66,018 matches
-
fi încredințate tiparului. Între 1895 și 1897 colaborează la „Familia” mai ales cu adaptări și traduceri după narațiuni populare din literatura străină (Said și Hassan, din germană; Visul, basm oriental tradus din franceză; Baba Sălcuța, din germană; Dracii pe câmpia cerului, după R. Baumbach). La revista „Luceafărul”, în a cărei activitate redacțională se va implica, trimite, în 1904-1905, versuri, câteva poezii fiind publicate postum tot aici. În privința prozei, T. își menține preferința pentru povești, ca și pentru traduceri. În 1906 îi
TASLAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290095_a_291424]
-
face posibilă ecloziunea sacrului: „Copilul dezleagă șiretul / Unui pantof. Curând îi vor îngheța / Degetele și frigul / Îl va duce în cutii de ciocolată / Acolo unde moartea îl învață / Să umble.// Și are să crească iarbă sub pantof / Iarbă pe luna de pe cerul / Care se va întrupa / Ningând, într-un copil / Cu miros de ciocolată și lapte” (Ciocolată cu lapte). Din păcate, registrul metaforic suferă uneori de convenționalism sau de incontinență. O schimbare de regim se întrevede odată cu volumul Statuile disperării (1998; Premiul
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
dus de-acasă?, Chișinău, 1991; Bocetul, Chișinău, 1992; Dioptrii pentru ochelarii de cai, pref. Victor Prohin, Chișinău, 1995; Ghicitori, Chișinău 1995; Stihuri marțiale, Chișinău, 1999; Toporul taie închinându-se, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2000; Coloana nătângilor, Chișinău, 2001; Îngerii din cerul gurii, pref. Const. Zărnescu, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Mere acre, Chișinău, 1982; Atlas comic, Chișinău, 1987; Unei, unui, unor... (Epigramă românească), Chișinău, 1992; Buturuga mică... (Antologia epigramei românești de pretutindeni), Chișinău, 1993; Dicționar enciclopedic satiric, Chișinău, 1994; O antologie cronologică a
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
T. își mărturisește afinitatea cu autori precum Thomas Mann, Lev Tolstoi, Faulkner, Canetti sau Gogol. E un cinefil expert (cu o teză de licență, Noua sensibilitate, tratând raporturile dintre film și literatură), autor al unor scenarii de film documentar (Asaltul cerului, Struma), realizator și moderator de emisiuni TV. Primul roman al lui T., Luxul melancoliei, relatează experiențele unui cuplu tânăr, Roxana Iliescu - Luca R. Eugen, lansat într-o expediție de recuperare a timpului pierdut. Revenirea protagoniștilor în orășelul natal de provincie
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
-n pământ”) ori cu mici note argheziene, bacoviene, voiculesciene și mai ales cu zvâcniri de sensibilitate romantică, trimițând la poemele lui Al. A. Philippide: „Sălbaticele umbre - tăcerea de-nceput / Și le gonea năvalnic și-adânc prin anotimpuri, / Simțindu-se cum cerul în vastele răstimpuri / Foșnește stins de-a lungul taifunului de lut”. Invarianta elocuției lirice este însă hegemonia asupra afectivității și a stilului. Sensibilitatea se află, cum observă Constantin Ciopraga, „sub semnul aspirațiilor către «geometria» versurilor”. Elegiace, meditative, confesive, descriptive, patetice
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
prin intermediar rusesc, versuri din literaturile chineză, italiană, bulgară. A mai semnat T. D. Damaschin, Teodor Damaschin, Octavian Lungu. Poezia lui T. invocă umbrele lui Decebal și Ștefan cel Mare, ale altor voievozi, precum și umbrele destinului crud, trăit sub cupola „cerului latin”. Totul se proiectează pe un fundal conturat prin intermediul unor peisaje autumnale sau hibernale - expresie generalizată a sentimentului pustiului și al uitării: „În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit./ Și a rămas ca un sicriu/ Cu frunze moarte-mpodobit.// Și mierla
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
Puslojić, Belgrad, 1998; Exerciții într-o jumătate de vis, Timișoara, 1999; Incursiune în istoria culturii și civilizației, Iași, 2000; Prolegomene înlăuntrul iluziei, București, 2000; Evul Mediu sub raport intelectual, Iași, 2001; De la preistorie la Evul Mediu, Deva, 2002; Ochiul din cer - The Eye Above, ed. bilingvă, tr. Olimpia Iacob, Iași, 2003; Spiritul lui Nicolaus Olahus, Oradea, 2003. Repere bibliografice: Radu Enescu, „Semnul mișcării”, F, 1986, 6; Aurel Martin, „Miresmele fulgerului”, „Viața militară”, 1988, 8; Al. Andrițoiu, Semnul și miresmele mișcării, RL
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
o frunză de nuc să dansăm, lunecând spre rădăcini” (Invitație la dans). „Personajele” cărții, statuile, apar deseori în ipostaza lor clasică, solemnă, ca martori ai singurătății oamenilor, dar și umanizate, dansând oniric, halucinant. Următoarele volume, Nucul dintre două veacuri (1993), Cerul meu de hârtie - My Paper Sky (2001) ș.a., se vor axa pe aceleași motive, vor relua chiar unele poeme, înregistrând, pe alocuri, un patetism exagerat și platitudini grandilocvente (Eminescu, cetatea Limbii Române, Glorie Limbii Române). Ca romancier, Ț. este autorul
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
Belgia), 1993; Vă somez, domnule doctor!, Petroșani, 1993; Chipul din oglindă, postfață Dumitru Velea, Petroșani, 1997; Vitraliile mării, pref. Vasile Val Telceanu, Namur (Belgia), 1997; Confesiunile unui navigator de uscat, Mannheim (Germania), 1998; Insula viscolului, pref. Dumitru Velea, Cluj-Napoca, 2000; Cerul meu de hârtie - My Paper Sky, ed. bilingvă, tr. Mariana Zavati Gardner și John Edward Gardner, pref. Ion Cristofor, Uzdin (Serbia), 2001; Orbul din Muzeul Satului, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Dan Deșliu, Dintre sute de catarge, LCF, 1960, 4; Ulici
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
Dumitru Velea, „Confesiunile unui navigator de uscat”, „Știrea”, 1998, 25-26 aprilie; Poantă, Dicț. poeți, 203; Constantin Cubleșan, „Insula viscolului”, „Cetatea culturală”, 2000, iunie; Petrică Birău, Fuga de filosofie în romanul „Insula viscolului”, „Ardealul literar și artistic”, 2000, 3; Monica Strătulescu, „Cerul meu de hârtie”, „Milenium”, 2001, 4; Popa, Ist. lit., II, 657; Marian Barbu, Trăind printre cărți, II, Petroșani, 2002, 94-96; Marian Barbu, O dinastie de scriitori, „Lamura”, 2002-2003, 14-17; Firan, Profiluri, II, 313-314. L. Cr.
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
aici gesturile au înțelesuri adânci / și lucrurile ne-mpresoară și sunt vii. / Și toate făpturile nopții se află pe aproape; / vin să-și ascundă teama de moarte în ape, / se culcă apoi la picioarele noastre/ la fel cu apa și cerul; tăcute, albastre...” (Tărâmul magic). Aventura echivalează cu o „intrare în junglă”, ca în textul omonim, poetul exultă, dominat de sentimentul plenitudinii vieții și al bucuriei de a trăi, în care se infiltrează o undă de reverie, elegiacă și meditativă, dar
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
numai. Traducătorul își însoțește adesea versiunile cu un cuvânt înainte scris cu o vădită dorință de a asigura accesibilitatea cărții. SCRIERI: Undeva, în amintire..., Craiova , 1935; Mic îndreptar de omenie (în colaborare cu Tilică Dăncău), București, 1947; Ca să ai un cer al tău..., București, 1978; Cine le paște le cunoaște..., București, 1979; Gravitația flăcării, București, 1981; Cantilene, București, 1989. Traduceri: Pearl Buck, Albastrul călțunașilor, București, 1941; Pierre Benoit, Naram-Sin, inimă de regină, inimă de femeie..., București, 1941; Prosper Mérimée, Mateo Falcone
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
Clef enchantée, ed. bilingvă, București, 1979 (în colaborare cu Tudor Opriș); Marc Eigeldinger, Drumurile soarelui, pref. Vasile Florescu, București, 1983. Repere bibliografice: Valentin Lipatti, Fidelitate de esență, CNT, 1959, 2, Popa, Dicț. lit. (1971), 605-606; H. Zalis, „Ca să ai un cer al tău...”, RL, 1979, 30; I. Sîrbu, „Ca să ai un cer al tău...”, CRC, 1979, 38; George Drumur, „Ca să ai un cer al tău...”, O, 1979, 39; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 300-307; Nicolae Jianu, Laudă focului, RL, 1981
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
Marc Eigeldinger, Drumurile soarelui, pref. Vasile Florescu, București, 1983. Repere bibliografice: Valentin Lipatti, Fidelitate de esență, CNT, 1959, 2, Popa, Dicț. lit. (1971), 605-606; H. Zalis, „Ca să ai un cer al tău...”, RL, 1979, 30; I. Sîrbu, „Ca să ai un cer al tău...”, CRC, 1979, 38; George Drumur, „Ca să ai un cer al tău...”, O, 1979, 39; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 300-307; Nicolae Jianu, Laudă focului, RL, 1981, 32; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 72; Georgeta Loghin, La
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
Valentin Lipatti, Fidelitate de esență, CNT, 1959, 2, Popa, Dicț. lit. (1971), 605-606; H. Zalis, „Ca să ai un cer al tău...”, RL, 1979, 30; I. Sîrbu, „Ca să ai un cer al tău...”, CRC, 1979, 38; George Drumur, „Ca să ai un cer al tău...”, O, 1979, 39; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 300-307; Nicolae Jianu, Laudă focului, RL, 1981, 32; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 72; Georgeta Loghin, La Fontaine în literatura română, Iași, 1981, 127-137; Dicț. scriit. rom., IV
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
celor buni și răi, celor întunecați și mulți, țărănimii sărace și osândite”. Protagonistul, un țăran fără pământ, ajunge la disperare, la beție, apoi, în iureșul răzvrătirii, se află în fruntea răsculaților. Cumințit definitiv de gloanțele stăpânirii, își ia zborul spre cer, fiind imaginat într-un periplu prin vămile văzduhului, până la scaunul judecății supreme. Sentința de condamnare la iad este contestată de țăran într-o pledoarie unde își relatează patetic viața plină de suferințe și nedreptăți, prin care își ispășise toate păcatele
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
este contestată de țăran într-o pledoarie unde își relatează patetic viața plină de suferințe și nedreptăți, prin care își ispășise toate păcatele. Victor Anestin sublinia prezentarea plină de înțelegere a vieții de la sate și evidenția noutatea secvenței călătoriei spre cer, iar Mihail Dragomirescu considera că ideea e „frumoasă și originală”, dar narațiunea cam „fără însușiri de stil și limbă”. Alte texte din periodice, situate între povestire și reportaj, păstrează aceeași atitudine de compasiune resemnată față de cei sărmani. În lucrarea Ioan
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
Ostrovul iubirii (1986) poeziile, alcătuite din câte patru catrene, pot fi citite într-un flux continuu, ca un singur poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe un eros
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
spirituale ale adepților Ăjīvika nu ni s-a păstrat. Se poate presupune că ei își aveau tradițiile lor ascetice și propriile lor metode de meditație; este ceea ce ne lasă să înțelegem unele aluzii la un fel de Nirvăṇa, comparabilă cu Cerul suprem al altor școli mistice. Religia ajivikașilor, foarte activă în secolul al III-lea î. Hr., a început să decadă și până la urmă a dispărut complet. Cei șase maeștri rivali au trăit într-o epocă de profunde schimbări spirituale. Ei înșiși
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mari gânditori reprezintă zorii civilizației spirituale a umanității. Buddha a trăit în perioada de edificare a civilizației indiene tot așa cum Socrate a trăit în perioada edificării civilizației Greciei antice. Despre Socrate, Cicero spunea că „mai întâi a coborât filosofia din cer pe pământ, a așezat-o în cetate, ba chiar a introdus-o în cămine, obligând-o să ia seama la viață și la morală, la bine și la rău”. Aproape același lucru se poate spune și despre Buddha. Nici unul dintre
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
se poate spune și despre Buddha. Nici unul dintre ei nu era prea interesat de divinitate, de supranatural, dar amândoi s-au dedicat cu pasiune aflării scopurilor vieții omenești și a felului cum trebuie ea trăită. Socrate a coborât filosofia din cer pe pământ și la fel a făcut și Buddha, întrucât învățătura sa nu are o dominantă metafizică, speculativă, ci una morală, vizând în mod concret posibilitatea ieșirii din lanțul samsaric și dobândirea eliberării de suferință. Se poate afirma că o dată cu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
susțin totuși că figura tradițională a lui Buddha are o valoare alegorică și mitică. Buddha este în acest fel considerat o persoană semilegendară. O poziție interesantă adoptă Ananda K. Coomaraswamy. El crede că Buddha este o zeitate solară coborâtă din cer pentru a-i elibera atât pe oameni cât și pe zei de tot răul pe care-l desemnează cuvântul „mortalitate” și, în această perspectivă, nașterea și Trezirea sa sunt perpetue. Dintre autorii zilelor noastre, Paul Lévy nu vede în personalitatea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
O dată cu propovăduirea, se deschide o perioadă a vieții sale la fel de desăvârșită după valorile sacrului pe cât de desăvârșită fusese tinerețea după valorile profane. Buddha își atrage numeroși discipoli iar renumele său se răspândește „ca sunetul unui mare clopot suspendat de bolta cerului”. El și-a făcut cunoscută învățătura, predicând în regatele Kośala, Maghada și Kăśī. Zăbovea adesea în zonele împădurite din vecinătatea marilor orașe: Răjagrha (păli: Răjagaha), Săvatthi, Benares, Vaiśălī (păli: Vesăli) și Kosambi. Ca mulți alți înțelepți ai Antichității, precum Socrate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
comentariul său la Buddhavaṃsa, Buddhaghoșa împarte tradițiile referitoare la viața legendară a Preafericitului în trei categorii: Dūrenidăna, care se întinde de la momentul în care viitorul Śăkyamuni primește de la Dīpaṃkara prima promisiune a măreției lui viitoare până la ultima sa renaștere în cerul zeilor Tuśita; Avidūrenidăna, care cuprinde viața Învățătorului de la coborârea lui din cer până la înălțarea la demnitatea de Buddha deplin; Santikenidăna, în sfârșit, ce cuprinde toată partea ulterioară a vieții Iluminatului până în momentul morții. Legenda lui Buddha nu este doar o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Preafericitului în trei categorii: Dūrenidăna, care se întinde de la momentul în care viitorul Śăkyamuni primește de la Dīpaṃkara prima promisiune a măreției lui viitoare până la ultima sa renaștere în cerul zeilor Tuśita; Avidūrenidăna, care cuprinde viața Învățătorului de la coborârea lui din cer până la înălțarea la demnitatea de Buddha deplin; Santikenidăna, în sfârșit, ce cuprinde toată partea ulterioară a vieții Iluminatului până în momentul morții. Legenda lui Buddha nu este doar o colecție arbitrară de povești mai mult sau mai puțin bizare. Este un
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]