7,065 matches
-
pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în ceainicul lor mic, înnegrit, cu un băț. Vreau să stăm de vorbă, surorile mele, începu Mma Makutsi. Vreau să aflu câte ceva despre femeia care a venit în vizită, cea care conduce Mercedes-ul ăla. O cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dimineață din viață, ca să vadă pentru ultima oară lumea familiară lui, pe care urmează s-o părăsească. Își plecă privirea și văzu că Mma Ramotswe e tot acolo, la vreo trei metri de el, cu o expresie de totală nedumerire așternută pe chip. Știa că el mai face câte o reparație la orfelinat și era conștientă de puterea de convingere a lui Mma Silvia Potokwane. Probabil își închipuie, presupuse el, că domnul J.L.B. Matekoni a luat doi dintre copii orfani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
est se îngrămădiseră nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Și chiar pe Caravella, sigură că, până la urmă, va fi încălecată de către toți bărbații urbei, în afară de unul. De parcă aceștia ar izbuti ceea ce nu a reușit o escadră: să potolească o iapă! În privința Filozofului, lucrurile sunt mai complicate, aș putea să aștern cel puțin o nuvelă. Cum să scriu de bine despre Magistrat, vrăjmașul meu de moarte? Mi-a cumpărat, cândva, trei manuscrise și le-a distrus în fața mea. Le-a ars. Pe primul i-l vândusem pentru că eram bolnav; intenționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Stațiunea. Nu-ți convine: construiești romanul singur, nu ți-l dictează nimeni! E o iluzie; dacă vei primi Nobel-ul, să știi că asta nu va fi decât confirmarea că ai transcris corect izvodul cosmic. Și Romancierul - în povestea ta - așterne o carte... Dacă pentru asta - în realitate - va primi Goncourt-ul? FILOZOFUL. Sunt tot mai ostenit. Mi-am întemeiat o parte din viață pe convingerea că pot deveni nemuritor. Eram tânăr; îmi priveam pielea netedă, părul îmi era des și lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
recunoscut ca atare, este un ucigaș? Nu, călău! Încerci să îndrepți nițel lucrurile. Ai visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai pe Maria Magdalena. Nu puteai să mori fără să o vezi. Te-ai trezit speriat. Ai așternut, dintr-o răsuflare, câteva pagini, trebuia să scapi. Le-ai pus în seama Eremitului. Și-a părăsit, nu de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
am luat urmele trecute ale celor doi, o știu. E primul capitol al unui roman păgân care se va numi, probabil, CRONICĂ INFAMĂ. Abjecția mea trebuie să fie pe măsura lucrurilor pentru a le pătrunde. Cărțile mari nu sunt cele așternute de către autori imaculați pentru cititori cucernici. § Ai pus un personaj să-ți scrie, de-acum încolo, o parte din capitole, să-ți scrie cartea! Ai un negru, pe care nu-l plătești și care nu fuge cu manuscrisul: care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lovituri de ciomag bine mânuit, Cititorul în stele și-a dat duhul. Minciuna s-a dovedit. Cel care vroia să distrugă, moralmente, Stațiunea - fiindcă, altfel, ce rost ar fi avut să intoxice oamenii cu prevestirea lui? - e mort. Cum îți așterni așa dormi. Orice acțiune poate fi, în rezumat, exprimată printr-un proverb. (Intenționezi, pentru uz propriu, să întreprinzi un studiu paremiologic de mare întindere. Îndreptar de existență exemplară, așa se va numi. Vei combina sintagme-cheie obținând efecte noi, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
așa se va numi. Vei combina sintagme-cheie obținând efecte noi, un fel de cine fură azi un ou la nevoie se cunoaște. Într-o lume pe dos, vechile judecăți își pierd sensul, nu vrei să fii surprins.Ă Cum îți așterni... nu s-a potrivit. Depus la Morgă, trupul Astrologului a dispărut! Doar câteva minute fusese lăsat singur! Fereastra avea gratii, ușa - sunt martori - încuiată. Stațiunea e în pericol real. Profeția Cititorului în stele - nemuritor - se poate adeveri oricând. ROMANCIERUL. Idiotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de amănunte, care, însumate, reprezintă cheia; o păstrez. Uneori, am impresia că sunt un scrib ce transcrie un text preexistent; persuasiv, sunt îndemnat să iau decizii care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cădea în ochi. Ai simțit că ți se trezesc pofte noi. Ți-a făcut semn să o urmezi. Te-ai gândit la ceva plăcut. Văzuseși undeva o poză, într-o revistă, poate o știa și ea. Te-ai ridicat din așternut ca un adevărat bărbat. Erai un arc. Chiar aveai un tremur ușor. Ai urmat-o despuiat și caraghios, îți era puțin jenă. O ființă deosebită, o femeie care merita să faci destule pentru ea. Deschizând ușa, ți-a strigat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că exiști! Am existat dintotdeauna, cuprins în primul atom! În primul Cuvânt, chiar și mai înainte: în Intenția celui care L-a rostit. Care Te-a rostit! Admite prezența VOCII! Romanul pe care îl trăiești este tot efectul EI. Îl așterni pe hârtie laolaltă cu Stațiunea. Inventează-ți un contraroman, poate scapi. Unul care să-ți convină. De pildă: Mi-e bine. Atât. Nu are rost să continui. Lipsește conflictul, intriga; e scris. Poți să adaugi, dacă vrei: Îmi merge din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dimensiuni nu exprimă o destinație precisă - tort, pom de Crăciun, ornament -, pentru că toată ziua ți-a mers prost, ai hotărât să strici petrecerea de la Cazinou. Acum știi pentru ce fusese cumpărată, cândva, de către cineva care nu mai există, lumânarea: să așterni acest capitol, ce nu se substituie altuia, ci e, de fapt, chiar acela care trebuie. O carte nu poate fi separată de viața autorului. Nu-ți place cum trăiești: așa ți-ai rânduit. Ai avut două neveste și le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dezvăluit nimic. Nici Castelanul, dacă nu cumva chiar el era Mesagerul, încă nu se știe. Sau... În urma peniței, rămâne o poveste de care vrei să scapi. „...scripta manent”, te va urmări din pagină! Într-o zi, vei înceta să mai așterni un rând. Nu pentru că nu vei mai avea nimic de spus, ci pentru că vei simți că nu mai are rost. După ce vei fi înțeles că sunt adevăruri ce nu pot fi exprimate nici prin combinarea inteligent-exhuastivă a tuturor cuvintelor lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia numită voință populară! Va trebui să hrănesc o haită mereu flămândă, chiar și atunci când e ghiftuită până-n gât! Să-i asigur o viață îndestulată Romancierului, pentru a-și așterne pe hârtie, fără grijă, inepțiile lui, de care m-am săturat până peste cap. Ura lui bolnavă împotriva Stațiunii, doar pentru că se crede cel mai deștept și neînțeles. E creator! Ce va lăsa în urma lui? O mie de pagini? Două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
privești la pereți, să te uiți la tavan, să te gândești; să stai, ca mort, ceasuri în șir; să nu te întrebe nimeni, nu suporți să fii întrebat. Deschizi; cu hârțoagele întinse pe pat, pe podea, cu ultima frază jumătate așternută pe hârtie, jumătate stocată în memorie, încerci să te arăți politicos. Afli, rapid, ce s-a mai petrecut prin oraș, la Clubul literaților, în nu știu ce redacție, ce mai spun ziarele; îți zice că o dor picioarele și că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-a ales de noi? Scriem; eu un roman egal cu o crimă, el un Tratat ce va atârna ca un pietroi de gâtul plebei. Cine pentru cine scrie? Speram, cândva, să fac asta pentru o elită. Lipsește. În consecință, aștern CRONICA INFAMĂ. Pedeapsa unui autor fără public, fiindcă mă străduiesc să-mi distrug, la propriu, cititorii. În locul artei - leagăn al moleșelii -, aduc arbitrariul. În locul emoției estetice, una etică. Un pumn în nasul lepros al Stațiunii. Am fost tânăr, frumos, cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vor considera implicați: dețin o taină. Nu face doi bani secretul lor: nu îl pot dezvălui părții interesate. Dacă, printr-un paradox, barierele existențiale știute ar fi rupte, într-o dimineață, deschizând caietul-jurnal, s-ar putea să găsești câteva rânduri așternute de către Romancier: Sunt creația Cuiva care nu mă agreează; manevrat de o forță neștiută. Poate, altfel, cu Magistratul aș fi încheiat dacă nu o pace, măcar un armistițiu: ura ne-a obosit pe amândoi. Cineva mă tot stârnește. Îl voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
al autorului. Notele se vor da în funcție de asemănarea dintre schița realizată și una din fotografiile ce-l reprezintă pe presupusul autor. Presupus, pentru că există și o asemenea posibilitate; unele capitole par a avea un caracter criptic; cel care le-a așternut pe hârtie a ascuns ceva. Poate propria identitate: a fost produsul unui spațiu ocult. Psihologic: ... din treizeci și doi de studenți practicanți la Clinica de boli nervoase din V., douăzeci și șapte au conturat în portretul-robot un tip înnegurat, digestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
împotriva noastră!”. „Din copilărie ai fost ascuns. Noi, ceilalți, nu am știut niciodată ce gândeai cu adevărat!” ți-a zis, de curând, cineva. Ca și atunci, ceva nedefinit îți tulbură mintea. Istorii nebuloase, mereu mai dense, insuportabile: încerci să le așterni pe hârtie, mai scapi: nu faci nimic altceva. Ți-ai pierdut slujba: nu cauți alta. „Un venit sigur, la date fixe, lungește viața!” ți-a zis un arhivar. Un aspirator de praf, vreme de treizeci de ani. A înghițit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru asta trebuie să te naști liber. Să rătăcești, vreme de o generație, prin deșert... Te-ai spălat pe mâini! Soarta Stațiunii - spui - era hotărâtă dinainte; doar ai așternut istoria pe hârtie! Recunoști existența VOCII! Nici o VOCE! E geniul meu! Sau demența; decid orice: mâine, dacă vreau, mă sinucid! Nu: ți-e teamă: ai zis, odată, cuiva: „Pentru răul făcut personajelor mele, acestea mă vor urmări și pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
curgere între două fântâni pline și nicio sete. Posibil, veți mototoli aceste pagini și le veți arunca; posibil, veți aprinde cu ele altare deasupra singurătății... Faceți cum vă rabdă inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat limbi de foc, dorul topea cărămizi în intenția zidarului, credeți-mă! Vă scriu, sau mai bine spus mă rostesc vouă, consemnări pe câteva certificate A5: litere, cifre, coduri de bare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a așternut pat în sânge, leagăn în inimă, cămașă în piele. Nimic mai intim decât să te plimbi cu moartea de mână prin iarmaroc: Doamne, în oglindă, dimineața, cu lama, ale cui riduri îndrept? 6. Ce vrei să te faci când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
satului, cum îi spunea lumea. Avea 16 ani. A fost confundat de pădurar cu un mistreț, alicele i-au ciuruit trupul. Radu era mut și nu a putut să-și urle durerea, stătea întins în coșul căruței și plângea. Trifoiul așternut între scânduri înflorea a doua oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bun? Aiurea! Nu te grăbi! Viața este o înșiruire de gări, poți să-ți alegi după bunul plac cimitirul. Trenul alerga printre morminte împodobite cu beculețe ca de Crăciun, trenul se împrăștia în vene, în inimă degeaba i s-a așternut peron. Nu fi trist, puiule! Pe toți ne înghite întunericul și ne scuipă sub brazdă. Deschide fereastra, privește, fiecare mușuroi ascunde câte un grăunte de singurătate. Hai, sari! Posibil, peste tine va coborî roua, vei încolți, vei face muguri. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]