66,018 matches
-
și sigur. Am dat explicația aceasta excesivă pentru că mi s-a umplut gușa de idei, mesaje, coduri și informații, pe care de mult le-aș fi pus În dezbatere cu tine, dacă te-aș fi avut aici „in urbem Clausensis”. Cer iertare pt. neputincioasa mea tăcere neeuropeană, și-ți mulțumesc enorm pt. ilustrată și urare. Mi-a priit. Am rămas cu un gust 703 De la sediul central al Muzeului, am fost mutat din primăvara lui 1978, la Fondul memorial-documentar „S.Fl
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Morariu, vol. II, Ed. Fundația Culturală “Leca Morariu” și Biblioteca Bucovinei ” I.G.Sbiera, Suceava, 2007 (ediție Îngrijită). 10. Scrisori către Leca Morariu, vol. III, Ed. Fundația Culturală “Leca Morariu” și Biblioteca Bucovinei ” I.G.Sbiera, Suceava, 2007 (ediție Îngrijită). 11. Sub cerul Basarabiei natale - Amintiri, « Fundația Culturală « Leca Morariu », Suceava, 2007. 12. Cazabanii de la Fălticeni, Ed. Lidana, Suceava, 2007. 13. Les Cazaban - Une chronique de famille, Edition Universal Dalsi, Bucarest (În colaborare). 14. Bibliografia Bucovinei : Pagini Bucovinene (1982 1989), Biblioteca Bucovinei « I.G.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
corecțională, și care îi mai era un sprijin, va trebui să-și execute pedeapsa. Așa a nenorocit Securitatea zeci de familii doar pentru simplul fapt că au vrut ca cât mai mulți oameni să afle despre Dumnezeu. E strigător la cer. Dacă aceasta este omenie, cum îi place să zică domnului Ceaușescu, să judece o lume întreagă. De aceea vă rugăm, domnule director să aduceți la cunoștința organizației Amnesty International toate aceste cazuri, ca toți să fie adoptați de această organizație
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
10 aprilie 1980, difuzată la 4 mai 1980 Stimate domnule director, Vă rog să aveți amabilitatea de a difuza aceste rânduri prin care vreau să atrag atenția asupra unor nedreptăți comise în România socialistă. Aceste nedreptăți nu au picat din cer ca un fenomen al naturii și nici nu au fost lăsate ca moștenire de regimul burghezo-moșieresc, cum pretinde actualul regim de la București. Ele izvorăsc din politica regimului. În anii de când e la putere acest regim, mii de oameni nevinovați au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
față de statul nostru român. Dar ce folos, că avem mare teamă când pleacă soțiile sau unul din noi în concediu. Stăm cu sufletul la gură până aflăm cum s-a trecut prin vamă la Giurgiu, care este de strigat la cer. Tot la fel este și la Otopeni, de la 1 ianuarie 1982. Nu știm pe unde să o luăm să ne ferim de cei răi, ca să ajungem la copiii și soțiile noastre care ne așteaptă cu bucurie. Noi vă mulțumim din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la cei ce locuiesc în zona Medicinei ori a Parcului Rozelor cei cu vile confortabile, cei cu mașini la scară (această scară, uneori de marmură), cei cu congelatoarele pline de cărnuri și produse lactate care au poposit acolo parcă din cer, cei puternici, cei bogați. Crusta mic burgheză ce se susține pe spinarea mulțimii cu ajutorul frazeologiei de partid, pe care o exploatează cu abilitate. Aceștia, vizavi de oamenii simpli ai cartierelor masa de muncitori care se zbate ca peștele pe uscat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se schimba brusc. Șeful a fost tot timpul nervos. Fotografii și operatorii au trebuit să se străduiască pentru a oferi a doua zi presei imagini cu Ceaușescu. Șeful, cu grija sa părintească, privea mereu la ceasul de mână și la cer, gândindu-se probabil ca nu cumva înflăcărații demonstranți să răcească dacă ar ploua, ori ca nu cumva recuzita de carton și polistiren expandat din care erau fabricate obiectele purtate de manifestanți să nu se decoloreze ori să se topească sub
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
omul fără nicio valută în alte țări în vizită. Credeți că, prin aceasta, ridicăm prestigiul țării? Din contră, în toate țările unde am umblat, sunteți criticat pentru aceasta. Am putut afla că nici în alte țări nu cade nimic din cer, trebuie muncit, dar se găsesc de toate, nu ca la noi în România. În alte țări nu trebuie muncit 10-12 sau chiar 14 ore de către șoferi și șapte zile pe săptămână. Acolo, șoferii lucrează cinci zile câte opt ore, și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au prezentat socoteala pentru camerele neutilizate societății care a organizat excursia încă înaintea întoarcerii noastre în Austria. Găsim că comportamentul autorităților de frontieră române este în crasă contradicție cu uzanțele internaționale și că înainte de toate contrazic în mod strigător la cer spiritul de la Helsinki atât de des invocat. După experiențele de la granița românească am petrecut un concediu improvizat, dar foarte plăcut datorită marii amabilități a tuturor (nu aveam camere rezervate) în Ungaria și, în cele din urmă, ne-am întors cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
moartea sângeroasă a domnitorului, își atingea plenitudinea, era despuiată de onoare, de coroana ei. În zăpada murdară a curții zăcea catapeteasma! Doborâtă, crucea mai strălucea pe alocuri de vechea ei poleială. Turlele erau desfăcute și zidurile se înălțau golașe spre cerul vânăt. Era într-o zi de iarnă. De atunci, au mai căzut alte turle și ziduri de biserici. Urâciunea pustiirii s-a mai întins și a mai pus stăpânire pe alte locuri odinioară sfinte ale bucureștenilor și ale țării. Și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Iar în 1977, după cutremur, nu numai că nu s-au creat case memoriale, ci, dimpotrivă, s-au desființat o serie, în frunte cu casa memorială a marelui savant de renume mondial Henry Coandă. Este de-a dreptul strigător la cer felul cum pune problema Dina Cocea în acest articol, acuzându-mă pe mine proprietara legală a acestor bunuri, lăsate mie prin testament de soțul meu N.D. Cocea și pe care le-am păstrat tocmai în vederea acestui scop de impietate și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
discursurile patetice, de „nobilă”, imaculată intransigență Îl oripilau, ca și distanțarea retorilor „stimați” În Forum de „prostimea” de care se știau, slavă Domnului, dintotdeauna străini, de parcă ar fi coborât, cum spune pe bună dreptate, recent, un poet, „cu hârzobul din cer”. Da, „coborât cu hârzobul din cer” i-ar fi mers la inimă lui Sorin, nu am Îndoială. Emfaza și ciocoismul literatului de tribună, regizarea mutual avantajoasă a trofeelor Între „consacrații” Agorei Îi provocau spontane reacții de silă. Sfida Autoritatea narcisistă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îl oripilau, ca și distanțarea retorilor „stimați” În Forum de „prostimea” de care se știau, slavă Domnului, dintotdeauna străini, de parcă ar fi coborât, cum spune pe bună dreptate, recent, un poet, „cu hârzobul din cer”. Da, „coborât cu hârzobul din cer” i-ar fi mers la inimă lui Sorin, nu am Îndoială. Emfaza și ciocoismul literatului de tribună, regizarea mutual avantajoasă a trofeelor Între „consacrații” Agorei Îi provocau spontane reacții de silă. Sfida Autoritatea narcisistă a Criticii, dar Întreținea un enorm
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acea primă perioadă a dialogului nostru Îmi amintesc și acum o senină noapte de primăvară În gara Ploiești-Sud. Mă Întorceam dintr-una din frecventele escapade În capitală și când am ieșit de pe peron am stat o vreme năucit sub magia cerului Înstelat de aprilie. Când m-am trezit, am Înțeles că la ora aceea, după miezul nopții, nu mai avea rost să aștept vreun autobuz. Am pornit fără grabă, drum lung, spre gazda mea ploieșteană. L-am văzut atunci pe trotuarul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și a lumii, fără rebelul care Își revendica Întemeierea proprie. În suferința acestei retrăite răzvrătiri, Diavolul nu pare deloc amestecat. Nici măcar „mecanismul” mutilării cotidiene nu pare, neapărat, să-i aparțină. „Mecanismul mânjirii și al căderii. Da. Există/ Înalta rostogolire din ceruri Înalta cădere din Grădină” (Există mecanismul funcționând). Cauza nu este translată În afara omenescului, ci scrutată În ciclurile și cicloanele interiorității, deopotrivă sacră și profană. În căutarea vieții, a „adevărului”, expediția este un exod și un exil. Ea debutează printr-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
concedii de ani de zile, muncind și pentru radio ca să mai câștig un biet ban ce mă ferește de mizerie, eu mă sacrific răpind din timpul și energia mea de om În vârstă și ostenit, ca să scot Dialogul. Jur În fața Cerului, că nu din ambiții personale, ci numai fiindcă cred că se poate realiza ceva frumos și În sine valoros. Dar, din păcate, toți socotesc că e firesc ca eu să mă sacrific, iar ei să mă ajute doar cu cel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu Franz Kafka și Bruno Schulz, Blecher Își păstrează locul său aparte. Miraculosul „hiperintensității” diferă de geometria implacabilă a absurdului kafkian și conține, credem, o gamă mai amplă de laitmotive tragice, o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și dintotdeauna, dar și litera tăioasă a profeților și-ar recunoaște rana: „Implor să fiu trezit, trezit În altă viață, viața mea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși din normalitate și izolați Într-un ghetou al bolii, unde, În poziție orizontală, Întinși pe „gutieră”, privesc cerul și pansamentele, mănâncă sau scrâșnesc de neputință sau Își apropie, unii de alții, trupurile frânte În corsetele de ghips, dar flămânde de bucurie. Nu este Întâmplător că pe noptiera lui Emanuel se află volumul Leschants de Maldoror de Lautreamont... În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mă uit la ceas, aștept. O dependență iritantă, poate, un subterfugiu. Ar trebui, poate, să depindem doar de noi Înșine. Să nu așteptăm nimic, să ne fim suficienți nouă Înșine. Sau să ne mulțumim cu mesajul mut al fiecărei dimineți, cerul, vrăbiile, copacul din curte... În fața ferestrei veghează un copac solid, ramificat În crengi multe și bogate. Înțeleg lecția pe care mi-o propune. Și totuși mă uit la ceas, aștept sosirea poștașului. Aș putea fi Întrebat dacă, locuind o vreme
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-l văd ieșind. Cobor, deschid cutia. Urna cu cenușa zilelor care zboară. Punga cu lozuri, de la Diavol sau de la Dumnezeu, de la Poliție sau de la iubită. Condamnarea la viață sau avertismentul morții. Legătura cu ceilalți și cu pământul și cu cerul. Cu hazardul și cu destinul. Cu mine Însumi. Cu mine Însumi, desigur. Nu cumva Îmi scriu singur scrisorile, ca să Întrețin regulile jocului? Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era rândul lui să-și găsească greu cuvintele. M-am grăbit să răspund scurt și clar. - Da, desigur. Am fost. Am fost și acolo. Părea mulțumit cu laconicul răspuns, n-a insistat. Am privit Îndelung În urma sa. Am privit apoi cerul, vrăbiile În copacul din fața casei. Copacul, liniștita sa fidelitate. Berlin, vara 1987 (Text difuzat, În traducere germană, de postul SFB 3 șSender Freies Berlinț, În emisiunea Passagen ș24.01.1988ț, și publicat, apoi, În Literatur in Technischen Zeitalter șBerlin, decembrie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întrebările persoanei a treia, personajul de carte: „Acești doi oameni, acum tăcuți din nou, erau uniți de gândul la acel personaj, la acel necunoscut, același dintre atâtea terțe persoane, de parcă s-ar fi plimbat Împreună prin același peisaj: copaci, pajiști, cer, simțind subit neputința de a ști de ce Într-un loc totul este albastru, iar În altul se adaugă norii. Simțeau toate aceste terțe persoane Înconjurându-i, Învăluindu-i ca acea sferă imensă care ne Împrejmuiește și ne privește uneori cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nou, Înstrăinată În lume, „extazul final de a fi străin În lume”. Urmărindu-și cu sadică scrupulozitate vulnerabilitatea, retractilitatea, rușinea, lucida călătoare pe sinuoasele trasee ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare cu care se urmărește, detașată, pe sine Îi amintește totuși, Îngrijorător, acel trecut În care recunoaște, acum, cu „voluptuoasă, vagă oroare”, șansa de a fi vie, vie În pustiul posibilului. Între trecutul „acela” de demult, trecutul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
computerizarea vieții, revoluția genetică, explozia demografică, pentru a nu enumera decât câteva exemple ale limitei la care a ajuns democrația populară a capitalismului târziu. Statuia Libertății, pe care Karl Rossmann, eroul kafkian al romanului America, o vedea bătută de „vânturile cerului”, nu este un omagiu adus paradisului celest. Libertatea umană rămâne libertatea contradicției și a imperfecțiunii, refuzând noțiunea de totalitate și absolut, chiar și atunci când este vorba de... libertate. „The possibility of conflict - and of tragedy - can never be wholly eliminated
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din viața umană, fie ea personală sau socială”). Orbitele Marii Statui de la New York par arse nu de jocurile festive de artificii ale unui Eden supraluminat, ci de exploziile pe care conflictele și tragedia vieții pe pământ le Înalță, zilnic, spre cerul ilizibil. Zâmbetul ei tolerant, de Giocondă supradimensionată pentru consumul popular, pare Înghețat În rictusul obosit și amar al orbului care a văzut prea multe. America nu este deloc discretă În a exhiba variatele strangulări și răni ale libertății sau vastele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]