KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...242 243 244 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

încolăcite. Avusese o zi plină, obositoare și totuși găsea resurse să viseze, s-o admire și s-o dorească. De ce femeia asta avea o astfel de putere asupra-i, renunțase de mult să se mai întrebe. Luana, trebuie să vorbim. Așază-te lângă mine. Nu vreau să stau lângă tine. Nu pot... Cât de ușor i-ar fi fost s-o ia în brațe, să-i lipească trupul de-al lui, s-o ia acasă și acolo să le fie bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
nu-mi vorbești despre frământările tale, de mâine nu-ți mai trec pragul casei. Luana o privi cu ochi mari, neîncrezătoare. Căutătura severă a femeii o făcu să înțeleagă că vorbea serios. Își căută cuvintele dar nu știu cum să înceapă. Se așeză pe buturuga umedă a unui copac și își prinse fața în palme. Nu știu cum să încep. Mi-e frică și mi-e rușine să-ți spun. Dacă e ceva din trecut, nu mă interesează. Vreau să știu ce planuri ai în legătură cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Dacă ți-aș spune că m-am săturat să-l aștept pe Victor, că m-am înstrăinat de el și că nici măcar nu-mi pasă unde e și ce face, c-am obosit să spun povești, noapte de noapte, să așez și să strâng masa, să calc și să spăl, zi de zi, ca și cum asta ar fi singura mea pricepere, că în nopțile lungi, sufocată de singurătate și de lipsa de iubire, îmi vine să las totul baltă, să fug afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
gheață. Domnule director, mi-am văzut subalterna urcând la dumneavoastră și m-am gândit, acum când mai are doar două zile până să se prezinte la serviciu, că e momentul cel mai potrivit să punem lucrurile la punct. Bărbatul se așeză pe scaun, vădit plictisit. Nu vă mai bateți capul. Mergeți și vă vedeți de treabă. Doamna Noia ne părăsește. Și-a dat demisia. Nuța Cordel se uită la el buimăcită. Nu înțeleg. Directorul își pierdu răbdarea. Ce nu pricepi? Vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și altceva e numai bun. Aruncă, din treacăt, ziarul pe masă, deschis la pagina cu locurile de muncă. Luă fetița în brațe pentru a savura, împreună, minunea pregătită de mama. Luanei îi căzură ochii pe anunțul încadrat cu chenar. Se așeză și-l citi cu atenție. Privirea i se lumină. Știi pe unde vine strada asta? îl întrebă arătând cu degetul pe ziar. Am o vagă idee. Putem merge împreună, dacă vrei. Numai până acolo. După aceea mă descurc singură. Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cămașă de mătase, culoarea cerului senin, al cărei guler, răsfirat peste reverele sacoului, îi înviora cu eleganță ținuta. Părul blond, adunat într-o înmănunchere dezarmantă de bucle, făcea din ea imaginea ideală a ceea ce căuta. Când o invită să se așeze, ea își arcui un picior peste celălalt, fusta i se ridică puțin deasupra genunchiului iar Cristian Bariu îi admiră picioarele frumoase și pantoful mic, ca un condur al Cenușăresei. Acum înțelegea de ce-o iubea, într-atât, Ștefan. Deși nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
temă cu fișierele existente. Întâlni noțiuni și informări pe care nu le cunoștea de aceea și le notă într-un carnețel. Bariu o găsi cufundată în agenda de pe masă. Bună dimineața! Ea se ridică dar el o rugă să se așeze. Văzu calculatorul deschis. Există câteva fișiere cu elemente specifice fără de care nu poți lucra. Te rog să te familiarizezi cu ele. Le-am găsit. Va trebui să studiezi agenda și să te pui la punct cu toate datele pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Inepuizabilă și de neoprit, reușea cu greu să declare ședința încheiată și s-o scoată din casă. Dar, fericit s-o știe lângă el, Escu ar fi acceptat orice corvoadă. Seara, împreună cu Aniela ieșeau la plimbare. Îl găseau pe Radu așezat pe gărduțul de la intrare și de fiecare dată prezența acestui năpăstuit le umbrea distracția. La început, deși prostesc și lipsit de o soluție viabilă, gestul făcuse o oarecare impresie. Luana apreciase intenția lui, stângace și neghioabă, de a-și ispăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ordine. Luana se crispă. Logodnică! Nu era posibil. Omul ăsta nu știa ce face. După terminarea programului, se duse direct la Ștefan. Intră în casă ca o furtună, bolborosind cuvinte din care bărbatul nu pricepu nimic. O obligă să se așeze, să-și adune gândurile și să vorbească pe înțelesul lui. Se lămuri curând că nu ardea nicăieri și că femeia, ce se tot foia pe scaun, se agita din pricina unor motive care n-o priveau. Luana nu putea accepta ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
femeie spuse contrariată: Alo? Cine e acolo? Asistenta domnului director general. După un moment de uimire, vocea strigă isterică în telefon: Neghioabo, cum îți permiți să răspunzi la numărul ăsta? Dă-mi-l imediat pe Cristi. Cristi nu-i aici. Așeză receptorul la loc și rămase în picioare în fața biroului, știind că totul se terminase acolo și că mâine va fi nevoită s-o ia de la capăt, în altă parte. Voia, doar, ca el să-i mai spună un cuvânt, oricare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mut ca o stană de piatră, ea se îndreptă spre ușă. Îmi voi strânge lucrurile... Vă doresc să aveți parte de tot binele din lume. Stai jos, Luana. Nu era convinsă că fusese vocea lui dar se întoarse și se așeză spășită, cu mâinile împreunate în poală, ca o babă bisericoasă în Casa Domnului. Așteaptă, o secundă, să mă adun. Aștept. Bărbatul își frecă fruntea cu putere, strânse grămadă hârtiile de pe masă și se uită iarăși la ea. Ochii lui căutau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
calvarul prin care trecuse, se îndură de suferința lui și-l acceptă. Dar cea care radia de o fericire fără margini era Aniela. Nimeni în jur nu mai era luat în seamă. Fetița număra minutele până la sosirea lui și o dată așezat lângă ea, cei ai casei nu mai contau. Noia venea cu dulciuri și daruri de tot felul și copilul alerga în jurul lui, fericit să-i arate jucăriile, să-i recite poeziile nou învățate ori să-l încânte cu melodiile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
întunecată și pustie. Altarul, plin de flori, luminat doar de clipirea difuză a lumânărilor, îi păru trist și abandonat în absența preotului și a ministranților. De câte ori intrase cu ea aici? Nu-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași băncuță, lăsându-l s-o aștepte lângă ușă. Acum parcurse drumul pe care-l urma ea. Se îndreptă spre băncile din dreapta și se așeză în față, aproape de altar. Îngenunche și privi trupul lui Iisus, răstignit pe cruce, simțind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
intrase cu ea aici? Nu-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași băncuță, lăsându-l s-o aștepte lângă ușă. Acum parcurse drumul pe care-l urma ea. Se îndreptă spre băncile din dreapta și se așeză în față, aproape de altar. Îngenunche și privi trupul lui Iisus, răstignit pe cruce, simțind, pentru prima dată, nemărginirea suferinței Dumnezeiești. Nu avu curajul să se mai plângă, să mai implore. Se bucură, doar, de liniștea și mântuirea sălașului. În tăcerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
întâlnirea din seara aceea. După ce intrară în restaurant, Bariu o lăsă s-o ia înainte și din urma ei își spuse în gând "Tatăl nostru". Luana privi în jur, căutând printre cei prezenți pe acela interesat de sosirea lor. Îl văzu așezat la o masă, același chip superb, aceeași finețe de lord, marcată acum de o maturitate senzuală. O zări, la rându-i, uluitor de frumoasă în rochia neagră, cu părul blond și plin de inele răsfirat peste umerii goi. Se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în rochia neagră, cu părul blond și plin de inele răsfirat peste umerii goi. Se ridică și Bariu întinse mâna spre el. Ea se opri între cei doi bărbați, fără să-și poată stăpâni zvâcnirile inimii. Făcură prezentările și se așezară, copleșiți de emoții. Lui Cristian Bariu îi tremura bărbia încercând să explice că acel personaj masculin pe care interlocutorul său îl aștepta era, de fapt, o doamnă, unica responsabilă pentru faima pe care o stârnise. Atunci când se așeză, "Mister Big

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și se așezară, copleșiți de emoții. Lui Cristian Bariu îi tremura bărbia încercând să explice că acel personaj masculin pe care interlocutorul său îl aștepta era, de fapt, o doamnă, unica responsabilă pentru faima pe care o stârnise. Atunci când se așeză, "Mister Big" nu era convins că va face față momentului. Devenise, într-o anumită etapă a existenței sale, extrem de sever cu cei din jur și cu el însuși dar cea mai mare asprime o arătase acelora cărora li se spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Spune-mi, Luana, cum ai făcut ca paharul acela să aibă tente de albastru? Zâmbi. Plini de infatuare și încredere în sine, bărbații erau atât de puțin atenți la detaliile din jur! Cu siguranță, nu o vrăjitorie... În timp ce "Mister Big", așezat în dreptul ferestrei, era preocupat doar să-și arate dezaprobarea față de sexul meu nepotrivit, o femeie în rochie albastră a luat loc la masa din spatele lui. Lumina amurgului și culoarea rochiei au făcut totul. Cristian Bariu știu că acest suflet îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
văzuse un film care-i provocase o adâncă impresie. Visase, ani la rând, ca într-o zi să-l revadă. Dorința i se împlinise într-una din zilele goale în care îl aștepta pe Ștefan să se întoarcă acasă. Se așezase încântată în fața televizorului, tremurând la gândul că, în sfârșit, va mai trăi o dată minunea. Dar filmul nu mai avusese același impact asupra sufletului ei. Încercase un sentiment amar, de dezamăgire. Trăia, în seara aceea, același simțământ. Primul bărbat al tinereții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cunoștea. Obsedată de carieră, uitase adevăratele valori. Avea, de azi înainte, în ciuda drumului pe care o apucare profesia ei, să fie un părinte adevărat. Era convinsă că va ști cum să facă asta. Plecarea bunicii îi aminti că acel înscris așezat deasupra ochilor și numit destin era singurul responsabil de învârtirea crudă și nedreaptă a roții vieții. Refuză să-și mai facă procese de conștiință față de faptul că urma să aleagă. Fiecare era obligat să-și poarte crucea cu care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

camionului, a așteptat Îndelung În tufișuri. Nu știa ce așteaptă, oricum, a așteptat ghemuit, cu fundul aproape lipit de pământ, cu genunchii strânși sub bărbie. La venirea serii, când briza se pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și a tot așteptat până la căderea nopții, până ce n-a mai văzut nimic În afara siluetelor copacilor, proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
să se poarte așa și se simte el Însuși stingherit când Își aduce aminte de perioada aceea dificilă din viața lui. Nu existau secrete de dezvăluit, acum știa. Învățase că viața trebuie trăită În prezent Tocmai asta Își spune acum, așezat pe o treaptă a verandei acestei case Întunecate și abia părăsite de stăpân. Odată sosit aici, a trebuit să Învețe cum să trăiască printre străini. Acum se vede silit s-o ia de la cap. Când se uită la acest interior

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
pe măsuța din apropierea patului. — Mulțumesc, domnule, Îi spunea Adam când, la ieșire, Îl lăsa să contemple de unul singur lucrurile noi care Îl Înconjurau. Într-o zi, acest om, al cărui nume, Karl, Îl aflase Între timp, a șovăit când așeza mâncarea pe măsuța pătrată. Mirosul iute al supei de legume a umplut camera și i-a făcut poftă. — Nu-mi mai spune domnule. Zi-mi tată! a spus Karl. Apoi a ieșit din cameră Încă și mai iute decât de

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
el, parcă-l Întrebau de unde vine. Era asemenea lor sau nu? Imaginile acestea nu i-au plăcut prea tare. Cu vremea, l-a lăsat pe Karl să-i citească. Spre sfârșitul du pă-amiezii, Înainte ca bezna să cuprindă insula, se așezau pe cana peaua Îngustă de trestie, iar Karl Îi citea basme culese de prin insulele Indoneziei. Așa a aflat Adam de micul Biwar cel curajos, care a ucis un balaur Înfricoșător, ori de nerecunoscătorul Si Tanggang, care părăsise satul lui

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
care poate să fie găsit oriunde pe lume. Pe atunci Adam era supărat pentru că nu Înțelegea asta, tot așa cum nu Înțelegea o mulțime de alte lucruri. În seara dinaintea plecării celor doi spre feribot, Adam a văzut-o pe olandeză așezată pe pat, Împăturind haine și aranjându-le În valiza deschisă. Când a dat ochii cu el, a zâmbit și l-a rugat să rămână. El a rămas acolo câtă vreme ea a continuat să potrivească lucrurile În valiză. Lângă ea era

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]