. Potrivit Codului civil: "„mărturisirea nu poate fi luată decât în întregime împotriva celui care a mărturisit”", însă teoria dominantă consideră că regula indivizibilității mărturisirii judiciare este subordonată principiului rolului activ al judecătorului, astfel că judecătorul poate diviza mărturisirea calificată ori complexă. Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului pot servi la stabilirea adevărului, numai în măsura în care sunt
Mărturisire () [Corola-website/Science/314626_a_315955]
-
Primele reacții la teoriile lui Darwin au apărut imediat după publicarea lucrării "Originea speciilor". Datorită bolii sale, Darwin nu a putut participa la dezbaterile publice care au avut loc, dar le-a urmărit și le-a susținut prin intermediul corespondenței. La aceste dezbateri au fost
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
participa la dezbaterile publice care au avut loc, dar le-a urmărit și le-a susținut prin intermediul corespondenței. La aceste dezbateri au fost implicate și persoane religioase. Biserica Anglicană a protestat vehement împotriva acestei cărți, în timp ce creștinii liberali au susținut teoria selecției naturale, dar considerând-o o manifestare a "voinței divine". Anglia victoriană a secolului al XIX-lea era marcată de o revigorare a activității religioase, nemaiîntâlnită de la perioada puritanilor, marcată mai ales de disputa dintre vederile radicale, ateiste și cele
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
dar și reprezentanți ai clerului, printre care: Thomas H. Huxley, episcopul Samuel Wilberforce, Benjamin Brodie, Joseph Dalton Hooker și Robert FitzRoy. În 1836, la scurt timp după întoarcerea din îndelungata călătorie la bordul lui Beagle, Darwin începe să-și formuleze teoriile. În acea perioadă, majoritatea specialiștilor în științele naturii aparțineau clerului. Aceștia vedeau cunoașterea ca fiind o revelație a planurilor divine. Darwin a găsit trei aliați care să îl susțină: În acea perioada, în Anglia, cultele religioase se aflau în plină
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
de proteste din partea clericilor conservatori. Subliniind faptul că speciile evoluează, se schimbă, Darwin zdruncină din temelii vechi concepte ca "Marele lanț al existenței", în cadrul căruia fiecare ființă vie își avea propriul loc, într-o ordine prestabilită de către divinitate. "Selecția naturală", teoria propusă de Darwin, în 1842 și enunțată în "Originea speciilor", nu lasă loc existenței vreunei divinități. Conform acestei teorii, speciile înregistrează, în mod aleator, o serie de variații; supraviețuiesc numai indivizii care sunt mai bine adaptați. Acest caracter aleator al
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
Marele lanț al existenței", în cadrul căruia fiecare ființă vie își avea propriul loc, într-o ordine prestabilită de către divinitate. "Selecția naturală", teoria propusă de Darwin, în 1842 și enunțată în "Originea speciilor", nu lasă loc existenței vreunei divinități. Conform acestei teorii, speciile înregistrează, în mod aleator, o serie de variații; supraviețuiesc numai indivizii care sunt mai bine adaptați. Acest caracter aleator al variațiilor, dar și aparenta risipire de mijloace de care natura dispune în mod inexorabil, toate acestea se opun unei
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
o serie de variații; supraviețuiesc numai indivizii care sunt mai bine adaptați. Acest caracter aleator al variațiilor, dar și aparenta risipire de mijloace de care natura dispune în mod inexorabil, toate acestea se opun unei presupuse morale divine. Opozanții acestei teorii erau atrași de lamarckism, o teorie evoluționistă pre-darwinistă, care punea accentul pe trăsăturile moștenite de indivizi. Originea speciilor a fost publicată la 24 noiembrie 1859. Lucrarea a marcat o revoluție în știință asemeni Filozofiei naturale (1867) a lui Newton sau
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]