61,812 matches
-
exact pe locul al nouălea, la începutul anului 1984. Piesă a devenit un hit după ce televiziunea americană ABC a început să o folosească făcând referire la personajele din serialul "General Hospital". Unul din supercuplurile serialului, Luke și Lăură, erau destul de populari la acea vreme, iar cântecul a fost asociat cu dragostea personajului Luke față de Lăură, care lipsise de mai multe luni. Cross a permis televiziunii ABC să îi folosească cântecul în acest context; totuși, a compus acest cântec în onoarea unei
Christopher Cross () [Corola-website/Science/332809_a_334138]
-
spitalizat în țară. Este căutat de Brăiloiu, care îi dăruiește discul cu "Bobocica" (D 1378 II), înregistrat de Tiberiu Alexandru pe 12 februarie 1941. Unele piese muzicale descoperite de interpret au fost dezvoltate ulterior în noi realizări componistice în stil popular de către compozitori precum Viorel Doboș, Constantin Arvinte sau Mircea Chiriac. În 1952 este angajat la Ansamblul „Ciocârlia”, unde are ca dirijori pe Victor Predescu și, mai târziu, pe Tudor Pană. Cu acest ansamblu întreprinde turnee în Albania, China, Coreea, URSS
Marin Chisăr () [Corola-website/Science/332816_a_334145]
-
sârbă. Ei vorbesc același dialect pe care il vorbesc sârbii din Voivodina cu scriere în alfabet latin, însă se simte o influență maghiară mult mai puternică. Cele mai importante instituții culturale și științifice sârbești din Ungaria sunt : Ansambluri de dans popular sârb: Personalități de origine sârbă sau maghiari cu descendentă sârbă din Ungaria: familii nobile sârbești:
Sârbii din Ungaria () [Corola-website/Science/332849_a_334178]
-
(n. 30 septembrie 1947, Pericei, Comuna Pericei, Sălaj) este o interpretă română de muzică populară din zona Sălajului. Născută pe meleaguri silvane în satul Pericei, la 30 răpciune în anul proclamării Republicii Populare, harul muzicii i-a fost - spune cântăreața, descoperit de bunicul său, părinții (dintre care tatăl său avea o clanetă) asigurându-i cultura
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
(n. 30 septembrie 1947, Pericei, Comuna Pericei, Sălaj) este o interpretă română de muzică populară din zona Sălajului. Născută pe meleaguri silvane în satul Pericei, la 30 răpciune în anul proclamării Republicii Populare, harul muzicii i-a fost - spune cântăreața, descoperit de bunicul său, părinții (dintre care tatăl său avea o clanetă) asigurându-i cultura muzicală și încurajând-o cu mândrie să cânte de sărbători, musafirilor. A fost remarcată cu adevărat de către profesorul
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
-i cultura muzicală și încurajând-o cu mândrie să cânte de sărbători, musafirilor. A fost remarcată cu adevărat de către profesorul de muzica Ștefan Bodiș, de la Liceul "Ady Endre" din Zalău, astfel că după absolvirea liceului interpreta a urmat cursurile Școlii Populare de Artă de la Baia Mare. Acolo i-a întalnit pe păstratorii și purtătorii folclorului românesc Nicolae Sabău, Angela Buciu și Nicu Moldovan. În 1964 a luat locul I la „Concursul Regional Cultural - Artistic”, tatăl său fiind atât de încantat de această
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
a fost rampa de lansare pentru cariera națională). S-a făcut ulterior remarcată prin nota sa de discreție, simplitate și autenticitate în multele concursuri din cadrul "Cântării României." Este cântăreață profesionistă din 1970, de când s-a angajat la orchestra de muzică populară "„Meseșul”", afiliată Casei de cultură a sindicatelor din Zalău. Primul disc personal al artistei a apărut în anul 1971 la casa de discuri Electrecord. Au urmat alte patru, precum și cântece care s-au regăsit pe alte discuri comune mai multor
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
este opera sculptorului român Karl Storck și a fiului său sculptorul Carol Storck și a fost dezvelită în anul 1890. Statuia o reprezintă pe Ana Davila în costum popular. Alături de ea stă o fetiță orfană și desculță reprezentând generațiile de fete crescute în Azilul de Orfane „Elena Doamna” condus de Ana Davila. Realizată din marmură de Carrara statuia este așezată pe un soclu de piatră ridicat pe un postament
Monumentul Anei Davila () [Corola-website/Science/332857_a_334186]
-
Ghibu în anul 1905, a fost numit de către Nicolae Cartojan "„Anton Pann” al Ardealului". Înzestrat cu un bogat și autentic dar poetic românesc, precum și cu un talent rar de pictor religios, Pătruț a fost și un cultivator devotat al teologiei populare tradiționale românești. A contribuit la răspândire prin cuvânt și imagine a unei importante literaturi de factură tradițional moral-religioasă, dar și laică. Prin lucrarea minții și a mâinilor sale, a întreținut - așa cum a spus Alexandru Beldiman - „învăpăiata dragoste către procopsirea nemului
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
a spus Alexandru Beldiman - „învăpăiata dragoste către procopsirea nemului românesc”. Picu Pătruț a fost autorul unei vaste creații poetice (din cauza pierderii unor manuscrise, numărul volumelor redactate nu este cunoscut), numite viersuri sau verșuri. A fost influențat la început de scriitori populari ai timpului precum Ion Tincovici, Ion Barac, Vasile Aaron și Anton Pann (o parte din poeziile lor le-a și reprodus). A creat ulterior sute de poezii și poeme de factură populară (ca inspirație, limbă și atmosferă) - aproape toate religioase
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
verșuri. A fost influențat la început de scriitori populari ai timpului precum Ion Tincovici, Ion Barac, Vasile Aaron și Anton Pann (o parte din poeziile lor le-a și reprodus). A creat ulterior sute de poezii și poeme de factură populară (ca inspirație, limbă și atmosferă) - aproape toate religioase, precum și imnuri religioase. A pus cele mai multe dintre poemele sale pe muzică. Ritmurile poetice, cu o muzicalitate rafinată, sunt scrise în stil și metru popular, cu versuri în majoritatea lor scurte. Motivele folosite
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
ulterior sute de poezii și poeme de factură populară (ca inspirație, limbă și atmosferă) - aproape toate religioase, precum și imnuri religioase. A pus cele mai multe dintre poemele sale pe muzică. Ritmurile poetice, cu o muzicalitate rafinată, sunt scrise în stil și metru popular, cu versuri în majoritatea lor scurte. Motivele folosite trădează însă și influențe ale poeziei culte. De le el au rămas 30 (40 după altă sursă) de volume de poezii și de proză. Cu o tematică predominant biblică (transpuneri ale evenimentelor
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
copii ale unor texte cum ar fi "Divanul" lui Dimitrie Cantemir sau ale unor autori ca Gherasim Gorjan ("Manual creștin"), Salomon Gessner ("Moartea lui Abel"), Eugène Sue ("Crucea de Argint"). Picu Pătruț este și autorul a două texte dramatice religioase populare. Unul, cu numele de "Mironosițele", a fost publicat în Cartea Satului de către Victor Ion Popa (pentru a avea o largă distribuție) și a fost prezentat de către copiii din satele din părțile Sibiului, decenii de-a rândul. Celălalt, numit "Versul Nașterii
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
note de tradiție locală. Picturile monahului Procopie au depășit, din punct de vederea cantitativ și calitativ, tot ce se cunoaștea până în acel moment în spațiul românesc în materie de pictură religioasă primitivă. Lucrările lui se caracterizează printr-un stil românesc popular, echilibrat, simplu și natural și impresionează datorită fineții artistice și tehnicii speciale, ambele susținute buna cunoaștere a compoziției picturii religioase și a iconografiei ortodoxe. În peisajele sale se găsesc cu predilecție motive aflate în natura în cadrul căreia a trăit (dealuri
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
aer de familie al persoanelor înfățișate care îți lasă impresia unor vechi și scumpi cunoscuți. Călugărul Procopie a ales deseori în scenele sale ca personajele reprezentate să fie asemănătoare cu păstori din zona în care a trăit, îmbrăcate în straie populare sau având pe cap căciuli specifice Mărginimii Sibiului. Picu a trăit pentru biserică și pentru idealurile ei, închinându-și viața slujirii Domnului prin cântare, alcătuire de versuri, pictarea de scene sfinte, citire de texte religioase și de factură teologică, precum și
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
a primit recenzii mult mai bune decât "Lacul lebedelor" din partea presei dar Ceaikovski nu va vedea niciodată baletul său devenind un succes în afara Rusiei deoarece a decedat în 1893. În 1903 "Frumoasa din pădurea adormită" era al doilea cel mai popular balet din repertoriul Baletului Imperial (după "Fiica faraonului" de Cesare Pugni), fiind jucat de 200 de ori în doar zece ani. O producție montată la La Scala din Milano nu a stârnit mult interes și abia în 1921, după o
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
folosește numai izvoare narative, ci alături de cronici, memorii și anale, el se adresează și documentelor (colecția de diplome a regilor Ungariei) și chiar inscripțiilor romane găsite în Moldova de jos, precum și monedelor antice. Este interesant că Dimitrie Cantemir folosește poezii populare ca izvor al istoriei: astfel, colindele cu "ler, aler, domnul", care ar aminti, după Cantemir, pe împăratul Aurelian, cel care a părăsit Dacia și legenda populară despre "curțile lui Ler împărat". În realitate, cuvântul "ler" care apare ca refren în
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
în Moldova de jos, precum și monedelor antice. Este interesant că Dimitrie Cantemir folosește poezii populare ca izvor al istoriei: astfel, colindele cu "ler, aler, domnul", care ar aminti, după Cantemir, pe împăratul Aurelian, cel care a părăsit Dacia și legenda populară despre "curțile lui Ler împărat". În realitate, cuvântul "ler" care apare ca refren în colinde ar putea fi,probabil, o aliterație a cuvântului religios [Ha]llelu[iah], așa cum menționează "Dicționarul" "limbii române", tom VII Limba folosită de Cantemir în "Hronic
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
Petru și Pavel". Strada poartă denumirea municipiului Alba Iulia din România cu importante semnificații pentru istoria poporului român. Este o veche așezare dacică, cunoscută și ca oraș roman (Apulum). La 1 decembrie 1918, în acest oraș, la o mare adunare populară, a fost proclamată Unirea Principatelor Române. Chișinău. "Enciclopedie" (pag. 442) - Chișinău, 1996
Strada Alba Iulia din Chișinău () [Corola-website/Science/332944_a_334273]
-
un personaj diferit. În revanșă, poate deveni foarte interesant de-a lungul notelor biografice sau ale citărilor. Faptele pe care le relatează nu sunt întotdeauna exacte, dar lucrările despre Antichitatea greacă citează foarte frecvent această sursă. Era o lucrare foarte populară și, din această cauză, numeroase manuscrise sau extracte au fost păstrate. Autori mai târzii, ca Eustathius din Thessalonica, Ioan Zonaras, Constantin Lascaris sau chiar Maxim Grecul, s-au folosit din plin de această lucrare. Dacă autorul s-a mulțumit să
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
nu a fost implicat în scandaluri și fratele său regele i-a plătit datoriile privindu-l ca pe o oaie neagră adorabilă. Leopold a fost un hedonist descris ca "mare, puternic, cu chip frumos" Simplu în maniere, a fost foarte popular. S-a înconjurat de o curte de artiști, scriitori și muzicieni, care l-au urmat de la palatul de la Chiaia la vila sa de la Sorrento. După decesul lui Ferdinand al II-lea în mai 1859, Contele de Siracuza a pledat pentru
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
politică a noului guvern național de la Beijing a fost curând după aceea monopolizată de Yuan și a dus la zeci de ani de diviziune politică și dictatură militară, inclusiv mai multe încercări de a restaura puterea imperială. Taiwanul și Republica Populară Chineză se consideră succesorii legitimi ai Revoluții Xinhai și venerează idealurile revoluției, inclusiv a naționalismul, republicanismul, modernizarea Chinei și unitatea națională. Data de 10 octombrie este comemorată în Taiwan, fiind ziua națională a Republicii Chineze. În Hong Kong și Macau, această
Revoluția Xinhai () [Corola-website/Science/333536_a_334865]
-
fost înălțata o cladire nouă, având aspectul unui castel, pe un teren deținut chiar de doge, în zona ocupată astăzi de Palatul Ducal. Clădirea a fost construită sub Pietro IV Candiano; era o structură destul de solidă, deoarece a rezistat revoltei populare din 976. În 998 împăratul Otto al III-lea, care a mers la Veneția pentru a-l întâlni pe dogele Pietro al II-lea Orseolo, a fost găzduit în turnul oriental al palatului, rămânând impresionat de luxul din interior. În
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
al III-lea, influența exercitată de stilurile orientale și de alte stiluri regionale preclasice din întregul Imperiu (o idee promovată de Josef Strzygowski (1862-1941), iar în prezent respinsă în cea mai mare parte), apariția în arta publică a unui stil "popular" simplu sau "italic" care a fost folosit de cei mai puțin bogați, o cotitură ideologică activă împotriva a ceea ce au ajuns să reprezinte stilurile clasice și o preferință deliberată pentru a vedea lumea cu simplitate și pentru a exploata posibilitățile
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
Șiraz. Centrul de Studii Saadi a dedicat astfel câte o temă specială fiecărui an în care se celebrează sărbătoarea, și anume: 2013 „Saadi, Cultura Iraniană și Cultura Islamică”, 2014 „Saadi, problematica socială și literatura contemporană”, 2015 „Arta, Estetica și Cultura populară în opera lui Saadi”si 2016 „Influența lui Saadi în operele altor scriitori și influența altor scriitori în opera lui Saadi”. Ziua Saadi se sărbătorește printr-o multitudine de evenimente organizate în special în Șiraz, manifestări ce omagiază opera marelui
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]