64,222 matches
-
pe o sursă de încredere. Pe baza informațiilor, mai mulți istorici au postulat data de naștere între anii 922 - 945, conform activității ducelui din acea perioadă. Există două teorii majore în ceea ce privește originea și semnificația numelui lui Mieszko. Cea mai populară teorie, propusă de Jan Długosz, este faptul că Mieszko este un diminutiv de la Mieczysław, o combinație de două elemente sau lexeme: "Miecz" înseamnă sabie și "Sław" înseamnă celebru. Astăzi, această teorie este respinsă de majoritatea istoricilor polonezi, care consideră că numele
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
în ceea ce privește originea și semnificația numelui lui Mieszko. Cea mai populară teorie, propusă de Jan Długosz, este faptul că Mieszko este un diminutiv de la Mieczysław, o combinație de două elemente sau lexeme: "Miecz" înseamnă sabie și "Sław" înseamnă celebru. Astăzi, această teorie este respinsă de majoritatea istoricilor polonezi, care consideră că numele Mieczysław a fost inventat de Jan Długosz, pentru a explica originea numelui Mieszko. Slavii antici nu și-au format niciodată numele folosind nume de animale sau de arme. Numele slave
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
a fost inventat de Jan Długosz, pentru a explica originea numelui Mieszko. Slavii antici nu și-au format niciodată numele folosind nume de animale sau de arme. Numele slave vechi au fost abstracte în natură. Aceeași explicație exlude o altă teorie despre originea numelui, care leagă numele cu "Miś/Misko", care înseamnă urs, însă nici un nobil polonez nu a folosit nume de animale. Cea de-a doua teorie populară despre originea și sensul numelui este provenită dintr-o legendă veche, prima
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
Numele slave vechi au fost abstracte în natură. Aceeași explicație exlude o altă teorie despre originea numelui, care leagă numele cu "Miś/Misko", care înseamnă urs, însă nici un nobil polonez nu a folosit nume de animale. Cea de-a doua teorie populară despre originea și sensul numelui este provenită dintr-o legendă veche, prima dată fiind descrisă de Gallus Anonymus, în conformitate cu care "Mesco" (forma latinizată folosită de sursele vechi) cum că acesta a fost orb în primii șapte ani din viață
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
a supușilor săi. Potrivit majorității istoricilor moderni, Thietmar a făcut o eroare rezumând cronica lui Widukind, plasând raidul lui Gero, în loc de lupta pe care Mieszko o efectua la acea vreme împotriva lui Wichmann cel Tânăr. Pe de altă parte, susținătorii teoriei invaziei lui Gero sunt de părere că Margraful a efectuat de fapt o invazie de succes, în urma căreia Mieszko a fost obligat să plătească tribut împăratului și să adopte creștinismul prin Biserica germană. Această ipoteză care susține introducerea creștinismului ca
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
Regensburg), însă este posibil să fi avut loc și în orașele poloneze, precum Gniezno sau Ostrów Lednicki. Prin adoptarea creștinismului, Mieszko a inclus guvernarea sa poloneză în Comunitatea Europeană de vest. Sfântul Imperiu Roman sau orice altă țară creștină, în teorie, nu avea dreptul să atace Polonia, sub pretextul de a răspândi creștinismul sau pentru alte motive, deoarece Ducele Poloniei devenise membru cercului creștin. Botezul a început, de asemenea, răspândirea culturii latine în Polonia, iar primii consilieri ai bisericii educați s-
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
Wrocław, Opole și Głogów. Problema încorporării Poloniei Mici nu era complet rezolvată. Probabil Mieszko a preluat regiunea înainte de 990, remarca fiind indicată vag de către Thietmar, care a scris că această regiune a fost preluată de Mieszko de la Boleslav. În urma acestei teorii, cucerirea Poloniei Mici ar fi putut fi un motiv de război. Mulți istorici au sugerat faptul că cehii guvernau doar nominal peste Polonia Mică și probabil erau limitați de controlul indirect al Cracoviei, și probabil de alte câteva centre importante
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
Cracoviei, și probabil de alte câteva centre importante. Unii istorici, pe baza cronicilor lui Cosma din Praga, sunt de părere că cucerirea teritoriilor din jurul râului Vistula a avut loc după moartea lui Mieszko, în principal în 999. De asemenea, există teoria conform căreia în timpul acestei tranzacții, Polonia Mică a fost guvernată de Boleslav Chrobry, a cărui autoritate i-a fost acordată de către ducele Boemiei. În ultimii săi ani de viață, Mieszko a rămas fidel alianței cu Sfântul Imperiu Roman. În 991
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
copii: Potrivit unei ipoteze, Mieszko a mai avut o fiică care s-a căsătorit cu un prinț din Pomerania. Aceasta putea să fie o fiica soției sale Dobrwaw sau a uneia dintre soțiile sale păgâne anterioare. De asemenea, există o teorie (aparent bazată pe cronica lui Thietmar și susținută de Oswald Balzer în 1895), că Vladivoj, care a guvernat ca Duce de Boemia în 1002 - 1002, era de asemenea fiul lui Mieszko. Deci majoritatea istoricilor resping această afirmație, istografia din Boemia
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
Edward Teller, a stabilit regulile de selecție în dezintegrarea β. O mare parte din lucrările lui Gamow se referă la cosmologie și astrofizică. În tinerețe, în colaborare cu Landau și Ivanenko a examinat modelul Universului în ansamblu și trecerea-limită între teoriile clasice și cuantice. A aplicat pe larg fizica nucleară la explicarea proceselor din nucleele stelare. În anul 1942 a sugerat un model al învelișului unui gigant roșu, iar mai târziu a studiat rolul neutrinilor la exploziile novelor și supernovelor. În
George Gamow () [Corola-website/Science/313626_a_314955]
-
aplicat pe larg fizica nucleară la explicarea proceselor din nucleele stelare. În anul 1942 a sugerat un model al învelișului unui gigant roșu, iar mai târziu a studiat rolul neutrinilor la exploziile novelor și supernovelor. În anii 1946-1948 a elaborat teoria formării elementelor chimice prin procesul de captare consecutivă de neutroni, iar mai târziu și modelul "Universului fierbinte", în care un loc îi revine radiației de fond, estimînd temperatura acesteia cu o eroare de 2 ori (1956) ( în loc de ). Acest model a
George Gamow () [Corola-website/Science/313626_a_314955]
-
este un palier de decompresie suplimentar la adâncime mare, de durată tipică 2 minute. În contextul scufundărilor tehnice sau de agrement la adâncime mare, cu utilizarea unui computer de scufundare, se poate opta pentru paliere deep stop cu decomprimare conform teoriei introdusă de Richard Pyle. Deflector -Piesă ce intră în componența unor aparate de respirat subacvatice. Deflectorul poate fi de interior și de bule. Deflectorul de interior are rolul de a conduce jetul de gaz direct către gura scafandrului pentru a
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
la mare adâncime și pot fi pneumatice, hidraulice electrice sau electronice. Tăiere subacvatică - Operațiune de separare a unor piese sau structuri metalice aflate sub apă. Tăierea subacvatică se poate efectua mecanic, axigaz sau oxiarc. Tehnică de scufundare - Totalitatea cunoștințelor de teorie și practică pe care trebuie să le posede un scafandru pentru a evolua sau executa o lucrare în condiții de maximă securitate. Tehnologie marină - Ansamblu de științe și meserii legate de mediul marin. Dintre acestea pot fi menționate construcțiile navale
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
Zosima). Ideea sacrificiului este sugerată de Plângerea lui Iisus și de Mironosițele la mormânt; tot aici este ilustrată Jertfa proorocului Ilie adusă Dumnezeului adevărat împotriva proorocilor mincinoși ai zeului Baal. Rătăcită în iconografia altarului, apare Pilda vameșului și a fariseului. Teoria sfinților ierarhi (denumiți „patriarhi”) ocupă, contrar obiceiului, registrele superioare ale pereților altarului. În cadrul selecției personajelor, demnă de subliniat este înfățișarea Sf. Sava și Simeon și a lui Ioan Mitropolit al Moscovei, reprezentanți de seamă ai bisericii ortodoxe. Pe bolta semicilindrică
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
Matrix” (1999) pentru cel al agentului special francez din “Godzilla” (1998). Urmează rolul “Bezu Fache” în “The Da Vinci Code” (2006). Înainte de acest film, Harvey Keitel interpretase un rol similar în “National Treasure” (2004), care de asemeni se baza pe teoria unor secrete ce sunt deținute de organizații fondate încă din antichitate, din care fac parte și Cavalerii Templieri, interesant fiind faptul că, Harvey Keitel jucase de asemeni rolul “The Cleaner” în “Point of No Return” (1993), film ce a fost
Jean Reno () [Corola-website/Science/313655_a_314984]
-
special pentru studiile sale în domeniul științelor sociale, Le Bon se precupase și de problema echivalenței dintre masă și energie, publicând diferite lucrări asupra acestui subiect la începutul secolului al XX-lea. Matila Ghyka i-a expus lui Le Bon teoriile sale asupra interpretării celui de al doilea principiu al termodinamicii, ținând seama de diferența transcendentală dintre materia anorganică și cea organică. Gustave Le Bon a declarat că problema îl depășea, dar a cerut părerea lui Henri Poincaré, una din somitățile
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Doicescu, Paul Emil Miclescu (primul număr are pe frontispiciu - toamna 1939), mai târziu întrând în comitetul de redacție și Tudor Vianu, Marica Cotescu, Haralamb Georgescu, Titus Evolceanu, Ștefan Constantinescu, Mac Constantinescu Revista "Simetria" a fost cea mai bună publicație de teorie a artei din literatura noastră de specialitate ("cf".Mihai Dim. Sturdza, op.cit.). În iulie 1940, imediat după venirea la putere a guvernului Ion Gigurtu, Viorel Tilea este rechemat, dar refuză să se întoarcă în România și își dă demisia din cadrul
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
logic promovat de Cercul de la Viena, pe care nu-l agrea, considerându-l o variantă secundară a materialismului dialectic. În consecință, Ghyka a introdus în cursurile sale și elemente metafizice, transformându-l într-un curs de simbolism, concentrându-se asupra teoriei matematice a ritmurilor în literatură, teorie elaborată de omul de știință român Piu-Șerban Coculescu (cunoscut și sub pseudonimul "Pius Servien") La terminarea acestui contract, în 1947 a fost numit profesor de estetică, de istoria artelor și de artă a Extremului
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
pe care nu-l agrea, considerându-l o variantă secundară a materialismului dialectic. În consecință, Ghyka a introdus în cursurile sale și elemente metafizice, transformându-l într-un curs de simbolism, concentrându-se asupra teoriei matematice a ritmurilor în literatură, teorie elaborată de omul de știință român Piu-Șerban Coculescu (cunoscut și sub pseudonimul "Pius Servien") La terminarea acestui contract, în 1947 a fost numit profesor de estetică, de istoria artelor și de artă a Extremului Orient, la Universitatea Mary Washington din
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Dim. Sturdza, "op.cit".) În același timp, Matila Ghyka a continuat să scrie, publicând volumul " Sortilèges du verbe", prefațat de Léon-Paul Fargue, prefața cunoscând mare vizibilitate în epocă. Dintre lucrările lui Matila Ghyka ies în evidență cele din domeniul esteticii. Teoriile estetice ale lui Matila Ghyka pornesc de la analiza valabilității principiului al doilea al termodinamicii, în cazul proceselor biologice, problemă care îl preocupa încă din perioada în care studia pentru obținerea diplomei de inginer. Acest principiu, enunțat de matematicianul german Rudolf
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
închis, legea nu mai putea fi valabilă, deoarece orice element biologic era capabil să ridice potențialul energetic. Punctul de vedere că principiul al doilea al termodinamicii nu se aplică organismelor vii a fost susținut și de alți oameni de știință. Teoria a fost dezvoltată de fizicianul austriac Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel (1933), care a arătat că viața se nutrește din entropie negativă sau negentropie. Fiind mai puțin interersat de procesul fizic în sine, Matila Ghyka s-a concentrat asupra
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
proporțiilor ideale ale operelor de arhitectură. Totuși este de remarcat că lucrarea lui Pacioli nu menționează în niciun fel numărul formula 2. În general, este greșit să se facă o echivalență între „numărul de aur” și „proporția divină” renascentistă. În dezvoltarea teoriei proporției de aur în perioada Renașterii, Matila Ghyka acordă mai mult credit studiilor corpurilor regulate publicate de Piero della Francesca și de Albrecht Dürer. Deși nu există o identitate matematică între proprorțiile omului vitruvian și numărul formula 8, faptul că valorile
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
întreg”. Analizând toate aceste elemente, lucrările de estetică ale lui Matila Ghyka, începând cu "Estetica proporțiilor în natură și în artă" și terminând cu lucrările scrise în timpul când era profesor în Statele Unite, sintetizează aceste puncte de vedere și construiesc o teorie coerentă a proporției de aur. Încă din 1927,a Matila Ghyka arăta: Matila Ghyka a interpretat numărul de aur ca reprezentând un secret fundamental al universului și considera că acest număr este înrădăcinat în ființa umană și în general în
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
se află curentele care se opun acestei proporționalități, pe care o înlocuiesc cu module aritmetice statice, așa cum este cazul curentului academist din arta franceză a secolului al XVIII-lea. Ca un exemplu specific al acestei „fosilizări a artei”, Ghyka citează teoriile școlii „a-geometrice” lansate de pictorul Léon Bazile Perrault. Matila Ghyka nu se limitează la definirea numărului de aur sau a secțiunii de aur. El dezvoltă din punct de vedere matematic teoria numărului de aur, arătându-i toate implicațiile geometrice
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
specific al acestei „fosilizări a artei”, Ghyka citează teoriile școlii „a-geometrice” lansate de pictorul Léon Bazile Perrault. Matila Ghyka nu se limitează la definirea numărului de aur sau a secțiunii de aur. El dezvoltă din punct de vedere matematic teoria numărului de aur, arătându-i toate implicațiile geometrice. Pornind de la figurile geometriei plane care respectă regulile secțiunii de aur, în particular pentagonul și pentagrama, el trece la prezentarea corpurilor platonice care se supun acelorași reguli: tetraedrul, cubul, octaedrul, dodecaedrul și
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]