64,222 matches
-
indivizii care sunt mai bine adaptați. Acest caracter aleator al variațiilor, dar și aparenta risipire de mijloace de care natura dispune în mod inexorabil, toate acestea se opun unei presupuse morale divine. Opozanții acestei teorii erau atrași de lamarckism, o teorie evoluționistă pre-darwinistă, care punea accentul pe trăsăturile moștenite de indivizi. Originea speciilor a fost publicată la 24 noiembrie 1859. Lucrarea a marcat o revoluție în știință asemeni Filozofiei naturale (1867) a lui Newton sau teoriei germenilor, elaborată de Pasteur tocmai
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
erau atrași de lamarckism, o teorie evoluționistă pre-darwinistă, care punea accentul pe trăsăturile moștenite de indivizi. Originea speciilor a fost publicată la 24 noiembrie 1859. Lucrarea a marcat o revoluție în știință asemeni Filozofiei naturale (1867) a lui Newton sau teoriei germenilor, elaborată de Pasteur tocmai în acea perioadă. Imediat după publicare, cartea este contestată de un număr mare de gânditori religioși si laici. Totuși în jurul anilor 1870, teoria evoluției este acceptată de majoritatea oamenilor de știință. Însă mecanismul propus de
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
o revoluție în știință asemeni Filozofiei naturale (1867) a lui Newton sau teoriei germenilor, elaborată de Pasteur tocmai în acea perioadă. Imediat după publicare, cartea este contestată de un număr mare de gânditori religioși si laici. Totuși în jurul anilor 1870, teoria evoluției este acceptată de majoritatea oamenilor de știință. Însă mecanismul propus de Darwin, selecția naturală este mai greu acceptat. Cei mai mulți preferă să vadă evoluția ca un proces progresiv, având un anumit scop (o evoluție constantă de la animale simple la om
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
știință. Însă mecanismul propus de Darwin, selecția naturală este mai greu acceptat. Cei mai mulți preferă să vadă evoluția ca un proces progresiv, având un anumit scop (o evoluție constantă de la animale simple la om, formând o așa-zisă scară evolutivă cronologică). Teoria lui Darwin sugerează mai degrabă un proces adaptiv aleatoriu și fără un scop aparent, depinzând de condițiile de mediu; speciile nu apar liniar, ci asemeni ramurilor unui arbore. Întreaga comuitate anglicană este defavorabilă celor scrise de Darwin. În mod aparent
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
lui Huxley pentru promovarea științei nu se oprește aici. În acest scop, împreună cu ceilalți mari susținători ai lui Darwin, Joseph Dalton Hooker, filozoful Herbert Spencer și fizicianului John Tyndall, pune bazele clubului X, asociație care promova științele naturii, mai ales teoria evoluționistă și a avut un puternic impact asupra lumii științifice din acea epocă. Pentru a descrie conceptele evoluționiste, în aprilie 1860, Huxley introduce termenul de darwinism. Replica cea mai entuziastă vine din partea ateilor. Botanistul Hewett Watson îl numește pe Darwin
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
Rottweiler-ul lui Darwin". La începutul secolului al XX-lea, genetica se dezvoltă ca știință, oferind o explicție a mecanismului prin care se transmit caracteristicile de la o generație la alta și a variațiilor dintre indivizii unei populații și demonstrează definitiv falsitatea teoriei lui Lamarck. William Bateson (1861 - 1926) (primul care a utilizat termenul "genetică") este cel care popularizează ideile lui Gregor Mendel, descoperite încă de pe vremea lui Darwin, și argumentează relația dintre acestea și evoluționism. În a doua parte a secolului al
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
codul genetic al ADN-ului. Este recunoscut faptul că selecția naturală este principalul mecanism al evoluției, dar sunt identificate și altele care îl completează, realizându-se o imagine mult mai complexă decât cea prezentată de Darwin. Încercările de a aplica teoria evoluției pentru a înțelege societatea umană au condus uneori la concluzii eronate. Misionarul David Livingstone nu vedea nicio "luptă pentru existență" în savanele africane. Exploratorii victorieni vedeau populațiile întâlnite în Africa sau Australia ca fiind mai jos pe "scara" evolutivă
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
2008, a avut loc la Vatican o conferință internațională cu ușile închise pe tema lui Darwin, a evoluției și a designului inteligent, organizată de Academia Pontificală de Științe. Papa Benedict al XV-lea consideră că nu există nicio contradictie între teoria evoluționistă și concepția creștină asupra creației. Suveranul Pontif l-a mai citat pe Papa Ioan Paul al II-lea precizând că ""adevărul științific, care este însuși o formă de participare la Adevărul divin, poate ajuta filozofia și teologia să înțeleagă
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
este însuși o formă de participare la Adevărul divin, poate ajuta filozofia și teologia să înțeleagă mai bine persoana umană și revelația dumnezeiască asupra omului, revelație completată și perfectată prin Isus Hristos"". Biserica Catolică predă "evoluția teistă", ce acceptă evoluția ca teorie științifică, dar o consideră parte a unui plan divin. Susținătorii ei nu văd de ce Dumnezeu nu ar fi folosit procesul evoluționar în formarea speciilor umane. Deși Vaticanul a desemnat teoria evoluției compatibilă cu Biblia, totuși nu a cerut scuze postume
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
Isus Hristos"". Biserica Catolică predă "evoluția teistă", ce acceptă evoluția ca teorie științifică, dar o consideră parte a unui plan divin. Susținătorii ei nu văd de ce Dumnezeu nu ar fi folosit procesul evoluționar în formarea speciilor umane. Deși Vaticanul a desemnat teoria evoluției compatibilă cu Biblia, totuși nu a cerut scuze postume la adresa lui Charles Darwin, care, în secolul al XIX-lea, a fost atacat de Biserica Angliei pentru argumentele sale ce contraziceau însemnătatea biblică a creației. Cu ocazia împlinirii a 200 de ani
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
același timp este posibil ca Robin Hood să fi fost doar o persoană fictivă, iar folcloristul Francis James Child declara: „Robin Hood este fără îndoială, o creație a muzei baladelor”, iar punctul său de vedere n-a fost contestat. Altă teorie este aceea că Robin Hood își are originile în folclor sau în mitologie și, în ciuda frecventelor trimiteri creștine din baladele mai vechi, s-a presupus că Robin Hood ar avea legături cu o religie păgână, care a existat în perioada
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]
-
Celebration", organizație non-profit, înființată în California în 2004 de către Robert Stephens și alții iar statutul inițial a fost extins. În 1909, 265 de oameni de știință și demnitari din 167 de țări s-au întâlnit la Cambridge pentru a discuta teoriile lui Darwin. Evenimentul s-a bucurat de o deosebită atenție din partea opiniei publice. De asemenea, pe 12 februarie 1909, Academia de Științe din New York și Muzeul American de Istorie Naturală au aniversat un secol de la nașterea lui Darwin și o
Ziua Darwin () [Corola-website/Science/314643_a_315972]
-
hominidului numit "Lucy") ține o conferință despre importanța operei lui Darwin. "Comunitatea Umanistă" continuă aceste acțiuni de comemorare a lui Darwin, dedicate științei și umanismului, la 12 februarie al fiecărui an. În 1997, Massimo Pigliucci, profesor de Ecologie și de Teoria evoluționistă (cunoscut critic al creaționismului), inițiază celebrarea unei "zile Darwin", pe care o susține anual, alături de colegii și studenții săi, în cadrul Universității din Tennessee - Knoxville. Evenimentul conține mai multe lecturi, conferințe și dezbateri publice, în scopul unei mai bune înțelegeri
Ziua Darwin () [Corola-website/Science/314643_a_315972]
-
ar fi fundalul legendar al artei dantelei, este unanim acceptată Venezia ca centru al acestui meșteșug. Primele ornamente dantelate cu acul sau cu bilele au un caracter oriental în arabescile formate, fapt ce ar advoca ideea originii asiatice. O altă teorie a fost despre evoluția artei în diferite regiuni independent una de alta, dar această idee nu a fost acceptată de istorici din motivul uniformității tehnicii de executare a dantelei. Inițial dantela se lucra în in și mătase, în fir aurit
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
cărei multiplii pot fi înțeleși atât ca energia multiplicată cu timpul cât și ca momentul multiplicat cu distanța. Mecanica cuantică, ramura fizicii care se bazează pe cuantificare, a luat ființă la începutul secolului 20 când Max Planck ș-a publicat teoria explicând emisia spectrală a unui corp absolut negru. În acea lucrare Planck a utilizat "unitățile de măsură Planck" pe care le-a inventat cu un an mai devreme. Consecințele diferențelor existente între mecanica clasică și mecanica cuantică au devenit rapid
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
existente între mecanica clasică și mecanica cuantică au devenit rapid foarte evidente. Dar abia în 1926, prin lucrările lui Werner Heisenberg, Erwin Schrödinger și alții, mecanica cuantică este descrisă matematic complet și corect. În ciuda succeselor experimentale uriașe, interpretările filozofice ale teoriei cuantice sunt încă aprig dezbătute. Planck a fost nehotărât în a accepta noua idee a cuantificării, ca mulți alții. Dar, neexistând o alternativă acceptabilă, a continuat să folosească această idee, efortul său fiind mai târziu foarte bine răsplătit. Optisprezece ani
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
(în ) este o culegere de eseuri scrise de Honoré de Balzac, care a fost începută în 1833-1839. Conține trei eseuri: „Tratat despre viața elegantă”, „Teoria mersului” și „Tratat despre excitantele moderne”. A fost tradusă pentru prima dată în limba română în 2006 și publicată de Casa de Editură Grafoart (isbn 978-973-9054-12-6). Traducerea îi aparține lui Laurențiu Zoicaș. „Soarta unui neam depinde și de hrana, și
Patologia vieții sociale () [Corola-website/Science/314691_a_316020]
-
a fost un subiect care dintotdeauna a suscitat interesul. Teoria evoluționistă, elaborată de marele naturalist englez, a avut un rol important în istoria biologiei și a generat numeroase dezbateri și polemici între susținătorii religiei și cei ai științei, nu numai în acea epocă, ci și în perioadele care au urmat
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
călătoriei, Darwin va studia acestă carte cu o deosebită atenție. În încercarea de a da o explicație celor observate în cursul expediției, la începutul lui 1837, Darwin începe să facă speculații privind "transmutația speciilor" pe care o considera o nouă teorie. Luând hotărârea să se căsătorească, la 29 iulie 1838, o vizitează pe verișoara sa, Emma, la care se reîntoarce la 11 noiembrie. La fiecare astfel de întâlnire, discută cu viitoarea soție și despre concepțiile sale. În scrisorile ei, aceasta își
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
a lui Thomas Malthus, începe să efectueze observații asupra selecției efectuate de crescătorii de animale. Își dă seama de rolul jucat de acele mutații genetice, relativ aleatorii, dar care, atunci când sunt favorabile unei specii, aduc îmbunătățiri în sensul evoluției acesteia. Teoria selecției naturale constituie pentru Darwin una din principalele explicații ale adaptării și îl îndepărtează de ideea unei voințe sau a unui scop divin. Marele naturalist consideră că este absurd conceptul unei divinități omnipotente, doar gândindu-se la modul cum se
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
mai mult, suferințele pe care Annie a fost nevoită să le îndure ar arăta că ea ar merge către iad dacă Dumnezeu nu o va ierta. Darwin continuă să evite controversele publice preferând să adune dovezi care să-i susțină teoriile. În 1858, aflând că Alfred Russel Wallace a elaborat o teorie similară, urgentează publicarea propriilor idei. Reacția publicului la publicarea "Originii speciilor", în 1859, a fost mult mai moderată decât Darwin se așteptase. Mai mult, în 1860, șapte teologi liberali
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
îndure ar arăta că ea ar merge către iad dacă Dumnezeu nu o va ierta. Darwin continuă să evite controversele publice preferând să adune dovezi care să-i susțină teoriile. În 1858, aflând că Alfred Russel Wallace a elaborat o teorie similară, urgentează publicarea propriilor idei. Reacția publicului la publicarea "Originii speciilor", în 1859, a fost mult mai moderată decât Darwin se așteptase. Mai mult, în 1860, șapte teologi liberali anglicani au redactat un manifest numit "Essays and Reviews", prin care
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
mult mai moderată decât Darwin se așteptase. Mai mult, în 1860, șapte teologi liberali anglicani au redactat un manifest numit "Essays and Reviews", prin care să aducă o critică Bibliei, în termeni accesibili publicului larg, și prin care să susțină teoria lui Darwin. Acest val de "criticism istoric" ("Higher Criticism") a fost considerat ""un triumf al discursului rațional al logosului asupra mitului"" și susținea ideea că Biblia nu trebuie înțeleasă literal, în sensul strict al cuvântului, căci am ajunge la fundamentalism
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
din cauza tăriei sale, nu a izbutit. Într-o noapte, nemaiputând îndura foamea, el a atacat o turmă de căprioare. Ulterior, și-a dat seama că nu este necesar să se hrănească cu sângele oamenilor pentru a supraviețui. Carlisle are o teorie conform căreia, atunci când un om se transformă în vampir, aduce cu el o abilitate din viața anterioară și o perfecționează. El crede că a adus cu sine compasiunea. Având la dispoziție secole pentru a-și perfecționa știința, Carlisle a devenit
Lista personajelor din Amurg () [Corola-website/Science/314668_a_315997]
-
de alți selecționiști. Sovieticii încep cultura hibrizilor lui de măr, păr, cireș. El a fost cel care a început creșterea hibrizilor de struguri, caise, cireș dulce în zonele nordice. În timpul campaniei Lisenkoiste Miciurin a fost promovat ca lider sovietic în teoria evoluției, propaganda subliniind superioritatea și productivitatea biologiei sovietice miciuriniste (мичуринская биология) față de biologia neproductivă Weismanist-Morganist-Mendelistă capitalistă. De fapt teoria lui Miciurin despre influența mediului asupra eredității era o variantă a Lamarckismului. Poziția lui era că sarcina unui selecționist era de
Ivan Vladimirovici Miciurin () [Corola-website/Science/314727_a_316056]